Fobiile sunt reprezentate de temeri nejustificate faţă de obiecte, animale, evenimente, situaţii, care prin ele însele nu constituie un pericol real sau au o probabilitate infimă de a se produce.

De exemplu, frica de insecte, de şoareci, de aglomeraţie, de obiecte ascuţite, de înălţime, de mersul cu mijloace de transport în comun etc.

Bolnavul are o senzaţie intensă de spaimă în prezenţa obiectului sau situaţiei de care se teme, stare însoţită de manifestări vegetative: transpiraţii, palpitaţii, sufocări, ameţeli, tulburări de vedere etc, care dispar brusc o dată cu îndepărtarea cauzei generatoare.

Fobiile pot să apară ca singur fenomen patologic, sau pot însoÅ£i ÅŸi alte tulburà „Æ’ri psihice. Ele îşi au cauza în unele obiceiuri greÅŸite (erori de educaÅ£ie din prima copilărie) sau pot să apară ca urmare a unor situaÅ£ii de grea încercare prin care a trecut bolnavul (boli grave, accidente, traumatisme psihice, catastrofe etc).

O fobie foarte răspândită în epoca noastră este fobia de boli (cancerofobia = frica de cancer, cardiofobia = frica de infarct miocardic sau alte boli de inimă).

Fenomene asemănătoare fobiilor şi uneori asociate cu ele sunt obsesiile, idei care se impun gândirii, tulburându-i desfăşurarea normală. Aceste idei se referă de obicei la acţiuni absurde, pe care subiectul are impresia că le-ar putea face (exemplu: să se dezbrace în public, să provoace un rău unei persoane apropiate, să spună cuvinte jignitoare sau pornografice), acţiuni care contravin întru totul personalităţii şi comportamentului obişnuit al bolnavului.

Aceste idei nu se transformă niciodată în acte, dar parazitează gândirea şi activitatea, sunt resimţite ca neplăcute, generând nelinişte şi teamă, ca şi o scădere a randamentului. Ele îl fac pe subiect să se teamă că nu va mai fi stăpân pe acţiunile şi gândurile sale şi că are o boală psihică foarte gravă.

Deşi foarte chinuitoare pentru bolnav, atât fobiile, cit şi ideile obsesive nu prezintă pericolul ideilor delirante şi halucinaţiilor. Apariţia unor astfel de fenomene trebuie insă să îndrepte bolnavul către medicul psihiatru, care va recomanda tratamentul medicamentos sau psihoterapeutic potrivit, măsurile de igienă mintală ca educaţia într-un climat favorabil, calm.

Tulburările de memorie sunt adesea motivul pentru care bolnavul se adresează psihiatrului.

De fapt, de cele mai multe ori ele nu reprezintă decât un simptom banal, fără să însemne boală, dar creează o teamă exagerată,' pacientul crezând că-şi va pierde integral memoria.

Tulburările de memorie se pot referi la memoria imediată (evenimente şi fapte recente) sau la memoria de lungă durată (întâmplări din trecutul mai îndepărtat, lucruri învăţate). Acestea din urmă sunt mult mai rare şi chiar bolnavul sesizează mai greu prezenţa lor.


Sursa Imaginii - freedigitalphotos.net

---

Tag-uri: teama, medic, tratament

---

Categorie: Psihologie  - ( Psihologie - Archiva)

Data Adaugarii: 20 February '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---