Educaţia este un drept fundamental al omului (toţi copiii trebuie să aibă dreptul la o educaţie gratuită şi de calitate) ce permite fiecăruia să dobândească cunoştinţele necesare pentru a înţelege lumea de astăzi şi pentru a putea participa în mod activ la aceasta. Ea contribuie la păstrarea valorilor, stă la baza învăţării de-a lungul vieţii, creează încredere, te face mai independent şi totodată conştient de drepturile şi posibilităţile proprii. Ea îl învaţă pe individ cum să se comporte în calitate de cetăţean responsabil şi informat.

Copiii cărora le refuzăm astăzi dreptul la educaÅ£ie vor deveni adulÅ£ii analfabeÅ£i de mâine. NumeroÅ Ÿi copii sunt excluÅŸi din ÅŸcoală deoarece ei aparÅ£in minorităţilor etnice, au culturi diferite sau pentru că provin din familii dezbinate (aici putem vorbi despre tinerele însărcinate, de copiii seropozitivi sau de cei ce suferă de un handicap). Primele victime ale excluderii, copiii străzilor, adesea uitaÅ£i de autorităţile responsabile cu educaÅ£ia ÅŸi integrarea lor, devin repede obiectul dispreÅ£ului întregii societăţi.

Există mai mulţi factori ce contribuie la îndepărtarea copiilor de şcoală : aceste obstacole pot fi economice, sociale, culturale sau politice. In cel mai rău caz, ele se îmbină pentru a forma o barieră de netrecut care nu îl privează doar pe copil de educaţie ci şi întreaga societate de un viitor mai bun. Sistemele educative pot fi un obstacol în calea şcolarizării atunci când ele nu reuşesc să facă din şcoală o experienţă plăcută şi stimulantă pentru toţi elevii.

Ideea de dialog cultural îşi are sursa de inspiraţie în recunoaşterea diferenţelor şi amultiplicităţii lumii în care trăim. Aceste diferenţe de opinie şi de valori există nu doar în cadrul aceleiaşi culturi ci şi între culturi. In acest univers din ce în ce mai mondializat şi interdependent, unde întâlnirea a diferite culturi e practic inevitabilă, e esenţial ca naţiunile, comunităţile şi indivizii să-şi dezvolte capacitatea de a angaja un dialog despre toleranţă şi respect. In acest context, instituţiile de învăţământ joacă un rol important : disciplinele, metodele pedagogice, competenţele elevilor şi cunoştinţele trebuie să fie aprofundate şi consolidate prin dialogul intercultural.

Educaţia incluzivă este cea mai bună soluţie pentru un sistem educativ care să răspundă nevoilor tuturor elevilor. Ea nu trebuie tratată ca subiect aparte ci ca o nouă abordare a dezvoltării sistemului şcolar. Un aspect primordial este acela de a şti cum să-i asiguri fiecărui elev educaţia optimă în funcţie de aptitudinile şi nevoile sale.

Posibilitatea ca toţi elevii să participe la activităţile clasei este un factor determinant în planificarea acestor activităţi. Diferenţele între fiinţele umane sunt normale, contribuie la îmbogătirea fiecărei societăţi şi trebuie bineînţeles să fie reflectate în şcoli. Şcoala e cea care trebuie să favorizeze participarea şi întrajutorarea prin metode de lucru variate.

Timp îndelungat copiii cu dizabilităţi au fost educaţi în clase sau chiar în şcoli separate. Oamenii s-au obişnuit astfel cu ideea că educaţia specială înseamnă educaţie separată. Educaţia incluzivă înseamnă că şcoala poate oferi un învăţământ de calitate tuturor elevilor, oricare ar fi aptitudinile lor. Toţi elevii vor fi trataţi cu respect şi vor beneficia de şanse egale de învăţare. Capacitatea fiecăruia de a avea acces la informaţie, la idei şi la ştiinţă este esenţială într-o societate a informării incluzive. Se incearcă promovarea accesului universal la ştiinţă şi educaţie pentru toţi, fără diferenţiere. Conceptul de copii cu nevoi speciale se referă nu doar la copiii ce pot fi încadraţi în categoria persoanelor cu diverse handicapuri, ci şi la cei care eşuează la şcoală din diferite motive care-i împiedică să progreseze. Şcolile trebuie să adapteze programul, organizarea şi procesul de învatare, să furnizeze resurse umane sau materiale suplimentare pentru a stimula deprinderile acestor elevi şi pentru a asigura eficacitatea.

Educaţia incluzivă are la bază câteva principii esenţiale :

- fiecare elev are dreptul inerent la educaţie pe baza egalităţii şanselor ;

- niciun elev nu poate fi exlus din educaţie sau supus discriminării pe motive de

rasă, religie, culoare, sex, limbaj, etnie, dizabilităţi etc ;

- toţi elevii pot să înveţe şi să beneficieze de pe urma educaţiei ;

- şcoala se adaptează la nevoile elevilor, nu elevii se adaptează la nevoile şcolii ;

- diferenţele individuale între elevi constituie o sursa de bogăţie şi diversitate,nicidecum o problemă.


Există însă şi opinii critice : oponenţii şcolii incluzive au convingerea că diferenţele individuale încetinesc progresul elevilor "normali" iar acest aspect va crea probleme profesorilor. Suntem însă de părere că izolarea elevilor cu nevoi speciale îi va determina pe aceştia să se subaprecieze şi le va reduce capacitatea de a interacţiona cu ceilalţi. In schimb, elevii "normali" vor învăţa de la cei cu nevoi speciale despre curaj şi perseverenţă. Unele opinii despre educaţia incluzivă sunt bazate pe informaţii incorecte : oamenii cred că separat e mai bine, că aceşti copii cu probleme trebuie să fie « pregătiţi » să fie incluşi şi că părinţii nu sprijină educaţia incluzivă.

Realitatea este, din fericire, cu totul alta. In primul rând, separarea nu e recomandată. Fie că elevii sunt separaţi pe motive de rasă, abilităţi sau orice alte caracteristici, o educaţie separată nu e o educaţie egală. Studiile au arătat că elevii normali şi cei cu dizabilităţi învăţă la fel de bine în cadrul claselor incluzive. Copiii au dreptul să fie cu ceilalţi de vârsta lor. Un copil cu dizabiliăţti nu trebuie neaparat să se ridice la acelaşi nivel sau să procedeze la fel cu restul colegilor săi pentru a beneficia de educaţie. Pe de altă parte, părinţii au fost mereu şi continuă să fie un sprijin important al acestui tip de educaţie. Atunci când există colaborare, comunicare şi îndeosebi încredere, se nasc parteneriate reale între părinţi şi specialiştii în domeniu.

Dacă e să ne referim la beneficiile acestui tip de educaţie, ele îi vizează atât pe elevi cât şi pe părinţii acestora : toţi părinţii îşi doresc ca fiii lor să fie acceptaţi de ceilalti, să aibă prieteni şi să ducă o viaţă normală. Şcoala incluzivă poate transforma acest vis în realitate pentru mulţi dintre copiii cu dizabilităţi. Copiii dezvoltă o întelegere pozitivă atât a propriei persoane, cât şi a altora. Atunci când frecventează clase ce reflectă asemănari şi deosebiri între persoane reale, ei învaţă să aprecieze diversitatea.

Profesorii vor adopta noi metode de a preda o lecţie atât pentru cei cu nevoi speciale, cât şi pentru ceilalţi. Toţi elevii clasei vor avea de câştigat ; ei pot acum învăţa din lecţie cum să se ajute între ei. Faptul ca ei socializeză în şcoală le permite să deprinda unul de la altul abilităţi de comunicare şi de interacţiune. Şcoala reprezintă spaţiul propice pentru a pune bazele unei prietenii. In clasele incluzive elevii cu sau fără probleme ajung să înveţe împreună dar şi unul de la celălalt. Un climat de prietenie este foarte important în dezvoltarea învăţarii ; fiind capabili să stabilească astfel de relaţii între ei, se creează un mediu optim de învăţare.Toţi membrii clasei beneficiază aşadar de pe urma acestui tip de educaţie. Copiii care învaţă împreună, învaţă să trăiască împreuna.

In general, mai mulţi factori determină succesul claselor incluzive : parteneriate între familie şi şcoală, colaborarea cu cadre de specialitate, formarea continuă a personalului didactic, programe educaţionale individualizate şi nu în ultimul rând comunicare. Profesorii utilizează numeroase tehnici pentru a ajuta la construirea şi consolidarea unităţii clasei : jocuri şi sarcini de natura să construiască un grup, cântece referitoare la comunitate, căutarea de către elevi a noi metode de a-i ajuta pe ceilalţi, precum şi implicarea elevilor în rezolvarea problemelor.

Educaţia incluzivă încercă aşadar să-i determine pe copiii cu dizabilităţi (fie ele uşoare sau grave, ascunse sau evidente) să participe la activităţile şcolare zilnice, alături de ceilalţi elevi. Şcolile incluzive nu mai oferă educaţie normală şi educatie specială, ci o educaţie incluzivă şi ca rezultat, elevii vor fi capabili să înveţe împreună. Acest tip de şcoală e deschisă tuturor copiilor, oferindu-le şansa de a participa activ la procesul de învăţare. Pentru ca acest lucru sa fie posibil, profesorii, şcolile şi sistemele vor trebui să se schimbe pentru a se adecva la diversitatea de nevoi a copiilor.De asemenea trebuie identificate orice bariere apar în interiorul şi în afara şcolii care împiedică procesul de învăţare, iar apoi ele trebuiesc reduse sau îndepărtate.
_{sursa imaginii : freeschoolclipart.com}

---

Tag-uri: educare, incluziune, drepturi fundamentale, educatie speciala, copii cu nevoi speciale

---

Categorie: Educatie  - ( Educatie - Archiva)

Data Adaugarii: 18 December '07

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---