Comunicarea este procesul de utilizare a unui sistem comun de simboluri, semne si comportamente, pentru a realiza schimbul de informaţii, idei si emoţii. Când ne referim la un sistem comun de simboluri, semne şi comportamente putem înţelege cuvântul, care poate fi scris sau vorbit, expresia facială ori a corpului uman, toate definindu-şi căile de transmitere a informaţiei între oameni.
Un model simplu al comunicării conţine trei elemente:
- un emiţător (E) care emite mesajele;
- un receptor (R) care primeste mesajele
- mesajele (M) cre sunt structuri distincte si ordonate de semne si semnale, care poarta intre ele semnificatii si sunt formate din elementele unui cod comun de comunicare, propriu celor doi parametri.

Prin urmare, orice sursă de mesaje, converteşte informaţia pe care doreşte să o transmită, într-un cod comun cu cel al receptorului asigurând astfel interelaţionarea. La rândul său acestea din urmă asigură decodificarea mesajului în sistemul său de referinţă informaţională după care îl prelucrează şi pregăteşte răspunsul care va urma aceeaşi procedură ca şi cel primit, codificare,decodificare, recepţie.
Prima cale de transmitere reprezintă calea directă a canalului de comunicare, iar a doua calea inversă, răspunsul, reacţia ori feed-back-ul. Malcolm Peel, unul din specialistii in comunicare, evidenţiază faptul că, orice act de comunicare conţine şase elemente si anume: emiţătorul, mesajul, mijlocul de comunicare, limbajul, receptorul, contextul. Pentru comunicarea umană, schemele enumerate pun in evidenţii faptul că în mod alternativ emiţătorul şi receptorul îşi schimba funcţiile. Prin urmare, o comunicare de tip uman reprezintă o legătură reciproca ce se realizeaza între sistemele de aceeaşi clasă (om-om), denumite"entitaţi de comunicate", pun intermediul mesajelor. Din punctul de vedere al comunicării umane, mesajul ca structură discretă de semne (sau) şi semnale cu o anumită semnificaţie, care se referă la o anumită realitate, reprezintă o formă obiectivată si conţinutului gandirii noastre cu privire la această realitate.

Ca atare, mesajul nu reprezintă un element aşa simplu cum pare la prima vedere.
încărcătura sa este multiplă, de ordin psihologic, ontologic, gnoseologic, pragmatic ş.a.

Unii specialişti în domeniu vorbesc despre un "text" şi o "muzică" a mesajului înţelegând prin "text", aceea parte vizibilă şi deschisă a acestuia, concretizată în simboluri lizibile, pe când "muzica", reprezintă acea parte ascunsă din semnificaţia fiecărui mesaj. "Muzica" mesajului decurge în general din relaţia existentă între emiţător şi receptor. "Textul" şi "muzica" mesajului, dau caracterul formal şi informai al measjului. între cele două componente ale mesajului există o corelaţie în sensul că "textul" este determinant iar "muzica" întregeşte calitatea acestuia. în procesul relaţiei interumane se poate întâmpla şi o astfel de situaţie, în sensul că receptorul să poată percepe în "muzica" mesajului determinat mult mai semnificativă decât "textul" acestuia. în această situaţie are loc o denaturare a sensului informaţional al mesajului, ajungându-se la întreruperea comunicării ori la depăşirea cadrului formal al comunicării.

Pentru reducerea la minimum a unor astfel de riscuri, permanent trebuie avut în vedere obiectivul real al comunicării, menţinerea cadrului formal al relaţiei de comunicare, stabilirea sau realizarea unui raport optim între "textul" şi "muzica" mesajului, accentul punându-se de regulă pe primul. Având în vedere, că în mod alternativ participanţii la comunicare, devin emiţător şi respectiv receptor, putem reduce actul de comunicare la binomul emiţător (receptor) şi mesaj, abordând pe scurt o serie de cerinţe ce se impun acestora, pentru a imprima comunicării eficieaţa dorită. Desigur, potrivit lui Malcolm Peel putem vorbi şi despre contextul comunicării, dar acesta nu participă direct la comunicare ci influenţează ori potenţează calitatea acesteia într-un anume mod.

Comunicarea, ca noţiune, cuprinde în conţinutul său un spectru larg de forme de exprimare concretizate în tipologia comunicării. Astfel, în funcţie de domeniul de acţiune putem avea de-a face cu: comunicare politică, economică, militară, didactică ş.a. Potrivit participanţilor la comunicare, aceasta poate fi comunicare intrapersonală , interpersonală şi comunicare de grup. în funcţie de natura şi tipul mesajului asesta poate fi: comunicare verbală, comunicare scrisă, comunicare prin gestică ş.a.
Din punctul de vedere al sensurilor fluxurilor informaţionale comunicarea poate fi: ascendentă, descendentă, pe orizontală, pe diagonală, ş.a.
Mesajul comunicării are o paletă mai restrânsă de exprimare, el putând fi: scris, oral, gestică ori mimică.

---

Tag-uri: social, interactiune, individ, relatii

---

Categorie: Diverse  - ( Diverse - Archiva)

Data Adaugarii: 16 October '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---