„ Fără a fi un monument estetic, Ciocoii lui Filimon sunt o operă viabilă, o frescă neisprăvită dar însă destul de vastă, străbătută de o acţiune epică nu îndeajuns deferită de invazia amănuntelor; o frescă în care semnificativul înăbuşă esteticul, iar cronologicul dăunează compoziţiei.

Puterea de observaţie este însă incontestabilă: în capitole integral interesante şi uneori strict didactice se desfăşoară, astfel, întregul tablou al acestei societăţi de sfârşit de regim, de la vodă Caragea şi până la indivizi echivoci, ce trăiesc din farâmiturile bogatului praznic fanariot".

Eugen Lovinescu

Nicolae Filimon este unul dintre cei mai de seamă scriitori români postpaşop-tişti, care se ramarcă prin câteva povestiri, cum ar fi: Friedrich Staaps sau Atentatul de la Schonbrun în contra vieţii lui Napoleon şi Mateo Cipriani, ori prin basme: Omul-de-Flori-cu-Barba-de-Mătase, Roman-Năzdrăvan şi Omul de piatră.

Înainte de a se afirma ca scriitor, Nicolae Filimon a desfăşurat o fecundă activitate publicistică, remarcându-se ca unul dintre primii cronicari muzicali şi dramatici de la noi. După o călătorie în apusul Europei, publică în ziarul Naţionalul o suită de articole, având drept temă impresiile culese de autor cu acest prilej, iar, peste doi ani, le reuneşte în volumul Excursiuni în Germania.

Prin Ciocoii vechi şi noi, el este autorul primului roman social izbutit din literatura noastră şi întemeietorul acestui gen. Romanul poartă un titlu dublat de un proverb: Ciocoii vechi şi noi sau Ce naşte din pisică şoareci mănâncă, a apărut în volum în anul 1863, făcând din autorul său un precursor în câmpul creaţiei literare româneşti.

Atât ca realizare artistică şi construcţie, cât şi ca informare socială şi documentară, romanul înfăţişează momente diferite ale orânduirii feudale. Se deschide cu prezentarea personajelor principale Dinu Păturică şi Andronache Tuzluc. Ciocoiul vechi Andronache Tuzluc, mare boier, ridicat cu sprijinul domnitorilor fanarioţi, primeşte în slujba sa, pe post de ciubucciu, pe ciocoiul nou Dinu Păturică, venit la curte cu o scrisoare de recomandare din partea tatălui său, fost vătaf al boierului.
Dinu Păturică avea un singur gând: să se îmbogăţească prin ruinarea stăpânului său. Andronache Tuzluc se îndrăgosteşte de chera Duduca, pentru care, ca s-o întreţină, îşi cheltuieşte întreaga avere. Ca să fie sigur că nu este înşelat în dragostea sa, Andronache Tuzluc pune în slujba ei pe Dinu Păturică, de care chera Duduca se îndrăgosteşte şi amândoi pun la cale ruinarea vechiului ciocoi, cu ajutorul lui chir Costea Chiorul, un negustor lacom şi necinstit.

Gheorghe, vătaful curţii lui Andronache Tuzluc, înţelege de la început ce au de gând să facă cei trei şi se duce la boier pentru a-l înştiinţa de planul acestora, dar nu este crezut şi este dat afară din slujbă, iar în locul său e numit ca vătaf Dinu Păturică. El controlează acum întreaga avere a boierului, ajungând să-şi cumpere cu banii încasaţi în mod necinstit moşiile care odinioară aparţinuseră stăpânului său.

Chera Duduca îi cere boierului să-i cumpere rochii scumpe şi bijuterii, pe care el le ia de la chir Costea Chiorul, şi astfel, în scurt timp, boierul rămâne sărac şi devine cerşetor.

Dinu Păturică ajunge boier mare, având legături şi cu domnitorul Alexandru Ipsilante, al cărui tron era ameninţat de Tudor Vladimirescu. Domnitorul apelează la Dinu Păturică, pentru ca Tudor Vladimirescu să fie omorât, apoi îl numeşte pe ciocoiul nou ispravnic peste două judeţe.

În intenţia autorului stă însă pedepsirea personajelor negative. Dinu Păturică este pârât de ţăranii, pe care-i bătea şi-i schingiuia, noului domnitor Caragea şi trimis într-o ocnă părăsită. Chera Duduca este răpită de turci şi se îneacă în Dunăre. Chir Costea Chiorul este bătut pentru înşelăciunile sale şi apoi ţintuit de urechi în uşa prăvăliei. În schimb, Gheorghe şi Maria, personaje simpatizate de autor, se căsătoresc, iar lui Gheorghe îi este dăruită, de către tatăl Mariei, banul C, boier de viţă veche şi patriot, funcţia de caimacan al Craiovei.

Descrierea amănunţită a vieţii de la curţile boiereşti şi de la cea domnească, a ierarhiei servitorilor şi a funcţionarilor oferă informaţii bogate despre moravurile protipendadei. In contrast cu acestea, atrag atenţia paginile în care este zugrăvită viaţa mizeră a ţărănimii, jefuiţi prin tot felul de biruri şi dări.

Capitole întregi, ca: Scene din viaţa socială, Muzica şi coregrafia în timpul lui Caragea, Teatrul în Ţara Românească etc, deşi întrerup firul acţiunii, se remarcă prin informaţiile despre începutul artei dramatice româneşti, ori prin pitorescul unor tablouri de viaţă specifică vremii. Astfel, elementele realiste devin evidente în substanţa romanului.

Personajul principal al romanului reprezintă unul dintre primele tipuri ale arivistului din literatura română, comparat mai târziu cu Tănase Scatiu, din romanul cu acelaşi nume, de Duiliu Zamfirescu şi cu Stanică Raţiu, din Enigma Otiliei, de George Călinescu. E viclean şi lacom, foloseşte cu succes disimularea, intriga, schingiuirea ţăranilor şi chiar crima, parcurgând trepte sociale succesive - de la ciocoi la vătaf, apoi în diferite funcţii administrative, pe bună dreptate George Călinescu afirmând despre el: „Eroul devenit tip, iese din file şi trăieşte în afara cărţii. Nu este în literatura noastră, pe măsura deplasării orizontului, un erou cu acte mai solide de stare civilă decât Dinu Păturică".

Şi ca stil şi realizare artistică, scrisul lui Nicolae Filimon se impune atenţiei prin structura orală a frazei, cursivitatea şi claritatea limbajului, prin bogăţia vocabularului şi adecvarea lui la particularităţile fiecărui personaj.

Referindu-se la acest roman, acelaşi critic afirma: „Prin temă, Ciocoii vechi şi noi e un mic roman stendhalian (bineînţeles fără filiaţiune directă şi fără luciditate analitică), iar Dinu Păturică e un Julien Sorel valah. De altfel şi opera lui Balzac este plină de parveniţi, de ambiţioşi, însă Filimon se complace în modul stehndhalian să urmărească nerăbdările, bucuriile secrete şi exploziile ambiţiei.

Oricât de enormă ar fi comparaţia, Păturică nu e un simplu şi vulgar vânător de avere, ci un însetat de toate senzaţiile vieţii".

---

Tag-uri: scriitor

---

Categorie: Comentarii  - ( Comentarii - Archiva)

Data Adaugarii: 07 November '11

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---