FamousWhy
ROM
Biografii, Celebritati, Vedete Vacante de vis, Destinatii, Regiuni Articole, Referate, Comentarii Download programe software FamousWhy Lucruri faimoase Forum Submit Content
|


Referate


Statistics:
Visits: 1,940
Votes: 0
Fame Riser
          
Fame Rank
N/A
Fame Riser
create pool

Articole


Intreaba despre Educatia este viata insasi

Tag-uri Populare


educatie   scoala   familie   educare   societate   copii   integrare   democratie   elevi   gradinita   rromi   profesori   invatamant   incluziune   parinti   comportament   egalitate   prescolari   educatoare   dezvoltare   nevoi speciale   discriminare   comunitate   dizabilitati   moral-civica   minoritati   tigani   marginalizare   drepturi   formare   copii cu ces   personalitate   cultura   deficiente   libertate   violenta  

All Tags

Famous Forum

 

Educatia este viata insasi

 Q:   Intreaba despre Educatia este viata insasi       
Educatia este viata insasi Motto:
"Educaţia nu este pregătirea pentru viaţă,
educaţia este viaţa însăşi" (John Dewey)

Vorbind despre cultură ne referim în primul rând la educaţie şi la gradul de educabilitate care poate fi raportat la un popor, la o comunitate, la un grup, la un individ. Acest grad de educabilitate este influenţat de factori de mediu cum ar fi contextul socio-cultural, economic, politic ca factori externi, dar şi de numeroşi factori interni, capacitate de gândire, abilităţi fizice şi psihice. In momentul când unul dintre aceşti factori este perturbant, constatăm o schimbare în cadrul procesului de învăţământ şi astfel în cadrul educaţiei, în mod implicit.

I. Educaţia pentru toţi

Obiectivul general al educaţiei este acela de a conduce la o dezvo ltare armonioasă şi sănătoasă atât a individului cât şi a societăţii, în ansamblul ei. Şcoala este responsabilă pentru reuşita tuturor elevilor, indiferent de capacităţile şi de abilităţile acestora. Colaborarea şcoală-familie este o cheie a succesului în educaţie, iar cooperarea dintre elevi, solidaritatea şi ajutorul reciproc sunt noţiuni care stau la baza educaţiei în general şi a educaţiei speciale. în mod particular.

1.1. Definirea conceptului de educaţie pentru toţi

Conceptul de educaţie pentru toţi a fost lansat în anul 1990 cu prilejul Declaraţiei mondiale adoptată în cadrul conferinţei miniştrilor educaţiei din Jomtien, Thailanda. La această dată se propune de asemenea o abordare complexă a educaţiei de bază, ce poate fi concretizată în cinci orientări: universalizarea accesului la educaţie şi promovarea echităţii, punerea accentului pe însusirea de cunoştinţe, lărgirea mijloacelor şi ariei educaţiei de bază, îmbunătăţirea condiţiilor de învăţare, întărirea parteneriatelor. Prin această declaraţie se promovează necesitatea de a crea o structură a educaţiei care să-i sprijine şi să-i ajute pe toţi copiii, fără a face diferenţe.

In 1994, patru ani mai târziu, la Salamnca, în cadrul Conferinţei Mondiale a Educaţiei Speciale se susţine învăţământul special şi se promovează de asemenea accesul la educaţie şi la calitatea acesteia pentru toţi copiii, cele două obiective generale ale acestei întruniri fiind asigurarea posibilităţii participării şi calitatea educaţiei.

Educaţia pentru toţi pune accentul pe cooperare, parteneriat, învăţare socială şi valorizare a relaţiilor pozitive, umaniste în cadrul procesului educaţional.

II. Descrierea şcolii incluzive

Şcoala incluzivă se referă în primul rând la incluziunea/integrarea copiilor cu deficienţe fizice sau psihice, copii cu cerinţe educaţionale speciale (CES) folosind un termen din literatura de specialitate. Acest proces de integrare este reversibil, referindu-se atât la acceptarea copiilor cu CES în şcolile de masă, cât şi la stoparea excluderii acestora din şcolile de masă. Prin cadrul acestei forme de educaţie se promovează sprijinul copiilor indiferent de capacităţile şi competenţele de adaptare şi deci de integrare într-un cadru instituţionalizat.

2.1. Caracteristicile şcolii incluzive

O şcoală care doreşte să fie incluzivă, integrantă, trebuie să se caracterizeze printr-o politică managerială care să cuprindă printre altele:
- recunoaşterea valorilor diversităţii umane şi culturale;
- înţelegerea deplină a dimensinilor procesului de integrare şcolară;
- favorizarea unui climat accesibil, flexibil, democratic care să răspundă aşteptărilor şi necesităţilor copiilor;
- asigurarea evaluării adecvate şi a adaptării curriculumului pentru cazurile speciale;
- cooperarea cu întregul personal al şcolii, cu părinţii copiilor cu CES, cu persoanele din domeniu; cu membrii comunităţii locale;
- perfecţionarea permanentă a personalului şcolii în acest domeniu al educaţiei speciale;
- asigurarea învăţării individualizate şi a accesului fiecărui elev la informaţie, la cunoaştere, la formarea de deprinderi.
Pentru a caracteriza o şcoală incluzivă, Ghidul managerial pentru Dezvoltarea practicilor incluzive în şcoli, foloseşte o serie de indicatori de incluziune care se raportează la cele trei dimensiuni ale vieţii şcolare: dimensiunea culturală, strategia şi practica.

a) dimensiunea culturală a şcolii incluzive. Creara culturii şcolii ar trebui să devină un proces din ce în ce mai important, la fel ca şi cel al predării sau al formării deprinderilor. Şcoala inlcuzivă are ca produs concret dezvoltarea unei culturi incluzive, care se raportează la aceptarea diversităţii elevilor şi la valorizarea acestei diversităţi şi valorizarea diversităţii personalizate a elevilor. In plus faţă de acesta, şcoala urmăreşte să-şi dezvolte legăturile cu comunitatea locală şi cu alte instituţii culturale care ar putea veni în spirjinul desfăşurării activităţilor culturale care să-i integreze pe toţi copii, deşi şi pe cei cu CES.
b) strategia şcolii incluzive se raportează la dezvoltarea unor politici incluzive prin care toţi elevii unei insituţii şcolare trebuie să fie implicaţi şi integraţi în procesul de învăţământ. Această strategie cumulează celelalte strategii ale procesului de învăţare.
c) practica şcolii incluzive se referă la asigurarea reflectării atât a culturii cât şi a strategiilor politicii incluzive în cadrul procesului educaţiei incluzive. Procesul educaţiei incluzive se raportează la adaptarea curriculumului şi la utilizarea unei metode şi strategii performante şi eficiente. Se încurajează cooperarea între elevi, lucrul în echipă.
Şcoala incluzivă se bazează de asemenea pe câteva principii fundamentale: principiul drepturilor egale; principiul egalizării şanselor, al drepturilor egale; principiul accesului şi participării la orice formă de educaţie; principiul intervenţiei timpurii; principiul cooperării şi parteneriatului; principiul asigurării serviciilor de sprijin în comunitate, toate acestea desfăşurându-se pe fundalul principiului diversităţii şi al unicităţii fiinţei umane, şi implicit a elevului.

2.2. Ce este integrarea şcolară?

Integrarea şcolară este în primul rând un drept, deoarece aceasta se bazează pe dreptul fiecărui individ de a-şi dezvolta personalitatea, de a-şi exersa capacităţile personale şi calitatea de cetăţean. Procesul de integrare şcolară se diferenţiază de procesul de incluziune. Inegrarea se referă la acceptarea unui elev dintr-un mediu şcolar special, separat, în şcolile de masă, în instituţiile de învăţământ tradiţional. Este mai precis procesul de mutare a unui elev dintr-un colectiv marginalizat într-un colectiv dintr-o şcoală locală. Atunci când acest proces se rezumă doar la schimbarea locaţiei, ne referim la integrare fizică.

Pentru ca acest fenomen să depăşească barierele unei integrări formale, fizice şi pentru a se transforma într-un proces de incluziune, este necesar ca şcoala în ansamblul ei să dezvolte practici incluzive: să fie flexibilă, să se bazeze pe cooeprarea elevilor (cu sau fără dizabilităţi), pe parteneriat şcolar, pe calitatea procesului de predare-învăţare şi pe evaluarea permanentă.

III. Special, diferit sau cu diferenţe?

Tot ceea ce pare a nu fi echivalent cu eticheta normală este catalogat a fi diferit, special. In ciuda conştientizării conceptului unicităţii fiinţelor umane, ni se întâmplă adesea să facem comparaţii între diferite elemente, între obiecte, între calităţi, între sentimente, între capacităţi şi performanţe. Copiii cu CES devin adesea termeni de comparaţie. Rezultatul acestei comparaţii nu se rezumă la o simplă evaluare, constatare ci poate avea consecinţe negative asupra integrităţii personalităţii copilului.

3.1. Reprezentările sociale şi atitudini faţă de persoanele cu dizabilităţi
Reprezentările sociale constituie elementul central atât pentru procesul de construire, înţelegere şi interpretare a realităţii care ne înconjoară, dar şi pentru procesul de elaborare a atitudinilor şi comportamentelor noastre. Adeseori ne formăm o concepţie despre acţiuni, evenimente din jurul nostru doar pe baza stereotipurilor, a clişeelor, a reprezentărilor sociale.

Eul este acea parte centrală a personalităţii de care suntem imediat conştienţi, constituită dintr-un set de structuri cognitive care organizează funcţiile psihice ale persoanei. Eul asigură integrarea dinamică şi continuă a informaţiilor despre sine şi despre lume, generând astfel sentimentul identităţii, continuităţii şi unităţii propriei existenţe.

Copiii CES sunt uşor influenţabili atât în faţa criticilor, ironiilor sau a respingerilor, dar mai ales în faţa încurajărilor şi a aprecierilor.

Este dificil să definim handicapul. Cert est că prin promovarea acestui nou tip de educaţie pentru toţi, reuşim să învingem handicapul, chiar dacă deficienţa copiilor nu poate fi învinsă.

Conceptul “educaţie pentru toţi” conduce la eliminarea discriminărilor, inegalităţilor şi manipulărilor de care face dovadă societatea contemporană. Este un apel la solidaritate şi mai ales la unirea şi concentrarea forţelor pentru a obţine rezultate palpabile, concrete în ceea ce priveşte o şcoală a viitorului în care să nu mai existe diferenţieri sau discriminări.
Referinte:
1) Vrăsmaş, T – Şcoala şi educaţia pentru toţi, Ed. Miniped, Bucureşti, 2004
2) * * * - Cerinţe speciale în clasă, UNICEF, Bucureşti, 1995
3) Conf. Univ. Dr. Ecaterina Vrăsmaş – Şcoala pentru toţi, articol publicat pe siteul internet http://isjcj.ubbcluj.ro/crei/crei/pdfeuri/crei/organizarea%20CREI/bibliografie/cap3.pdf, ultima consultare 1 noiembrie 2007
4) Pagina web a Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei http://www.ise.ro/, ultima consultare 2 noiembrie 2007
5) Vrăsmaş, T – Invăţământul integrat şi/sau inclusiv, Ed. Aramis, Bucureşti, 2001
sursa imaginii : freeschoolclipart.com


Tag-uri: educatie, societate, scoala, dizabilitati, ces



Categorie: Educatie  - ( Educatie - Archiva)

Data Adaugarii: 03 January '08


Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :