Statistics:
Visits: 820 Votes: 0 Fame Riser |
Fame Rank
N/A
Fame Riser
|
|||||||||||
Cazul de otravire Lafarge: avocata Mariei, doamna Paillet si toxicologul Orfila
Q: | Intreaba despre Cazul de otravire Lafarge: avocata Mariei, doamna Paillet si toxicologul Orfila |
Şi, totuşi, toxicologia nu s-ar fi situat pe primul plan în afacerea Lafarge, dacă întamplarea nu ar fi avut un rol important. Acest hazard a vrut ca apărătorul Măriei, doamna Paillet, avocat, să fie şi prietenă cu cel mai mare toxicolog al vremii, Orfila.
Doamna Paillet şi-a dat repede seama că, în afara unor probe compromiţătoare, dovedirea prezenţei arsenului în corpul victimei constituia, pentru clienta sa, cea mai mare primejdie. în caz că apărarea ar fi reuşit să facă incertă această probă, Mărie ar fi avut şansa să fie salvată.
Doamna Paillet s-a dus imediat la Orfila şi i-a arătat raportul medicilor din Brive, cerandu-i sfatul. Şi Orfila i-a pus la indemină argumentele pe ca re avocata ar putea să e folosească. Incompetenţa şi ignoranţă medicilor din Bive erau săritoare în ochi. Depozitul galben se dizolva în amoniac, insă acest depozit se formează tot atat de bine şi in cazurile în care arsenul nu este prezent. Chiar cristalele metalice existente pe peretele eprubetei nu denotă ceva precis, alata timp cat ele nu au fost supuse reacţiilor chimice specifice de recunoaştere a arsenului. După declaraţia medicilor, consemnată în raportul prezentat de aceştia, eprubeta făcuse explozie înainte de formarea cristalelor mult discutate. Cine este omul care, în aceste condiţii, ar îndrăzni să afirme că a dovedit prezenţa arsenului ? O asemenea afirmaţie, chiar în epoca premergătoare metodei lui Marsh, nu ar fi avut nici o valoare. Acum, în anul 1840, cu atat mai mult. Efectuarea probei arsenului, fără utilizarea aparatului lui Marsh, echivala cu o incompetenţă ce nu putea fi tolerată. Orfila nu a întarziat să întocmească o pledoarie in acest sens. pe care ă înminat-o doamnei Paillet.
Apărătoarea Mariei era gata să înceapă pledoaria în sprijinul acuzatei, cand, în după amiaza zilei de 3 septembrie 1840. doctorii Albay şi Massenat, îmbrăcaţi într-o ţinută de ceremonie, îşi făcură apariţia în sala tribunalului. Ei furnizară apărării o şansă nesperată, arătand că recunosc că au procedat în mod cu totul necorespunzător de neglijent cu materialul destinat analizei care a fost efectuată la Brive : stomacul lui Lafarge nu a fost păstrat într-un recipient închis ermetic ; mai mult, înainte să înceapă analizele de către medicii desemnaţi, secretarul judecătorului de instrucţie l-a păstrat într-un sertar al biroului său, fără a fi catuşi de puţin incomodat de mirosul pestilenţial pe care o degaja.
Nu a fost dat medicilor Albay şi Massenat să culeagă admiraţia auditoriului, prezent în acea după amiază, prin expunerea modului cum se practică o autopsie, ci din contră să trezească fiori de dezgust.
Ascunzandu-şi cu mare greutate bucuria, doamna Paillet sorbea fiecare cuvant al acestora. După ce şi-au terminat depoziţia, avocata se ridică împinsă ca de un resort şi lăsă să-i scape o întrebare : „Aţi auzit de Orfila?", „Desigur, ii cunoaştem lucrările", veni neîntarziat răspunsul medicilor, „însă ce lucrări ? Nu aveţi cunoştinţă că între timp lucrurile s-au schimbat radical ! Ce ne puteţi spune de invenţia lui James Marsh, de aparatul conceput de acesta pentru identificarea prezenţei arsenului ?"
Judecătorii, juraţii şi publicul avură surpriza să-l vadă pe Massenat pălind, cand recunoscu că nu a auzit niciodată pronunţandu-se acest nume. Doamna Paillet, fără să mai aştepte, începu să citească raportul lui Orfila care, fără menajamente, scotea în evidenţă ignoranţa doctorilor din Brive. Şi, în încheiere, avocata ceru convocarea lui Orfila la Tulle.
Sala, cufundată într-o tăcere adancă, fu scuturată în sfarşit de o furtună de aplauze. Cu mare greutate preşedintele tribunalului, Barny, putu să restabilească calmul. Ceea ce doamna Paillet prevăzuse, se realiza întocmai : problema probei ştiinţifice a otrăvii devenea punctul central al procesului. Perplex, procurorul Decous propuse suspendarea şedinţei. La reluarea dezbaterilor, procurorul declară că acuzarea avea îndoieli in ceea ce priveşte culpabilitatea Mariei Lafarge, de aceea era de acord cu efectuarea unei noi expertize după metoda lui Orfila şi Marsh. însă, după părerea sa, era cu totul inutil să deranjeze un savant din Paris şi propunea să se încredinţeze această sarcină farmacologilor Dubois (tatăl şi fiul) şi chimistului Dupuy-tren din Limoges.
Avocata Paillet protestă, reclamand prezenţa lui Orfila şi invocand în van lipsa de experienţă a specialiştilor din provincie. Nu a mai fost nimic de făcut şi tribunalul decise să se accepte propunerea reprezentantului ministerului public. Paillet ridică atunci problema „materialului care urma să facă obiectul examenului". Oare doctorii Albay şi Massenat îl conservaseră după prescripţiile indicate de Orfila ?
Massenat, bulversat de eşecul suferit, aduse în sală o lădiţă dar, spre bucuria avocatei, fu în imposibilitatea să prezinte recipientul în care se găsea conţinutul, încă neexaminat, al stomacului defunctului. După o lungă conciliere cu Bardou şi Lespinasse, chemaţi în ajutor, recipientele fură în final arătate lui Dubois şi Dupuytren.
De fapt, doamna Paillet, în momentul cand s-a gandat să apeleze la Orfila, nu şi-a dat seama de întorsătura finală pe care o vor lua evenimentele.
Doamna Paillet şi-a dat repede seama că, în afara unor probe compromiţătoare, dovedirea prezenţei arsenului în corpul victimei constituia, pentru clienta sa, cea mai mare primejdie. în caz că apărarea ar fi reuşit să facă incertă această probă, Mărie ar fi avut şansa să fie salvată.
Doamna Paillet s-a dus imediat la Orfila şi i-a arătat raportul medicilor din Brive, cerandu-i sfatul. Şi Orfila i-a pus la indemină argumentele pe ca re avocata ar putea să e folosească. Incompetenţa şi ignoranţă medicilor din Bive erau săritoare în ochi. Depozitul galben se dizolva în amoniac, insă acest depozit se formează tot atat de bine şi in cazurile în care arsenul nu este prezent. Chiar cristalele metalice existente pe peretele eprubetei nu denotă ceva precis, alata timp cat ele nu au fost supuse reacţiilor chimice specifice de recunoaştere a arsenului. După declaraţia medicilor, consemnată în raportul prezentat de aceştia, eprubeta făcuse explozie înainte de formarea cristalelor mult discutate. Cine este omul care, în aceste condiţii, ar îndrăzni să afirme că a dovedit prezenţa arsenului ? O asemenea afirmaţie, chiar în epoca premergătoare metodei lui Marsh, nu ar fi avut nici o valoare. Acum, în anul 1840, cu atat mai mult. Efectuarea probei arsenului, fără utilizarea aparatului lui Marsh, echivala cu o incompetenţă ce nu putea fi tolerată. Orfila nu a întarziat să întocmească o pledoarie in acest sens. pe care ă înminat-o doamnei Paillet.
Apărătoarea Mariei era gata să înceapă pledoaria în sprijinul acuzatei, cand, în după amiaza zilei de 3 septembrie 1840. doctorii Albay şi Massenat, îmbrăcaţi într-o ţinută de ceremonie, îşi făcură apariţia în sala tribunalului. Ei furnizară apărării o şansă nesperată, arătand că recunosc că au procedat în mod cu totul necorespunzător de neglijent cu materialul destinat analizei care a fost efectuată la Brive : stomacul lui Lafarge nu a fost păstrat într-un recipient închis ermetic ; mai mult, înainte să înceapă analizele de către medicii desemnaţi, secretarul judecătorului de instrucţie l-a păstrat într-un sertar al biroului său, fără a fi catuşi de puţin incomodat de mirosul pestilenţial pe care o degaja.
Nu a fost dat medicilor Albay şi Massenat să culeagă admiraţia auditoriului, prezent în acea după amiază, prin expunerea modului cum se practică o autopsie, ci din contră să trezească fiori de dezgust.
Ascunzandu-şi cu mare greutate bucuria, doamna Paillet sorbea fiecare cuvant al acestora. După ce şi-au terminat depoziţia, avocata se ridică împinsă ca de un resort şi lăsă să-i scape o întrebare : „Aţi auzit de Orfila?", „Desigur, ii cunoaştem lucrările", veni neîntarziat răspunsul medicilor, „însă ce lucrări ? Nu aveţi cunoştinţă că între timp lucrurile s-au schimbat radical ! Ce ne puteţi spune de invenţia lui James Marsh, de aparatul conceput de acesta pentru identificarea prezenţei arsenului ?"
Judecătorii, juraţii şi publicul avură surpriza să-l vadă pe Massenat pălind, cand recunoscu că nu a auzit niciodată pronunţandu-se acest nume. Doamna Paillet, fără să mai aştepte, începu să citească raportul lui Orfila care, fără menajamente, scotea în evidenţă ignoranţa doctorilor din Brive. Şi, în încheiere, avocata ceru convocarea lui Orfila la Tulle.
Sala, cufundată într-o tăcere adancă, fu scuturată în sfarşit de o furtună de aplauze. Cu mare greutate preşedintele tribunalului, Barny, putu să restabilească calmul. Ceea ce doamna Paillet prevăzuse, se realiza întocmai : problema probei ştiinţifice a otrăvii devenea punctul central al procesului. Perplex, procurorul Decous propuse suspendarea şedinţei. La reluarea dezbaterilor, procurorul declară că acuzarea avea îndoieli in ceea ce priveşte culpabilitatea Mariei Lafarge, de aceea era de acord cu efectuarea unei noi expertize după metoda lui Orfila şi Marsh. însă, după părerea sa, era cu totul inutil să deranjeze un savant din Paris şi propunea să se încredinţeze această sarcină farmacologilor Dubois (tatăl şi fiul) şi chimistului Dupuy-tren din Limoges.
Avocata Paillet protestă, reclamand prezenţa lui Orfila şi invocand în van lipsa de experienţă a specialiştilor din provincie. Nu a mai fost nimic de făcut şi tribunalul decise să se accepte propunerea reprezentantului ministerului public. Paillet ridică atunci problema „materialului care urma să facă obiectul examenului". Oare doctorii Albay şi Massenat îl conservaseră după prescripţiile indicate de Orfila ?
Massenat, bulversat de eşecul suferit, aduse în sală o lădiţă dar, spre bucuria avocatei, fu în imposibilitatea să prezinte recipientul în care se găsea conţinutul, încă neexaminat, al stomacului defunctului. După o lungă conciliere cu Bardou şi Lespinasse, chemaţi în ajutor, recipientele fură în final arătate lui Dubois şi Dupuytren.
De fapt, doamna Paillet, în momentul cand s-a gandat să apeleze la Orfila, nu şi-a dat seama de întorsătura finală pe care o vor lua evenimentele.
Tag-uri: crima, otrava, omor, investigatie |
- Care au fost factorii si etapele romanizarii Daciei (8310 visits)
- Zeita Atena (7428 visits)
- Spartanii si modelul lor de educatie (5904 visits)
- Legenda regelui Arthur (5397 visits)
- Razboaiele ruso-austro-turce pe teritoriul Tarilor Romane si consecintele lor (5222 visits)
- Politica externa a lui Vlad Tepes (5134 visits)
- Personalitatile culturale ale perioadei interbelice (4812 visits)
- Cauzele revolutiei de la 1848-1849 (4710 visits)
- Tutankhamon, cel mai celebru faraon egiptean (4604 visits)
- Politica interna a lui Stefan cel Mare (4501 visits)
- Politica interna a lui Vlad Tepes (4460 visits)
- Ghilgames (4381 visits)
- Zeul Hermes (4375 visits)
- Familia in perioada medievala (4314 visits)
- Importanta Revolutiei Franceze (4054 visits)
- Mestesugurile si comertul intern in lumea romaneasca in secolele XIV si XV
- Razboaiele ruso-austro-turce pe teritoriul Tarilor Romane si consecintele lor
- Anahita
- Castigarea independentei Tarii Romanesti de catre Mihai Viteazul
- Problema nationala in Transilvania si Banatul aflate sub stapanire straina
- Problema nationala in Bucovina, Dobrogea si Basarabia aflate sub stapanire straina
- Activitatea " monstruoasei coalitii " si declinul domniei lui Cuza
- Rolul istoric al lui Alexandru loan Cuza
- Raporturile dintre Atena, Persia si Sparta in perioada posterioara pacii lui Antalcidas
- Marea Piramida, apogeul arhitecturii ehiptene
- Emanciparea Moldovei lui Stefan cel Mare de sub suzeranitatea Poloniei
- O caracterizare generala a secolului al XVI-lea
- Care era situatia internationala inainte de izbucnirea rascoalei conduse de Gheorghe Doja
- Mestesugurile si comertul intern in lumea romaneasca in secolele XIV si XV
- Razboaiele ruso-austro-turce pe teritoriul Tarilor Romane si consecintele lor
- Razboiul impotriva samnitilor purtat de romanii condusi de generalul Dentatus-partea 2
- Razboiul impotriva samnitilor purtat de romanii condusi de generalul Dentatus
- Sistemul tetarhic antic de conducere
- Constantinopol, capitala lui Constantin cel Mare
Categorie: Istorie si Civilizatie - ( Istorie si Civilizatie - Archiva)
Data Adaugarii: 21 November '10
Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :