Puţini sunt oamenii care nu au auzit de misteriosul monument Stonehenge, situat în comitatul Wiltshire din Anglia. Ansamblul de pietre uriaşe care se înalţă în sudul Marii Britanii, ia Stonehenge, marchează apogeul civilizaţiei megaliţilor, care se propagă de-a lungul ţărmurilor Europei Occidentale în mileniul al lll-lea şi dispare fără urmă, în jurul anului 1 500 î.Hr. Data înălţării acestei construcţii nu se cunoaşte şi nici autorul sau autorii înălţării ei. În jurul monumentului planează foarte multe întrebări al căror răspuns nu s-a aflat nici până în ziua de azi.

Tot ce au reuşit istoricii şi specialiştii să facă este să formuleze o serie de spe culaţii şi de ipoteze. Nu se ştie de ce oamenii au avut ideea, în acea epocă, să introducă în pământ blocuri de piatră şlefuite rudimentar, de mai mulţi metri înălţime ( aşa-numitele menhire ), după ce reguli, de nepătruns pentru noi, stau alineate pe tot întinsul ţinutului, de ce, în altă parte, sunt aşezate în cerc - cromlehurile - în jurul unor tumuli funerar, căror rituri mortuare se supun aceşti oameni atunci când pun pe mormintele lor colective dalele imense ale dolmenelor un singur lucru e sigur şi anume că este greu ca, apropiindu-te de Stonehenge, aventurându-te printre pietrele sale, să nu resimţi măreţia sacră, cosmică a lumii căreia ele au aparţinut cândva. Stonehenge a fost, în mod evident, un sanctuar.

Acest ansamblu celtic este format din patru cercuri concentrice construite din pietre. Cercul Sarsen este cel exterior, având 33 de metri în diametru. Este construit din treizeci de blocuri imense de gresie (megaliţi), aşezate vertical; astăzi doar 17 dintre aceste blocuri mai sunt în picioare

Începând cu sfârşitul mileniului al lll-lea sau mai înainte, un cerc de gropi rituale, înconjurat de un şanţ şi de un taluz circular, sacralizează locul în interiorul căruia sunt înălţate menhirele din Stonehenge. Vreo 40 dintre ele sunt încă şi astăzi în picioare. înalte, majoritatea, de 4,15 m, ele sunt legate, două câte două, prin lintouri monolitice - grele traverse orizontale - dintr-un singur bloc. Ele conturau la origine un cerc cu diametrul de 31 m, care se remarcă fără greutate. Ceea ce este ciudat despre Stonehenge, este faptul ca este departe de a fi unic in Anglia, dar este cel mai bine păstrat si elaborat astfel de monument.

Sunt cunoscute peste 100 de cercuri din pietre pe teritoriul Insulelor Britanice si in nordul Frantei. Unele dintre ele erau mici, de numai 3 metri in diametru. Cel mai mare este cel de la Avebury care se intinde pe o suprafata de aproximativ 4.000 de metri patrati. Unele dintre pietrele de la Avebury cantaresc 60 de tone.

Cum or fi mutat constructorii blocurile imense de pietre pe distante atat de lungi nu se stie exact. Se crede ca le-au tras pe sanii din lemne. Cele mai multe astfel de cercuri din piatra sunt mai mici decat Avebury si mult mai simple decat Stonehenge. Se apreciază că situl de la Stonehenge număra la origine 125 de menhire. Pietrele sale cele mai grele cântăresc vreo 50 de tone. Ele au fost tăiate în cariere aflate la aproximativ 30 km distanţă. Celelalte provin din munţii Prescilly, situaţi la 217 km în linie dreaptă.

Menhirul de la Locmariaquer, din Bretagne, dacă azi nu era spart în patru bucăţi, ar putea, se zice, rivaliza cu obeliscul din Place de la Concorde, din Paris! Se admite, în general, că pietrele de la Stonehenge, ca toate cele din zonele megalitice ale epocii, au fost aduse pe butuci la marginea gropii săpate anume pentru a le primi. Ele au fost apoi basculate în groapă

în interiorul acestui prim cerc, menhirele mai mici descriu un al doilea perimetru circular, vizibil şi în prezent. Făcute fiecare din trei blocuri, cele cinci menhire din centru ating 6,70 m înălţime şi sunt aşezate în formă de potcoavă. Blocuri sparte zac pe jos. Ele concurează cu măreţia sitului, cu dimensiunea sa.

Drumul străjuit de menhirele astăzi dispărute, care ducea la sanctuar, era orientat pe axa răsăritului soarelui la solstiţiul de vară. Or, în ceea ce priveşte aliniamentele menhirelor de la Carnac, în Bretagne (Franţa), cele mai cunoscute din lume, acestea sunt dictate de cursa soarelui în diferite perioade ale anului. De aceea este tentant să se concluzioneze că Stonehenge, ca toate marile situri megalitice din Europa acelei epoci, corespundea unui cult solar.

Stonehenge este inclus pe lista UNESCO, din anul 1986. Stonehenge este proprietatea companiei English Heritage, iar terenul pe care se afla aparţine National Trust, ceea ce demonstreaza valoarea lui pentru englezi, dar si pentru umanitate.

Datorită unui rambleu, apoi fixate cu pământ şi pietricele pentru a le asigura pentru totdeauna stabilitatea. Oricum ar fi fost, este vorba de o muncă ce nu se poate imagina decât printr-o mobilizare, sub conducerea autoritară a unui şef necruţător, a nenumărate braţe omeneşti şi a unor specialişti experimentaţi.

sursa imaginii - ro.wikipedia.org

---

Tag-uri: unesco, celti, pietre

---

Categorie: Istorie si Civilizatie  - ( Istorie si Civilizatie - Archiva)

Data Adaugarii: 07 February '11

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---