Dar şocul provocat de declaraţia lui Orfila care o dovedeau incontestabil vinovata pe Marie Lafarge paralizase asistenţa. Grefierul notă în procesul verbal al şedinţei : „întorsătura pe care a luat-o acest mare proces, a provocat în public o imensă stupefacţie". Doamna Paillet, lipsită de cea mai mică posibilitate de a-şi apăra clienta se simţea incapabilă să întreprindă ceva. Marie Lafarge părea pentru prima oară tulburată. însoţită de strigăte de încurajare, ea a fost recondusă la închisoare, prăbuşindu-se în celula sa. Datorită stării de slăbiciune pe care a avut-o, care nu îi permitea să se ţină pe picioare, procesul a fost suspendat timp de două zile.

Dat fiind că doamna Paillet refuza să mai ia parte în continuare la disputa ştiinţifică, acuzata a apelat la un alt apărător, un avocat din localitate, Lachaud; asistent secund al doamnei Paillet. Acesta, îndrăgostit de Mărie Lai'arge, luă iniţiativa apărării acesteia şi trimise un mesager la Paris pentru a solicita lui Francois Raspail să vină la Tulle. Acest mare chimist, partizan ăl liberalilor, îi plăcea să încrucişeze armele cu conservatorul Orfila şi deseori, pe tăram ştiinţific, se opunea părerilor lui. Raspail acceptă invitaţia însă, în momentul în care părăsea Parisul, ultima fază a procesului era pe sfarşite.

Intr-o pledoarie disperată, doamna Paillet s-a forţat să prezinte pe Mărie Lafarge ca o natură nobilă şi generoasă,-incapabilă să comită o crimă.
în acest timp, poporul masat în stradă reclama suspendarea dezbaterilor pentru a permite lui Raspail să vină la Tulle ; fără a ţine seama catuşi de puţin de aceştia, juraţii s-au retras pentru a delibera. O oră mai tarziu, verdictul o declara pe Mărie Lafarge vinovată. Către orele 11,00 seara, preşedintele tribunalului anunţă sentinţa: „Muncă silnică pe viaţă".

În acest moment, Raspail, aşteptat de o mulţime de simpatizanţi ai acuzatei, ajungea la Tulle. Caţiva din „lafargişti" îi reproşară mesagerului că nu l-a adus pe savant la timp. Raspail, la randul său, trebui să se mulţumească cu efectuarea unui examen sumar al, cristalelor de arsen, apoi se reîntoarse la Paris. Intervenţia sa nu mai putea influenţa soarta Măriei Lafarge. Regele Louis-Philippe comută cu greutate pedeapsa în închisoare pe viaţă.

In octombrie 1341, ea fu transferată la Montpellier, unde timp de zece ani se ocupă cu scrierea memoriilor. Grav atinsă de tuberculoză şi eliberată, muri la puţin timp după aceasta, neîncetand să-şi proclama nevinovăţia.

In anii care urmară procesului, publicul, împărţit în „lafargişti" şi „antilafargişti", continua să se înfrunte. în Franţa, Ca şi în alte ţări, au fost publicate numeroase cărţi şi pamflete consacrate acestei afaceri. Titlurile lor demonstrau gradul de declanşare a pasiunilor. într-unele si citea : „Şireata hoaţă de diamante şi redutabila otrăvitoare", în altele : „Mărie Lafarge - inocenta".

Acest conflict, aparent inutil, urma să conducă la consecinţe utile societăţii. Medici, chimişti şi farmacologi, atraşi de acest proces dramatic, şi-au îndreptat privirile către domeniul misterios al toxicologiei. Tinerii chimişti, entuziasmaţi, veneau la Paris pentru a urma cursurile luij Orfila şi a altor toxicologi.
Cu acest caz, intrat în analele criminalisticii, a început secolul toxicologiei.

---

Tag-uri: crima, otrava, omor, investigatie

---

Categorie: Istorie si Civilizatie  - ( Istorie si Civilizatie - Archiva)

Data Adaugarii: 21 November '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---