Medicii din Brive, care avuseseră de învăţat din greşeala precedentă, au dispus ca fiecare organ din corpul lui Charles Lafarge să fie păstrat într-un „recipient curat" ; în plus şi-au dat silinţa să-şi procure şi să studieze ultimele lucrări publicate de Orfila. Conform indicaţiilor date" de acesta, care de altfel au rămas neschimbate şi pană în ziua de astăzi, au prelevat eşantioane din pămantul cimitirului şi au descris starea coşciugului în cele mai mici detalii.

Pe data de 8 septembrie, experţii, reîntorşi la Tulle, au depus in sala tribunalului două cutii ambalate cu grijă, pentru ca reprezentanţii justiţiei să-şi poată da seama per-sonalde starea materialelor ex aminate. Grefierul a notat în această privinţă: „Masa pe care" erau depuse cutiile a fost înconjurată de femei, dintre care cele mai curajoase şi-au putut stăpani cu greutate sentimentul de oroare, în momentul deschiderii recipientelor.

La propunerea experţilor, s-a hotărat ca unele analize chimice să fie efectuate în sala Palatului de Justiţie, în faţa căreia au fost plasate santinele.

In după-amiaza zilei de 9 septembrie, medicii şi farmacologii, urmaţi de Dupuytren, şi-au făcut intrarea solemnă în sala tribunalului. Să ne întoarcem iar la documentele timpului. în darea de seamă se specifica : sala era cufundată într-o tăcere absolută, atenţia tuturor fiind încoidată la maximum ; privirile asistenţei erau îndreptate către Marie Lafarge, care părea foarte calmă Domnul Dupuytren îşi începu lectura raportului.

După o lungă descriere a preparat ivelor destinate să permită obţinerea unui extract din ficatul lui Charles Lafarge, susceptibil să fie supus unei analize, timp în care încordarea a atins un maximum, a urmat fraza pe care procurorul, judecătorii, juraţii, apărarea, inculpata şi întreaga asistenţă o aşteptau cu inima la gură : „Noi am introdus lichidul obţinut în aparatul lui Marsh şi nu am constatat nici cea mai mică urmă de arsen...". Să dăm din nou cuvantul grefierului care a notat conştiincios, demn de un reporter din zilele noastre : „Tumult general... aplauze prelungite. Doamna Lafarge se aplecă surazătoare către avocata sa care, mai puţin decat inculpata, era totuşi emoţionată pană la lacrimi".

Dupuytren şi colegii săi repetară apoi aceleaşi preparative şi introduseră în aparatul lui Marsh prelevările din splină, plămani, inimă, intestine şi creierul lui Lafarge. Raportul consemnă în darea de seamă : „în toate organele era absent...". Massenat, la randul său, consemna : „Astăzi, după ce am cunoscut utilizarea aparatului lui Marsh, am ajuns la aceleaşi concluzii ca şi confraţii mei : corpul defunctului nu prezintă urme de arsen...". Date fiind rezultatele acestor analize, experţii au considerat ca inutil să se mai examineze eşantioanele din pămantul luat din cimitir. Doamna Paillet, pradă unei bucurii fără margini, conjură asistenţa să fie martoră că examenul întregului corp al defunctului nu a evidenţiat un singur atom de arsen. Nici un atom... Acest rezultat ea îl cunoştea dinainte ; întregul proces era o neînţelegere.
Cercetările făcute de experţi se răspandiră ca fulgerul în oraş. Pe străzi lumea aclama pe Mărie Lafarge. Ne putem imagina atmosfera ce domnea şi a cărei eroină devenise subit ea, care mai înainte era considerată o criminală infamă.

Jurnaliştii se precipitară din nou la biroul telegrafic. Toată lumea, inclusiv doamna Paillet. părea să fi uitat faptul că analizele efectuate la Brive stabiliseră prezenţa arsenului în băuturile servite de Mărie Lafarge soţului ei ; toată lumea, mai puţin o singură persoană, procurorul. în momentul in care înfrângerea sa părea totală, ghidat doar de convingerea de nestrămutat în culpabilitatea acuzatei, mai puternică decat orice şi nerenunţand la ultima carte pe care o mai avea de jucat, ceru să se supună prin procedeul Marsh analizarea băuturilor şi. a conţinutului cutiei de malachit. Avocata, luată prin surprindere, într-un moment de uşurinţă, îşi dădu consimţămantuf; euforia victoriei o făcea sa creadă că procurorul îşi căuta, cu ochii legaţi, propria sa înfrângere. Era convinsă că medicii din Brive, care işi recunoscusem greşelile, se înşelaseră cu prilejul primei lor analize. Şi cum examinarea lichidului şi a prafului din cutie nu necesitau preparative laborioase, s-a decis ca aceasta să se facă pe loc, sarcina fiind încredinţată celor doi farmacologi Dubois.

In timp ce preşedintele anunţa suspendarea dezbaterilor, grefierul, la fel de conştiincios, nota în registrul său : "Doamna Lafarge s-a retras şi, în semn de mulţumire, a adresat un suras plin de farmec mulţimii care îi arătase atata simpatie".
în cursul acestei întreruperi, mai puţin încordată decat precedentele, „lafargiştii" afişau un optimism fără margini. Cu toate acestea, cand, în după-amiaza aceleiaşi zile, experţii îşi făcură intrarea în sală, cei prezenţi constatară imediat expresia dură şi severă ce era întipărită pe feţele acestora.

Bătranul Dubois ezită o secundă, mai înainte de a-şi începe expunerea. Apoi, cu o voce pe care nu reuşea să şi-o stăpanească, declară că toate analizele i-au demonstrat prezenţa arsenului. Şi pentru a sublinia importanţa descoperirii, adăugă:"Numai laptele de pasăre conţine o doză în măsură să otrăvească cel puţin zece persoane".

Procurorul se aşeză mai bine în jilţul său, după care spuse : „Această experienţă arată perseverenţa de care are nevoie justiţia pentru a elucida cazul". S-a produs un vacarm de vociferări provenite din randul „lafargiştilor" care persistau în inconştienţa lor. Decous nu se lăsă intimidat, îşi simţi din nou pămantul sub picioare, mai tare ca oricand. „îmi menţin teza că această femeie şi-a asasinat soţul". După părerea sa, întrucat ştiinţa furnizase rezultate contradictorii, trebuia să se epuizeze ultima posibilitate care se oferea, aceea de a aduce pe Orfila de la Paris.

---

Tag-uri: crima, otrava, omor, investigatie

---

Categorie: Istorie si Civilizatie  - ( Istorie si Civilizatie - Archiva)

Data Adaugarii: 21 November '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---