Cand, la 5 septembrie, noi experţi se prezentară în faţa Tribunalului, nimeni nu-şi imagina că depoziţia lor „avea să aibă efectul exploziei unei bombe în plin tribunal". Bătranul Dubois, îmbrăcat într-un costum negru, cu o croială specific provincială, a ţinut să prezinte mai întai toate argumentele avand de scop apărarea medicilor din Brive ; apoi continuă prin a preda oficial tribunalului „resturile materialului neutilizat" care ar putea eventual să servească la o nouă expertiză. în urmă începu să citească raportul. După ce insistă îndelung asupra meritelor aparatului lui Marsh (se abţinu să menţioneze că şi-l construise singur şi-l utilizase pentru prima oară, fără să posede nici cea mai mică experienţă), sublinie că atat el cat şi co legii săi îşi concentraseră atenţia asupra stomacului şi conţinutului său. întorcandu-se către juraţi, spuse : „Noi am folosit mai multe metode, în special acelea pe care domnul Orfila le menţionează în lucrările sale. Deşi atenţia noastră a fost îndreptată asupra lucrării, efectuînd cu conştiinciozitate analizele, nu am obţinut nici un rezultat... De aceea suntem determinaţi să conchidem că materialele examinate nu conţin nici cea mai mică urmă de arsen".

în darea de seamă oficială a procesului, se poate găsi următoarea frază : „o agitaţie indescriptibilă a urmat după această concluzie... Doamna Lafarge, cu mainile impreunate ca pentru rugăciune, ridică ochii spre cer". Jurnaliştii se repeziră la Bordeaux, unde se găsea cel mai apropiat post telegrafic. Isprăvile extraordinare ale toxicologiei se etalau pe prima pagină a ziarelor. Doamna Paillet jubila, considerând cauza pe deplin caştigată şi considera providenţială ideea de a apela la metoda lui Orfila.

Dar bucuria se dovedi prematură. Deşi nu a fost luat prin surprindere de declaraţiile experţilor, prscurorul, care profitase de suspendarea dezbaterilor pentru a studia lucrările lui Devergie şi Orfila, reuşi la randul său să pună în încurcătură pe Dubois şi colegii săi. Procurorul aflase că, în unele cazuri, absenţa arsenului în stomac nu dovedea nimic ; pentru a avea o certitudine, ar trebui îndreptate cercetările spre alte organe, cum ar fi de exemplu ficatul. Doamna Paillet, mandră de victoria sa şi fără să-şi dea seama de primejdie, provocăt prin cateva întrebări subtile, o controversă violentă între experţii din Limoges si medicii din Brive care, pentru a doua oară, se simţeau răniţi în orgoliul lor profesional.

Răspunsul lui Dubois avu darul să-1 scoată din fire pe Massenat şi servi procurorului Decous ca pretext pentru a propune o nouă soluţie : „Căutăm în cazul de faţă adevărul, spuse acesta, şi nu satisfacerea amorului propriu. Ştiinţa trebuie să servească cauza justiţiei şi nimic altceva... Experţii din Brive şi Limoges trebuie, după părerea sa, să examineze în comun corpul lui Charles Lafarge, pentru ca, în final, să prezinte Tribunalului adevărul asupra acestui caz, pe baza unei autopsii. în situaţia în care erau gata să accepte această misiune, s-ar putea renunţa la cererea de ajutor a specialiştilor din Paris".

Paillet încercă, prea tarziu însă, să se opună acestui proiect. O nouă autopsie, după părerea sa, nu mai era necesară. Rezultatele, atat ale primului cat şi celui de al doilea examen, nu au fost contradictorii decat în aparenţă. Dacă eprubeta medicilor nu ar fi făcut explozie, experţii din Brive ar fi ajuns desigur la aceleaşi rezultate ca şi cei din Limoges. Aceste argumente nu-şi găsiră însă un ecou favorabil. După o scurtă deliberare, Tribunalul acceptă propunerea lui Decous.

In timp ce experţii au plecat la Glandier, procesul bătea pasul pe loc. Tribunalul se concentra asupra problemei prezenţei arsenului în prăjitura trimisă la Paris, cat şi asupra conţinutului misterios al cutiei din malachit apar-ţinand acuzatei Mărie Lafarge, care nu mai înceta să-şi strige nevinovăţia oricui o asculta, nu fu în măsură să furnizeze nici o explicaţie rezonabilă asupra acestor două enigme. Ea -determină un tunet de aplauze atunci cand a declarat, avand vocea şi faţa unei martire, că în această privinţă avea şi ea unele bănuieli, însă, pentru moment, le păstra pentru ea, dat fiind situaţia în care se găsea şi ca nu cumva să fie acuzată de uşurinţă.
In această etapă, procesul decurgea fără nici un eveniment spectaculos, fapt care se explica prin interesul celor care urmăreau dezbaterile şi a căror atenţie era îndreptată spre rezultatele care urmau să fie aduse de cea de a treia autopsie.

---

Tag-uri: crima, otrava, omor, investigatie

---

Categorie: Istorie si Civilizatie  - ( Istorie si Civilizatie - Archiva)

Data Adaugarii: 21 November '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---