ÃŽn cursul activităţii sale de mai bine de patruzeci de ani, Buddha a atrasa prin cuvântul său un număr mai mare de ascultători ÅŸi a format călugări predicatori care au dus mai departe doctrina sa nouă. Continuatorul ÅŸi susÅ£inătorul noii religii a fosr regele Asoka, cel care a trăit la două veacuri după Buddha. Se spune că el a pus temeliile a 80.000 de mănăstiri ÅŸi i-a urmărit pe eretici. Domnia lui AÅŸoka (264-226?) marchează apogeul dinastiei Maurya, creatoare pentru 150 de ani, a unui imperiu unificat ÅŸi organizat, de la care statul indian actual îşi împrumută simbolurile: drapelul ÅŸi sigiliul. Puternică prin unitatea ei, India lui Asoka reuÅŸeÅŸte integrarea influenÅ£elor greceÅŸti apÄÆ
’rute în subconÅŸtientul indian cu un secol înainte ÅŸi consacră budismul, născut cu două secole mai devreme, ca bază a legii.
Succesul lui Aşoka îşi trage rădăcinile, la sfârşitul secolului al Vl-lea şi începutul secolului al V-lea, din venirea la putere, în nordul Indiei (mai puţin în Indus), a regatului Magadha: primii doi suverani ai lui sunt strict contemporani cu Buddha şi, fără să renege foarte vechea tradiţie brahmană (în acea epocă sunt redactate textele fundamentale ale acestei religii, lipani sadele), ei manifestă faţă de spiritualitatea budistă o atitudine favorabilă care va fi decisivă pentru istoria ulterioară a Indiei. Fiul lui Asoka a răspândit budismul în Ceylon unde s-a dezvoltat cu repeziciune. La fel s-a întâmplat şi în Birmania, Siam şi chiar în Tibet.
Aşoka este însă descendentul direct al lui Candragupta Maurya (San-drakattos) [313-289], un tânăr general al Regatului Magadha, care a detronat dinastia existentă, şi-a întins imperiul în India de Sud şi a cucerit nord-vestul ţării, Valea Indusului, regiune dominată din vechime de perşi, apoi supusă de Alexandru, şi care se afla atunci în mâinile succesorilor macedoneanului, aşa-numiţii diadohi. Aşoka Priyadarcin („cu privirea ageră") este nepotul acestui adevărat „erou naţional" indian, învingător al grecilor: el este încoronat în capitala Pataliputra (astăzi Patnă), pe Gange, prin anul 264 înainte de Hristos, cu circa 225 de ani după dispariţia completă a lui Buddha (parinirvană). Tradiţia vrea ca această venire la tron să se fi făcut cu preţul unui patricid şi a unei ocupări sângeroase a teritoriilor; dar legenda nu este poate decât un simbol al tulburărilor provocate de fapta majoră a domniei lui Aşoka: convertirea sa la budism.
Un ansamblu excepţional de edicte, gravate pe rocă sau pe stâlpi şi găsite în toată peninsula indiană, oferă într-adevăr o idee destul de precisă asupra ideologiei care îl inspiră pe Aşoka. Influenţat de ascetismul budist în primii ani ai domniei sale, suveranul alege să domnească după „Ordinea Bună" (ordinea naturală a lumii) şi după justiţie, să promoveze în tot regatul reguli de viaţă şi de morală conforme cu idealul propovăduit de Buddha. Uitând de cuceririle iniţiale ale regelui, un edict proclamă: „Descendenţii noştri să nu mai gândească la faptul că o cucerire prin spadă merită numele de cucerire; să nu mai vadă în ea decât tulburare şi violenţă". în interiorul regatului, pentru a-şi obliga supuşii să practice morala umanitară budistă pe care el o proslăveşte, Aşoka îşi alcătuieşte o administraţie centralizată, servită de funcţionari, dharma-mahămătra, însărcinaţi să asigure aplicarea legii până în cele mai neînsemnate circumscripţii.
Un edict rezumă principiile esenţiale ale legii: „Regele iubit de zei doreşte siguranţă pentru toate fiinţele, respectarea vieţii, pace şi blândeţe; acestea sunt cuceririle religiei". Potrivit idealului de caritate şi de nonviolenţă propovăduit de „Iluminatul" faţă de toate categoriile de fiinţe, regele proslăveşte de asemenea respectarea vieţii şi încurajează vegetarianismul: „regele se abţine să mănânce came, astfel că şi ceilalţi oameni, toţi vânătorii şi pescarii regelui au încetat activitatea" (inscripţie bilingvă din Alexandria). Totuşi, el menţine pedeapsa cu moartea. Condus de credinţa budistă, Aşoka insistă în sfârşit asupra desăvârşirii morale a omului, care este garant al păcii şi fraternităţii, deci al ordinii. „Şi toţi aceia care erau nesupuşi au încetat să mai fie în măsura posibilităţilor lor.
Şi au devenit ascultători faţă de mamă şi tată şi faţă de oamenii vârstnici, contrar a ceea ce se făcea altădată" (inscripţie bilingvă). După extincţia budismului de pe teritoriul indian din secolul al XIII-lea, această religie tinde să se întoarcă la origini abia în 1891, prin iniţiativa unui mentor sri-lankez, Anagarika Dharmapala care fondează Maha Bodhi Society. Această societate construieşte multe temple şi mănăstiri (vihara) în India, inclusiv cea din Sarnath, locul primei predici a lui Buddha şi se ocupă cu promovarea budismului în peninsulă. În 1892, Kripasaran Mahasthavir creează o nouă organizaţie, Bengal Buddhist Association, având aceleaşi scopuri. O altă mişcare pro-budistă este aceea a indienilor fără castă (dalit sau paria) iniţiată în ani 1890 de reprezentanţi ai acestei clase, Iyothee Thass, Brahmananda Reddy şi Dharmananda Kosambi. În 1956, prin convertirea liderului dalit B. R. Ambedkar la budism, mulţi dintre partizanii lui au fost impulsionaţi să îi imite gestul. Meditaţia budistă Vipassana acaparează tot mai mulţi amatori mai ales în India, dar şi în ţările occidentale. În prezent, în India sunt 12-17 milioane de budişti. În prezent, fiecare religie are deja acolo milioane de discipoli. în general, s-a răspândit printre necunoscători impresia că toti locuitorii ar fi hindusi. Această părere este departe de realitate.
Există foarte multi musulmani, crestini, buddhisti, sikhi, hindusi, precum si o impresionantă multime de secte, izvorâte atât din hinduism, cât si din celelalte religii. Rivalitatea religioasă este ferventă, cu nenumărate confruntări sângeroase si cu mii de victime, atât în trecut cât si în zilele noastre (sunt edificatoare în acest sens confruntările dintre musulmani si hindusi din timpul lui Gandhi, sau cele dintre sikhi si hindusi astăzi). Termenul „confruntări“ nu este poate cel mai adecvat, întrucât avem practic de-a face cu adevărate războaie, dat fiind că victimele sunt de numărul miilor, iar conflictele se întind pe îndelungate perioade de timp.
ÃŽn cursul activităţii sale de mai bine de patruzeci de ani, Buddha a atrasa prin cuvântul său un număr mai mare de ascultători ÅŸi a format călugări predicatori care au dus mai departe doctrina sa nouă. Continuatorul ÅŸi susÅ£inătorul noii religii a fosr regele Asoka, cel care a trăit la două veacuri după Buddha. Se spune că el a pus temeliile a 80.000 de mănăstiri ÅŸi i-a urmărit pe eretici. Domnia lui AÅŸoka (264-226?) marchează apogeul dinastiei Maurya, creatoare pentru 150 de ani, a unui imperiu unificat ÅŸi organizat, de la care statul indian actual îşi împrumută simbolurile: drapelul ÅŸi sigiliul. Puternică prin unitatea ei, India lui Asoka reuÅŸeÅŸte integrarea influenÅ£elor greceÅŸti apÄÆ
’rute în subconÅŸtientul indian cu un secol înainte ÅŸi consacră budismul, născut cu două secole mai devreme, ca bază a legii.
