Cu toate că sclavajul, la Roma, exista din vremea regalului, avand, pe atunci, un caracter patriarhal (sclavii erau membrii secundari ai familiei şi proveneau, mai ales, din războaie), de-abia în vremea războaielor punice el a căpătat forma clasică.

Orice cucerire a armatelor romane aducea zeci de mii de prizonieri, care erau vanduţi ca sclavi. Astfel, în 210 î.e.n., au fost vînduţi 13 000 de tarentini, în 167 î.e.n. — 150 000 de epiroţi, în 146 î.e.n. — 50 000 de cartaginezi, iar în timpul înăbuşirii răscoalei din Sardinia au fost vînduţi 80 000 de sclavi etc.

La aceştia se adăugau numeroasele capturi ale piraţilor. Pe de altă parte, un impuls dat generalizării muncii servile l- a constituit sărăcirea, datorată deselor războaie purtate de romani, a ţăranilor ce îngroaşă rîndul proletarilor din Roma; aceşlia trăiau din expediente, din ajutorul statului, din gratificaţii ale bogaţilor. Treptat, munca servilă se impune şi în atelierele meşteşugăreşti urbane, ceea ce duce la transformări ale statutului plebeilor desprinşi, astfel, de suportul economic principal al clasei lor.

Aceştia, datorită sistemului de vot, în care aveau un rol important, sunt corupţi, cu diverse favoruri, pentru opţiune electorală, iar plebea devine, de asemenea treptat, o clasă parazitară. în acest fel, principala contradicţie a societăţii romane (plebei-patricieni) începe să treacă pe seama opoziţiei dintre sclavi şi proprietarii de sclavi (inclusiv statul, ca proprietar de sclavi).

---

Tag-uri: istorie, antichitate, personalitati

---

Categorie: Istorie si Civilizatie  - ( Istorie si Civilizatie - Archiva)

Data Adaugarii: 31 October '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---