Fixarea reglementărilor militare, a regulamentelor şi tacticii de luptă, a armamentului s-a făcut de-a lungul unei perioade destul de întinse din istoria Romei.

La început evoluÅ£ia armatei a urmat-o pe aceea a statului, proces firesc din moment ce adunarea poporului, încă din vremea lui Servius Tullius, însemna. în cea mai mare parte, adunarea cetăţenilor înarmaÅ£i ÅŸi distribuiÅ£i pe centurii - subunităţile de bază (de 100 de ostaÅŸi) ale armatei. Armata romană, a cărei concepÅ£ie se cristalizează spre mijlocul epocii republicane, ÅŸi-a păstrat multă vreme structurile neschimbate datorită victoriilor numeroase obÅ£inute chiar în faÅ£a unor duÅŸmani superiori ca număr, uneori ÅŸi ca tehnicÃ„Æ ’.

Iniţial formată din două legiuni (a cate 4.500 de luptători între care: 3000 pedestrime grea, 1200 pedestrime uşoară, 300 cavalerie, de obicei, grea) comandate de cei doi consuli, sporită, apoi, prin aportul aliaţilor (cohorte de pedestraşi şi alae de cavalerie), armata republicii se baza pe serviciul militar obligatoriu al tuturor cetăţenilor împărţiţi, după reformele lui Servius, în clase censitare; ei alcătuiau trupa de campanie, juniorii, între 17 şi 46 de ani, precum şi cea de garnizoană (în general cu sarcini de apărare), seniorii, între 47 şi 60 de ani.

Prin structura legiunii: 1200 hastati (hasta = suliţă), cei mai tineri, infanterie grea (sabie, suliţă, lance, scut, armură, coif); 1200 principes, de varstă mijlocie, de asemenea infanterie grea; 600 triarii, cei mai în varstă, tot infanterie grea; 1200 velites, infanterie uşoară; prin distribuirea acestora pe subunităţi (manipuli a cate două centurii) şi a cavaleriei pe zece grupe a cate 30 de călăreţi, precum şi prin modul de acroşare a duşmanului (primii atacau veliţii aruncand suliţele şi apoi evoluau spre flancurile duşmane, unde se afla cavaleria; urma abordarea duşmanului de către hastati, şi, în fine, de către principes; în situaţii extrem de grele interveneau şi triarii), tactica de luptă se baza pe cooperarea tuturor armelor şi categoriilor. în cazul unei puternice presiuni a inamicului, cand legiunea începea să se clatine, se dădea ordinul de retragere în lagărul fortificat după un anume plan, cared făcea redutabil în grad înalt.

De formă pătrată, sub protecţia unor valuri şi şanţuri de apărare, lagărul prezenta duşmanului aceeaşi ordine: un careu de veliţi, în spatele valului, apoi grupări de ostaşi pe categorii (hastati, principes, triari) şi pe arme (infanterie, cavalerie); în plus, largi căi rectangulare, ce se întalneau în unghiuri drepte, separand grupările de ostaşi astfel constituite, permiteau o rapidă intervenţie în toate punctele perimetrului. Ulterior legiunea a crescut la 6000 de luptători, repartizaţi cate 600 pe cohorte a cate trei manipuli.

---

Tag-uri: istorie, antichitate, personalitati

---

Categorie: Istorie si Civilizatie  - ( Istorie si Civilizatie - Archiva)

Data Adaugarii: 30 October '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---