In dimineaÅ£a zilei de 21 octombrie 1884, Habert, judecător de instrucÅ£ie la tribunalul arondismentului I din Paris, avea în faÅ£a ochilor dosarul adus de secretarul său, pe coperta căruia era scris „Afacerea Pel".De fapt, manÅŸetele ziarelor pariziene se întreceau de aproape o săptămană să atragă atenÅ£ia cititorilor asupra acestei noi afaceri criminale, ieÅŸite din comun :„Doamna Marie Eugénie Pel, născută Buffereau, soÅ£ia lui Albert Pel, fiica lui Pierre-Alexandre Buffereau ÅŸi Marie Cécile Bigot, a decedat la 24 octombrie 1880, în varstă de 31 ani, la domiciliul său din avenue Kléber 110, Paris ÅŸi a fost înmormantată la cimitirul din Clichy".Randurile de mai sus par că aparÅ£in unui anunÅ £ mortuar obiÅŸnuit ÅŸi nimic nu lasă să se întrevadă coasa care a secerat firul vieÅ£ii acestei tinere femei ÅŸi care se datora, încă o dată, acelei perfide otrăvi, acidul arsenios.

Şi lucrurile puteau să rămană nerezolvate, dacă, după caţiva ani, judecătorul de instrucţie nu ar fi fost sesizat de părinţii decedatei, asupra unor fapte care aruncau o lumină nouă. am putea spune crudă, asupra circumstanţelor care decedase doamna Pel.

Căsnicia soţilor Pel începuse să prezinte unele fricţiuni din momentul în care fusese angajată în casă, la cei doi copii, Leuntine. In varstă de 19 ani. După moartea doamnei Pel, spre marea surpriză a rudelor şi cunoştinţelor, a avut loc, la mai puţin de şase luni, căsătoria lui Pel cu Leuntine.

Acuzaţia soţilor Buffereau înaintată tribunalului era categorică : fiica lor Mărie Eugenie fusese otrăvită.

Ancheta întreprinsă de judecătorul de instrucţie a permis strângerea unor probe zdrobitoare care acum se găseau reunite in dosarul pe care îl avea pe birou.Iată ce declarase doctorul Raoult, medicul care o îngrijise pe doamna Pel în intervalul 12-24 octombrie 1880 : „Doamna Pel se plangea de vomismente şi de scaune diareice, frecvente, însoţite de dureri violente în stomac şi intestin". Chiar cu prilejul primei sale vizite la domiciliul bolnavei, doctorul Raoult a găsit-o pe doamna Pel într-o stare de prostraţie foarte accentuată. Cu acest prilej, ea i-a declarat că pană atunci se simţise bine : „Nu am avut nimic" spunea ea. Diareea şi vomismentele au persistat, cu toate medicamentele administrate, pană la 22 octombrie. Doamna Pel avea gura uscată, iar limba era de un roşu aprins.

Acestea sunt simptomele observate de doctorul Raoult. După alte mărturii, bolnava ar fi acuzat şi o sete excesivă.

După cum este cunoscut, simptomele arătate mai sus sunt caracteristice intoxicaţiei arsenicale subacute şi pot provoca moartea într-un interval ce variază de la 6 la 10-12 zile. în acest sens pledau şi concluziile doctorilor Brouardel şi Lhote, însărcinaţi cu expertiza cazului : simptomele descrise ţin în primul rand de o intoxicaţie arsenicală subacută şi nimic nu vine în contradicţie cu această ipoteză.Un tablou mai detaliat asupra stării şi simptomelor bolnavei s-a dovedit a fi, prin forţa lucrurilor, incomplet, dat fiind că de la deces şi pană la data începerii anchetei se scurseseră deja patru ani şi doctorul Raoult nu-şi mai amintea exact unele amănunte ca temperatura corpului, starea circulaţiei etc.

---

Tag-uri: crima, otrava, omor, investigatie

---

Categorie: Istorie si Civilizatie  - ( Istorie si Civilizatie - Archiva)

Data Adaugarii: 22 November '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---