Aflat sub efectele otravei administrate de sotia sa, starea lui Lafarge se agrava : se plangea de crampe în muşchii picioarelor, o sete nepotolită şi vomita tot ce manca. Personalul casei, părinţii şi rudele se stranseră în jurul patului bolnavului : Mărie, femeia de cameră Clementine, mama lui Charles, surorile sale, verişoara sa Emma - singura- din întreaga familie care o simpatiza pe Mărie -, Anna Brun, Denis secretarul şi servitorul lui Lafarge.

Marie, plină de atenţii, îi servi bolnavului poţiuni diverse, în special pe bază de „gumă arabică", remediu pe care pretindea că îl foloseşte adeseori cu bune rezultate şi pe care îl purta asupra sa într-o mică cutiuţă din malachit. Lafarge slăbea văzand cu ochii. Nimeni nu o bănuia pe Marie de ceva. La 10 ianuarie a fost chemat un al doilea medic, Masserat, care - ca şi confratele său - puse diagnosticul de holeră şi prescrise ca reconfortant „lapte de pasăre.

In timp ce Marie prepara această băutură, Anna Brun observă că aceasta îşi deschise cutia de malachit şi vărsă o pudră albă în pahar. întrebată ce face, Mărie îi explică că ea a pus în băutură puţin zahăr de „flori de portocale". Anna Brun remarcă, scurt timp după aceea, că fulgi albi pluteau la suprafaţa lichidului aflat în paharul din care Charles nu apucase să bea decat cateva înghiţituri. I s-a părut curios că zahărul nu se dizolvase, aşa cum ar fi fost normal. împinsă de o bănuială vagă. ea arătă fulgii suspecţi doctorului Bardou. Acesta, punand pe limbă unul, simţi o arsură puternică, însă îşi dădu cu părerea că trebuie să fie vorba de praf de ipsos căzut de pe tavan în lapte. Anna Brun consideră această explicaţie neconvingătoare şi se hotăra să păstreze paharul cu conţinutul său, închizandu-l într-un dulap. Din acest moment începu să supravegheze cu discreţie pe Mărie. în-tr-una. din zile, ea o zări vărsand pe furiş o pudră albă în supa pe care soacra sa o preparase pentru bolnav. Charles, după prima înghiţitură, începu să strige : „Marie, ce mi-ai dat ? Pentru numele lui dumnezeu, supa arde ca focul...".

Anna Brun, fără să fie observată, puse de o parte farfuria cu supă şi împărtăşi bănuielile sale mamei, surorilor lui Lafarge cat şi verişoarei sale Emma.
În noaptea de 12 ianuarie, un vant violent şuiera lugubru printe arbori, aruneînd rafale de ploaie în ferestrele vechii mănăstiri, făcand astfel să sporească atmosfera sinistră a casei ; teama de soarta care îl aştepta pe Lafarge se împletea cu bănuielile că muribundul era victima instinctelor criminale ale soţiei sale. în timp ce mama şi surorile lui Charles stăteau la căpătaiul bolnavului, Emma s-a repezit la Marie pentru a-i face cunoscută acuzarea groaznică care începuse să planeze asupra sa.

Teama familiei nu a făcut decat să crească, mai ales din momentul în care secretarul lui Charles, Denis, a povestit că în zilele de 5 şi 8 ianuarie Marie l-a trimis pe el şi pe grădinarul Alfred la farmacistul Essartier din Lubersac să cumpere arsenic, pe care stăpana trebuia să-l utilizeze la starpirea şobolanilor. Marie îi înminase lui Alfred o reţetă întocmită de doctorul Bardou, dar acesta, fără să facă uz de ea, reuşise să cumpere 64 g de şoricioaică din Brive. îngrozită, mama lui Lafarge căzu în genunchi în faţa patului fiului său şi îl imploră să nu mai mănance sau să bea din alimentele aduse de soţia sa.

în această atmosferă morbidă, singură Marie reuşise să-şi păstreze calmul. Cu capul ridicat, ea intră în camera bolnavului şi ordonă să fie chemat grădinarul Alfred. Acesta declară că Marie Lafarge îi ceruse să prepare otrava pentru şobolani cu arsenicul adus de el însuşi de la Lubersac ca şi cu cel adus de Denis de la Brive. El executase dispoziţia stăpanei sale. Mărturia grădinarului împrăştie pentru puţină vreme neliniştea de care erau stăpaniţi membrii familiei.

Totuşi a doua zi, cand sora lui Charles, Amena, găsi într-un pahar conţinutul unui medicament preparat de Marie sub formă de praf alb, bănuielile se redeşteptară, în noaptea de 13 spre 14 ianuarie, pe o ploaie torenţială şi un vant care culca totul la pămant, un al treilea medic, doctorul Lespinasse, avu curajul să se aventureze pentru a venit la Glandier.- La descrierea simptomelor care însoţeau maladia lui Charles, medicul se gandi că ar putea fi vorba de o otrăvire. După părerea lui, singur arsenul ar fi fost în măsură să provoace asemenea simptome. El însă nu dispunea de mijloace pentru a salva muribundul.

Cateva ore mai tarziu, în dimineaţa zilei de 14 ianuarie, Charles Lafarge se stinse.

---

Tag-uri: crima, otrava, omor, investigatie

---

Categorie: Istorie si Civilizatie  - ( Istorie si Civilizatie - Archiva)

Data Adaugarii: 21 November '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---