Cu toate perfecţionările aduse mijloacelor de investigare au apărut numeroase dificultăţi ; unii autori au reproşat prea marea sensibilitate a metodei puse la punct de Marsh şi astfel, deşi aparatul care-i purta numele era cunoscut de puţin timp, arsenul a început să fie găsit pretutindeni : în oase, unghii şi păr. El avea să constituie „arsenul normal", după cum va fi denumit mai tarziu.

In procesul Lacoste din anul 1843, publicul a fost martorul unei probleme de acest gen, fapt care a impus-o oamenilor de ştiinţă.
Doamna Lacoste Euphemie Verzes a fost acuzată de a fi otrăvit pe bătrînul său soţ, bolnav de mai multă vreme şi care se îngrijea de mai mulţi ani folosind medicamente pe care şi le prepara singur, ferit de privirile curioşilor. După şase luni, cadavrul lui Lacoste a fost exhumat si supus examenului chimi.ştilor şi medicilor clin orăşelul Auch. Experţii au găsit arsen în tubul digestiv şi ficat. însă nu au reuşit să-l descopere în pămantul din cimitir. Cu prilejul unei a doua expertize, efectuate de Pelouze, Devergie şi Flandin, prezenţa arsenului a fost constatată.şi de această dată, iar concluziile primului raport confirmate. însă. cu prilejul discuţiilor. Devergie susţine că arsenul găsit nu poate fi arsen normal. ,,Ştiinţa, spune acesta, nu admite acest fel de a judeca ; însă, adăugă el, acest arsen ar putea avea ca origine medicamentele necunoscute întrebuinţate de victimă". Doamna Lacoste a fost achitată.

In anul 1851, curtea de judecată din Rennes a condamnat pe femeia Hélène Jegado, acuzată de a fi otrăvit 26 de persoane şi de a fi încercat să otrăvească încă alte opt, tot cu ajutorul arsenului.
Am văzut că toxicologia, ca ştiinţă, a debutat datorită unui concurs „nefericit" de împrejurări, legate de otrăvirile criminale cu arsen : mai întîi cazul John Badle în Anglia (1832) şi Charles Lafarge în Franţa (1840).

Problema „arsenului" nu a fost însă clasată, în sensul că ştiinţa dispunea de acum înainte de un instrument sigur şi infailibil care să probeze prezenţa lui în corpul unei persoane decedate în împrejurări suspecte. Ne vom folosi de acest prilej pentru a prezenta cititorilor cat de spinoasă şi complexă este problema confirmării prezenţei unui toxic, introdus într-un organism în scopuri criminale. Acest lucru este valabil în cazul multor substanţe aparţinand atît compuşilor chimici minerali cat şi organici.
Fiind familiarizaţi cu cazul arsenului, să urmărim în continuare eforturile depuse ulterior invenţiei lui Marsh.

In celebra si clasica afacerea Lafarge, Orfila, în depoziţia sa rămasă celebră, expusă în faţa tribunalului din Tulle, a făcut următoarele afirmaţii :
"-Voi demonstra ca există arsen în corpul lui Lafarge ;
- Că acest arsen nu provine din reactivii cu care am operat şi nici din pămantul care înconjura sicriul ;
- Voi demonstra că arsenul extras nu provine din arsenul care se află în mod normal în corpul omului."

Arsenul, şi nu numai acesta, ridică. în cazul unei otraviri, două întrebări : prima, dacă doza de toxic introdusa in organism a fost in măsură să piovoace decesul persoanei respective, deci implicit impune specialistului problema dozării otrăvirii ; şi a doua, dacă arsenul nu provine din mediul exterior, care. datorită împrejurărilor, să fi "contaminat" fie reactivii fie aparatura folosită la analiză sau însăşi probele prelevate din corpul decedatului.

Progresele ştiinţei sau mai bine zis necunoaşterea sau stăpanirea într-o măsură insuficientă a unor tehnici adecvate, a permis in unele cazuri condamnarea unor persoane nevinovate, dar şi achitarea unor culpabili. O apreciere din punct de vedere statistic ni se pare hazardată şi lipsită de spirit umanitar, deşi o serie de specialişti cu renume din ţările occidentale nu ezită şă o facă.

Celebrul toxicolog Orfila, cand a făcut afirmaţiile citate, a pus de fapt bazele unei proceduri devenită astăzi obişnuite în cazuri de otrăviri, întrebările cheie la care trebuie să răspundă expertul sunt următoarele :
- să identifice toxicul in matei lalele care i se pun la dispoziţie ;
- să determine cantitatea de toxic şi şă confirme dacă aceasta este în măsură să fi determinat moartea;
- să se asigure că toxicul găsit nu provine din contaminarea pe parcurs a probelor.

Problema identificării arsenului nu a încetat să preocupe pe savanţi, chiar după ce aparatul lui Marsh a început să fie cunoscut în cercuri tot mai largi. Unii şi-au concentrat eforturile în a-i aduce îmbunătăţiri cu scopul de a-i mări sensibilitatea şi precizia. Totuşi, strădaniile savanţilor nu au fost întotdeauna încununate de succes, mai ales cand s-au căutat alte căi de identificare a arsenului.

---

Tag-uri: crima, otrava, omor, investigatie

---

Categorie: Istorie si Civilizatie  - ( Istorie si Civilizatie - Archiva)

Data Adaugarii: 22 November '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---