Samniţii, ramură a marelui grup indoeuropean osco-umbro-sabelic (din care mai tăceau parte sabinii, volsrii etc.), aşezaţi în Italia Centrală, la est de Latium şi în nordul Campaniei, in regiunea muntoasă a Apeninilor, numită Samnium, se aflau, în epocă, in starea de organizare tribală.

Ocupandu-se cu creşterea animalelor, fără interes faţă de viaţa urbană, confederaţia triburilor samnite dispunea, totuşi, de refugii fortificate (Maleventum, Caudium, Bovianum, Treventum, Aufidena ş.a.). în drumul lor spre păşunile litoralului tirenian, samniţii încercară o întărire a influenţei în Campania; Capua, ameninţată de valul samnit, solicită alianţa Romei (343 î.e.n.), ceea ce o pune pe romani samniţilor, în ciuda tratatului (354 î.e.n.) împotriva celţilor dintre Roma şi Confederaţia samnită.

Lupta pentru dominaţie în Italia Centrală a provocat războaiele şanurile, care au angajat timp de o jumătate de secol, legiunile Romei. Primul război cu samniţii (343-341 î.e.n.) este caşligat de Roma, în urma victoriilor de la Gaurus şi Suessula; romanii fondează în teritoriul samnit coloniile Fregelae şi Cales. Cu toate acestea, samniţii îi ajută pe romani să înfrangă, în aşa-zisul război al latinilor (340 - 338 î.e.n.) în cursul a două bătălii (la Suessa Aurunca şi Capua), trupele Ligii latine; victoria Romei îi aduce deplina dominaţie asupra Latiumului, liga devenind o simplă amfieţionie, iar Capua şi Campania (parţial) revin în zona romană de influenţă. Puterea Romei, în continuă creştere (astfel, în 338 î.e.n., censul totalizează 165.000 de cetăţeni mobilizabili), nu-i împiedică, însă pe samniţi să încerce recaştigarea poziţiilor pierdute în primul război cu Roma, mai ales că aceasta cucereşte colonia grecească Neapolis, din Campania.

Aşadar, un al doilea război samnit (326 - 304 Î.e.n., cel mai lung şi mai sangeros) urma să decidă stăpanirea asupra Italiei Centrale. Schimbind obiectivul tactic, Roma îi atacă pe samniţi la ei acasă, în munţi, dar, în 321 î.e.n., comandantul samnit Gavius Pontius, infringe, în trecătoarea Caudium, legiunile romane, constranse să se predea şi să dea 600 de ostatici; legionarii sunt umiliţi prin trecerea pe sub jugul încheiat de lănciile samniţilor - celebrele furci caudine. Un armistiţiu nefiresc de lung, pană în 315 î.e.n., separă înfrangerea de la Caudium de o nouă înfringere a Romei, la Lautulae.

Victoriile triburilor samnite aduc în tabăra lor numeroşi aliaţi, între care Capua, parte din Campania, oraşele etrusce, triburile marsilor, pelinilor, umbrilor, sabinilor, hernieilor. Roma îşi schimbă tactica, apeland la eficacitatea unor detaşamente militare mai mici, dar mai mobile. care fură opuse aliaţilor samniţilor, angajaţi în luptă separat. Astfel, Q. Fabius Rulianus, la Sutrium şi în pădurea Ciminiană, îi înfrange pe etrusci, definitiv scoşi din război de L. Papirius Cursor, care obţine o altă victoria, asupra lor la lacul Vadimon ; tot Q. Fabius Rulianus îi învinge pe umbri iar Bubulcus, la Longula, obţine o victorie asupra samniţilor. Prin pacea din 304 î.e.n., Roma devine stăpana Italiei Centrale, autoritate pe care samniţii i-o vor contesta, în mod periculos, numai o singură daţi, în cadrul unui al treilea război.

---

Tag-uri: istorie, antichitate, personalitati

---

Categorie: Istorie si Civilizatie  - ( Istorie si Civilizatie - Archiva)

Data Adaugarii: 31 October '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---