- agricultura, creşterea vitelor şi mineritul au furnizat materii prime pentru numeroase activităţi meşteşugăreşti, atât în mediu rural, cât şi în cel urban

- se fac progrese în domeniul prelucrării metalelor, lemnului sau pietrei, al ţesăturilor şi bunurilor alimentare şi în confecţionarea obiectelor de artă

- din secolul al XlV-lea începe organizarea în bresle

- cele mai vechi statute care s-au păstrat (9 noiembrie 1376) atestă existenţa a 25 de branşe organizate în 19 bresle la: Sibiu, Sighişoara, Sebeş, Orăştie
- mari centre de producţie erau: Braşov, Bistriţa, Sibiu, Baia, Suceava, Chilia, Curtea de Arges

- abundenţa produselor cerealiere şi animaliere ş i dezvoltarea meşteşugurilor determină dezvoltarea unor puternice aşezări urbane, constituind premisele activităţilor comerciale

- Ţara Românească şi Moldova trimeteau peste munţi: animale mari şi mici, pui, peşte, ceară, lână, uneori, în situaţii excepţionale, cereale

- Transilvania trimitea în ţinuturile extracarpatice: postavuri, pânzeturi, îmbrăcăminte, încălţăminte, piese de harnaşament, metale şi obiecte din metal, sticlărie, hârtie, în unele situaţii şi cereale

- Dobrogea, în condiţii prielnice primea bunuri din toate celelalte Ţări Româneşti

În dezvoltarea relaţiilor comerciale, un rol important l-au avut marile centre de schimb transilvane:

- Braşovul - considerat în evul mediu o veritabilă "piaţă comună" a Ţărilor Române, numărul negustorilor şi intensitatea transporturilor fiind în continuă creştere în secolele XV-XVI (în 1558 - 1074 participanţi din 174 de localităţi din Moldova, Muntenia, Transilvania)

- Sibiul - în cadrul schimburilor reciproce cu Ţara Românească au luat parte, în 1500, 277 de negustori din oraşele de la sud de Carpaţi şi din 23 de sate cu un număr de 724 transporturi

- Bistriţa -oraş de meşteşugari si schimburi comerciale în special cu Moldova

- Caransebeşul - mijlocea comerţul între Ţara Românească şi Banat
Principalele căi de acces între Transilvania şi Ţara Românească erau drumurile Braşovului, Branului, Rucărului, Dâmboviţei

- ajungeau la Dunăre pornind din Ardeal: drumul Orşovei (Oradea - Tumu Severin)si
drumul văii Jiului (prin pasul Vâlcean la Calafat)

- de la Braşov pe Valea Prahovei şi Ialomiţei porneau:drumul Prahovei sau al Timişului, drumul Teleajenului spre Gherghiţa, drumul Buzăului care ajungea la Brăila

- spre Moldova din Ţara Bârsei erau drumurile: drumul Oituzului sau al Trotuşului, drumul Ghimeşului (mai puţin folosit), drumul Rodnei (pentru relaţiile directe) Ţările Române caută să-şi asigure controlul Dunării şi al ieşirilor maritime. Rolul comercial în creştere al Brăilei şi lungile dispute pentru Chilia în vremea lui Mircea cel Bătrân atestă acest lucru

- raporturile comerciale între cele trei ţări sunt reglementate prin acte speciale:
la 20 noiembrie 1368, Vladislav Vlaicu a acordat un privilegiu comercial braşovenilor. Actul a fost reînnoit de Mircea cel Bătrân în 1413 şi de şapte ori de urmaşii săi până în 1444

- în Moldova de la Alexandru cel Bun la Ştefan cel Mare, domnia a emis nouă asemenea acte pentru negustorii din Braşov şi Sibiu

---

Tag-uri: razboi, daci, romani, regi, domnie

---

Categorie: Istorie si Civilizatie  - ( Istorie si Civilizatie - Archiva)

Data Adaugarii: 05 March '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---