Epoca medievală impune un nou mod de relaţie între bărbat şi femeie .Către sfarşitul secolului al XI-lea trubadurii şi cavalerii impun modelul „iubirii cavalereşti". Acest nou mod de relaţie între sexe exaltă simultan adulterul şi castitatea, duplicitatea şi fidelitatea, plăcerea şi durerea. Odată cu el, pentru prima dată, relaţia heterosexuală admite valorile stimei, respectului şi admiraţiei faţă de femeie, care pană atunci nu erau concepute decat în cazul prieteniei între bărbaţi. începand cu această epocă, femeia nu mai este obiectul de care seniorul sau stăpanul putea dispune după voie. Se produc modificări importante în exercitarea rolurilor : bărbatul se doreşte ma i puţin cuceritor, cat mai ales cucerit, iar femeia mai mult rugată decat recompensată.

Dar dragostea pe care o cantă trubadurii nu poate fi trăită decat în afara căsătoriei şi a oricărui scop procreativ. în extremis, ea trebuie satisfăcută de o dorinţă necârnălă, mereu mai arzătoare cu cat este mai neîmplinită. Semnificaţia idealului cavaleresc nu este atat iubirea cu scop procreativ cat nevoia confruntării cu „obstacolul", dorinţa care se refuză a fi satisfăcută. Simultan, căsăt ria aboleşte libertatea dăruirii de sine, situînd relaţia conjugală în prozaismul unui contract social. Din această concepţie au izvorat două arhetipuri, care influenţează încă, în unele contexte sociale, viaţa cuplului de astăzi : „bovarismul" şi „femeia asexuată". Ca şi Emma Bovary, numeroase femei aşteaptă iubitul ideal, demn de dragostea lor. El nu este conceput, fireşte, decat în afara căsătoriei, a cărei monotonie cotidiană sterilizează imaginaţia.

în paralel, printr-un paradox care merită a fi subliniat, idealul cavaleresc care tinde să promoveze egalitatea în relaţia heterosexuală contribuie la reducerea femeii la o imagine mitică, sofisticată, cu atat mai sacră, cu cat devine mai puţin carnală. Dihotomia între dragostea tandră şi senzualitate tinde să se impună. „Cel care se tulbură de voluptate nu iubeşte", spunea capelanul Andreas. Goethe încearcă, fără îndoială, acelaşi sentiment cand comentează relaţiile sale cu Charlotte Kestner : „Clipa care ar fi apropiat-o de mine ar fi însemnat sfarşitul iubirii noastre". De aici, postulatul unei femei asexuate, sau acela al unei femei ale cărei dorinţe sunt mai puţin imperioase decat ale bărbatului, ceea ce dezmint în mod categoric anchetele ştiinţifice contemporane.

Dacă nu schimbă fundamental statutul femeii pe plan economic şi politic, dragostea „curtenitoare" modifică totuşi influenţa sa culturală şi psihologică. Pe de altă parte, dragostea cavalerească dezvoltă ambiguitatea angoasantă a arhetipului feminin (madonă sau vrăjitoare, soţie sau curtezană), pe care secolul al XIX-lea o va perpetua în termenii săi ultimi.

---

Tag-uri: familie, cuplu, societate, relatii

---

Categorie: Istorie si Civilizatie  - ( Istorie si Civilizatie - Archiva)

Data Adaugarii: 12 August '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---