Criza extrem de gravă prin care trece statul francez spre sfârşitul secolului al XVIII-lea, cât şi exemplul american au determinat izbucnirea Revoluţiei Franceze din anul 1789. Adunarea Stărilor Generale de la 5 mai 1789 s-a încheiat cu separarea stării a treia (reprezentând majoritatea populaţiei, în procent aproximativ de 96%) de primele două stări {clerul şi nobilimea) şi proclamarea Adunării Naţionale.

Asedierea şi dărâmarea Bastiliei, la 14 iulie 1789, a simbolizat răsturnarea monarhiei absolute. Această dată a fost aleasă ca zi naţională a Franţei.
în timpul monarhiei constituţionale (1789-1792), Franţa s-a transformat într-un stat burghez fundamentat pe „Declaraţia drepturilor omului şi ale cetăţeanului" adoptată la 26 august 1789. Proclamarea principiilor democratice- libertate, egalitate fraternitate - au reprezentat o nouă mare cucerire a Revoluţiei.

Deşi a jurat să respecte noua Constituţie a ţării, regele a fugit din ţară (iunie 1791). Adus înapoi, el a pierdut susţinerea populaţiei, care a abolit monarhia la 10 august 1792 şi a ales prin vot universal o nouă adunare - Convenţia Naţională. La 21 septembrie 1792, Franţa a fost proclamată Republică. Regele Ludovic al XVII-lea a fost judecat şi condamnat la moarte, fapt ce a stârnit proteste în multe ţări europene, (Anglia, Olanda, Austria, Prusia, Spania).

Ulterior, Convenţia a fost fracţionată în mai multe grupări. Girondinii (deputaţi din departamentul Gironde) reprezentau grupul politic moderat. Reprezentanţi ai marii burghezii ce considerau revoluţia încheiată, ei au fost înlăturaţi printr-o lovitură de stat de către iacobini, numiţi aşa, întrucât îşi ţineau întrunirile în biblioteca Mănăstirii Sf. Iacob din Paris.

---

Tag-uri: istorie, civilizatie, antichitate

---

Categorie: Istorie si Civilizatie  - ( Istorie si Civilizatie - Archiva)

Data Adaugarii: 07 September '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---