Arestate la 25 ianuarie la Glandier, Marie Lafarge şi femeia de cameră Clémentine fură duse la închisoarea din Brive. A doua zi. în întreaga presă pariziană se comenta pe larg senzaţionala arestare. Indignaţi şi neînţelegand nimic din această monstruoasă acuzare, tutorii Mariei apelară la cel mai mare avocat parizian al epocii, doamna Paillet, ca să-i asigure apărarea.

In acest timp, un alt eveniment, tot atat de neaşteptat, a venit să surprindă opinia publică. Afland din ziare de bănuiala groaznică contra Măriei, vicontele Léautaud îşi aminti de dispariţia bijuteriilor soţiei sale şi îşi spuse că totuşi acuzaţia adusă de şeful siguranţei Allard nu putea fi absurdă. Cu prilejul percheziţiei la Glandier, poliţia a regăsit bijuteriile dispărute. Interogată asupra acestora-Marie Lafarge declară, cu candoarea care o caracteriza şi care nu a părăsit-o nici o clipă, că doamna de Léautaud îi încredinţase bijuteriile cu rugămintea de a le vinde ; vicontesa avea un amant, un şantagist numit Clave, care era permanent în căutare de bani. Banii obţinuţi urmau să fie cedaţi acestuia. Era o minciună acuzarea de furt a bijuteriilor. Marie, care trăia în permanenţă într-o lume imaginară, nu era lipsită de fantezie şi de curaj.

La începutul lunii iulie, în cursul instrucţiei procesului privind acuzaţia de otrăvire a soţului ei, Marie Lafarge fu adusă în faţa Tribunalului din Brive sub inculpaţia de
furt. Ea îşi jucă aşa de bine rolul de nevinovată, injust persecutată, încat mai multe jurnale i se alăturaseră, văzand în vicontesa de Leautaud pe adevărata vinovată. Tribunalul condamnă totuşi pe Marie la doi ani închisoare. Ştirea acestui verdict, în realitate fără o mare importanţă, se răspandi şi în afara frontierelor Franţei. Mult timp înainte de începerea adevăratului proces, care trebuia să aibe loc nu la Brive ci la Tulle, camerele hotelurilor din oraş şi împrejurimi erau reţinute de către jurnalişti şi curioşii veniţi din toate colţurile Europei. La 3 septembrie 1840, pe o căldură sufocantă, o companie de infanterie-luă poziţie în faţa Palatului de Justiţie, pentru a-l proteja contra asaltului mulţimii întăratate. Acei care avuseseră şansa să găsească un loc în sala de şedinţe a tribunalului, aveau în faţa ochilor o siluetă delicată, îmbrăcată în negru, cu un evantai în mană, aşezată pe banca acuzaţilor. Mărie Lafarge părea atat de tanără, atat de inocentă, încat în primul moment a captat simpatia unei mari părţi din asistenţă.

Cu rechizitoriul procurorului Decous a început dezbaterea. După acesta, mobilul care a împins-o pe Mărie să comită crima era mai mult decat evident. Charles Lafarge, om inferior, care la Paris făcuse din primul moment o impresie proastă asupra acuzatei, devenise pentru ea o povară insuportabilă, mai ales din clipa cand luase cunoştinţă de adevărata situaţie în care se găsea „castelul". Pentru a nu renunţa la visele sale orgolioase, pentru a nu se vedea lancezind în acea mizerabilă mănăstire părăsită, nu-i mai rămăsese decat o singură soluţie : să se debaraseze de acest soţ. Cu cateva zile înainte de sosire, ea a început să-şi încropească unele planuri ; pentru a evita bănuielile, a făcut să se creadă atat de către Charles cat şi de familia acestuia, că o adevărată iubire se născuse în sufletul ei. Testamentul pe care Charles îl semnase trebuia s-o facă proprietară la Glandier, pe care ea urma să-l transforme într-o rezidenţă somptuoasă, iar ulterior, să se căsătorească cu omul viselor sale.

Recapituland evenimentele care au condus la moartea lui Charles Lafarge, Decous a conchis : „Din fericire, dezvoltarea prodigioasă a chimiei ne-a permis, în ultima vreme, să dispunem de un ajutor preţios şi eficace în descoperirea crimelor comise cu ajutorul otrăvurilor. Inculpata nu ar fi avui probabil prilejul să răspundă în faţa justiţiei de actele sale, dacă ştiinţa nu ne-ar fi oferit posibilitatea de a putea constata prezenţa otrăvii, acolo unde. pană nu de mult. ea rămanea ascunsă în corpul victimei".

O nouă epocă, epoca unei pedepse severe a crimei, trebuia să înceapă. Reprezentanţii acestei noi ere, medicii cu cunoştinţe solide de chimie, urmau să aducă în faţa tribunalelor probe care să permită justiţiei să fie victorioasă în lupta cu maşinaţiile tenebroase.

---

Tag-uri: crima, otrava, omor, investigatie

---

Categorie: Istorie si Civilizatie  - ( Istorie si Civilizatie - Archiva)

Data Adaugarii: 21 November '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---