Intamplarea ce o are protagonista pe Eliza Mary Barrow se petrece în anul 1911 la Londra. Pe strada Tollington . Park în faţa casei cu Nr. 63, inspectorul şef Ward, punand mana pe umărul unui bărbat ce se pregătea să iasă din casă, îi declară pe un ton rece: „Frederick Henry Seddon, vă declar arestat pentru acuzaţia de otrăvire cu arsen a Elizej Mary Barrow".Despre ce era vorba ? Arsenul făcea noi victime, deşi progresele ştiinţei în materie de identificare făcuseră paşi însemnaţi.

Eliza Barrow era o femeie în varstă de 48 ani, bine făcută, dar redusă şi puţin instruită, care, datorită unei firi economicoase împinsă pană la zgarcenie, reuşise să-şi sporească o moştenire modestă, compusă din bunuri imobiliare, hîrtii de valoare, bani şi bijuterii. O mică burgheză tipică de la începutul secolului XX.
Pană în luna iulie 1910 locuia, împreună cu nepoţelul său în varstă de 7 ani Ernest Grant, în casa vărului ei Vonderahe, situată nu departe de Tollington Park. Eliza Barrow îşi petrecea cea mai mare parte a timpului cu afacerile în care îşi plasase banii şi, cand venea acasă, avea discuţii interminabile cu vărul ei, pe care nu înceta să-1 acuze de rea credinţă.

Cand în vara anului 1910 auzi că apartamentul de la etajul doi al imobilului lui Seddon era de închiriat pentru modesta sumă de 13 şilingi pe săptămană, se hotăra brusc -să-l închirieze şi părăsi pe Vonderahe pentru a se instala, la 25 iulie cu nepoţelul în 63 Tollington Park.

Proprietarul era Frederick Henry Seddon, un om mic de statură, chel, cu o privire rece care lăsa să se întrevadă principala lui trăsătură de caracter, lăcomia. Seddon reuşise să ocupe funcţia de inspector regional la „London Manchester Industrial Insurance Company" şi din salariul, destul de frumuşel, îşi cumpărase o casă, aşa încat reuşise să-şi rotunjească veniturile la suma de 400 livre pe an. Era căsătorit şi avea cinci copii, dar nu-l interesa familia, singura preocupare constand în a găsi mijloacele necesare pentru a-şi spori averea.

Această lăcomie obsedantă, atat la Seddon cat şi la Eliza Barrow, avea să ducă în scurt timp la stabilirea unor legături foarte ciudate între cei doi. Lucrurile au evoluat astfel încat, la 14 octombrie 1910, doamna Barrow ajunse să cedeze lui Seddon „valorile sale indiene", reprezentand 1 600 livre, în schimbul unei rente viagere săptămanale ; femeia îşi imaginase că prin această tranzacţie va realiza o mai mare siguranţă şi în plus un profit mai substanţial.

Pe data de 9 iunie 1911, Seddon îi cumpără Elizei Barrow o casă pentru a fi închiriată şi îi mări renta de la 3 la 5 livre. Cand, în vara aceluiaşi an, Birk Bank, la care Eliza Barrow îşi avea depuşi banii, prezenta unele dificultăţi financiare, aceasta îşi retrase banii care se cifrau la aproape 400 livre, sumă care, împreună cu unele bijuterii de valoare, le păstra ascunse într-un loc secret din dormitorul său. în acest fel întreaga sa avere se găsea în mainile lui Seddon sau, mai bine zis, sub acoperişul casei sale.

La 2 august 1911, Seddon îşi trimise fata, Maggie, să cumpere de la firma Thorley un pacheţel cu hartie îmbibată cu arsenic pentru omorirea muştelor. Istoria se repetă : în afacerea Lafarge era vorba de o otravă contra şobolanilor. La cateva zile de la această dată, Eliza Barrow se îmbolnăvi subit. Avea „vomismente, dureri de ficat şi colici". Medicul cartierului, doctorul Sworn, a pus diagnosticul de „diaree dizenterică" şi a sfătuit bolnava să se interneze într-un spital. însă, zgarcită cum era, Eliza refuză să părăsească casa, mulţumindu-se cu îngrijirile pe care i le dădea Seddon, fapt eare avea s-o coste viaţa.

---

Tag-uri: crima, otrava, omor, investigatie

---

Categorie: Istorie si Civilizatie  - ( Istorie si Civilizatie - Archiva)

Data Adaugarii: 22 November '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---