Daca recunoaştem ca una dintre cele mai importante servicii ale profesorului este sa-i creeze fiecărui copil cele mai bune condiţii cu putinţa pentru a-si dezvolta capacitatea de a invata, va trebui sa incurajeze formarea la elev a anumitor concepţii si atitudini precum si insusirea de către el a anumitor metode de lucru .

Naşterea disciplinelor "de graniţa" si dezvoltarea cercetărilor interdisciplinare constituie unul din aspectele caracteristice ale dinamismului culturii contemporane, in care cele doua tendinţe opuse, aceea a specializării si aceea a sintezei, zguduie neincetat clasificarea rigida a ştiinţelor .

Graniţele intre domeniile de cunoaştere apar in mod independent de definiţiile formale ale acestor domenii si invers, defini ţiile se schimba odată cu noile graniţe care se desenează in mod natural.

Metodologia invatamantului matematic aparţine tocmai acestor discipline in devenire, a căror dezvoltare influenţează neincetat clasificarea rigida a ştiinţelor. Dezvoltarea revoluţionara a tehnicii pune si ea probleme speciale cercetării pedagogice asupra invatamantului matematic.

Pedagogia contemporana se găseşte si astăzi intr-o situaţie aproape paradoxaia : tehnica oferă noi mijloace audio-vizuale; televiziune, calculatoare iar cercetarea pedagogica asupra utilităţii, posibilităţilor aplicării, modului de folosire a acestor mijloace este intarziata.

Ca urmare, aceste mijloace nu sunt suficient exploatate sau mai rau, se întâmpla ca si ele sa fie folosite in mod nejust.

Autorii marilor programe s-au folosit cu multa atenţie de experienţa unei jumătăţi de veac de invatamant matematic, invatamant care a permis sa obţinem medalii bune la scara mare. Urmând o tradiţie care sa dovedit fructuasa, continuam sa insistam pe asimilarea completa a tehnicilor esenţiale, pe capacitatea de a efectua fara greşeli calculele aritmetice si algebrice, pe dezvoltarea imaginaţiei spaţiale.
Pentriu a alege aceste scopuri, este necesar un antrenament sistematic si prelungit al elevilor in rezolvarea de probleme si exerciţii judicios alese .
Actualele programe tin seama de leegaturile matematice cu fizica, chimia si mai puţin cu formaţia profesionala.

Credem ca anumite noţiuni matematice trebuie in prealabil considerate in lecţiile de fizica (vectori, derivate) si ca anumite probleme trebuie tratate la matematica (ex : oscilaţiile armonice).

Studiul sistemelor de ecuaţii si inegalităţi permit demonstrarea, pe câteva exemple, a soluţiilor anumitor probleme economice care se raportează la programarea liniara .In acelaşi sens pot fi amintite si noţiunile de teoria probabilităţilor, de statistica etc.Teoria probabilităţilor este una din ramurile cele mai intinse ale matematicii cu reverberaţii interdisciplinare si studiul ei necesita aportul unui mare număr de noţiuni noi si neobişnuite. Elevul are nevoie de timp ca sa se familiarizeze cu ele si iată de ce teoria probabilităţilor trebuie "topita" in mod organic in invatamant pentru a fi prezenta peste tot, de la prima la ultima clasa, pentru ca spiritul probabilist sa fie pătruns profund de elevi. In aceasta ordine de idei ar fi bine sa se pună mai mult accent si pe grafici, folosirea metodelor aproximării, metodele interactie si procesele de trecere la limita.
Câteva cuvinte asupra unuia din aspectele invatamantului matematic, căruia matematecienii nu-i acorda in general atenţia pe care o merita se cuvine a fi opuse.In ultimii ani, un mare număr de personalităţi ale vieţii culturale, acuzând pe tineri de lipsa de interes pentru activităţile nobile ale spiritului cum ar fi artele si poezia, explica aceasta situaţie prin influenta nefasta a ştiinţelor exacte si a tehnicii moderne , ceea ce distrug spun ei, ceea ce este uman in om.

Aceasta critica este profund nejusta in ceea ce priveşte matematica si ştiinţele exacte. In toate aceste tendinţe care incearca sa vadă in dezvoltarea ştiinţelor exacte o ameninţare pentru idealul umanitar se veden o recrudescenta a prejudecăţilor seculare care vin aici din epoca Renaşterii.

Trebuie oare inteles ca noi, matematecienii, nu am fi răspunzători decât de intelect si nu avem nimic de a face cu emoţiile, imaginatia, idealul social si moral al tinerilor pe care ii formam ? Nu, cu siguranţa mi-Sunt convins ca studiul judicios organizat al ştiinţelor naturii si al matematicii este apt sa aibă asupra formarii personalităţii tinerilor, o influenta cu mult mai mare decât aceea care se observa in majoritatea cazurilor. Matematicienii pot ajuta prin mijloace care le sunt proprii, la inflorirea naturii umane.

Si nu e vorba, mai ales sau numai de a dezvolta calităţi ale psihicului, ale caracterului, capacitatea de munca si de apreciere critica a rezultatelor muncii proprii.

Studiul matematicilor si al ştiinţelor naturii intr-o măsura interdisciplinara poate dezvolta emoţiile umane dorinţa de a fi de folos semenilor. Matematica este creaţia geniului omului creaţie la care au participat popoarele din toata lumea, si nu ne vom fi implinit datoria noastră fata de tartara generaţie decât atunci când prin lecţiile noastre vom fi făcut pe copii sa inteleaga ca ştiinţa este o cercetare fara sfârşit si fara graniţe. Cercetarea cere o mare persrverenta o munca si o energie deosebita, aceasta datorie va fi implinita când ii vom fi făcut sa resimtă ce curaj fara margini ce dragoste de oameni ce sacrificii se ascund sub rândurile laconice ale principiilor ştiinţifice ale formulelor si teoremelor.
_{sursa imaginii : freeschoolclipart.com}

---

Tag-uri: metodologie, invatamant, matematica, profesori, elevi, scoala

---

Categorie: Educatie  - ( Educatie - Archiva)

Data Adaugarii: 17 January '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---