In 1936, Martin Luther King jr. spunea, cu speranta dar destul de devreme pentru omenire,: “visez la ziua in care cei patru copii ai mei ar putea trai intr-o tara in care sa nu fie judecati dupa culoarea pielii ci dupa propriul lor caracter”.

Discriminarea presupune a trata in mod diferit indivizii care, in aparenta, se abat de la ceea ce se considera “norma”. Acceptarea diferentei celorlalti implica faptul ca egalitatea nu este sinonima cu omogenitatea sau plafonarea la acelasi nivel. Recunoasterea acestui fapt este esentiala daca dorim sa dezvoltam o atitudine pozitiva fata de cei care sunt diferiti. E important sa intelegem ca diferentele nu saracesc societatea ,ci dimpotriva, sunt un adevarat izvor de imbogatire.

Toti avem nevoie de prieteni si ne temem de singuratate.


Buna dezvoltare psihologica este strans legata de relatiile de prietenie si apropierea de ceilalti oameni.

Putem reactiona in moduri pe care nu le intelegem pentru ca nu este nimeni care sa ne ajute sa intelegem ceea ce simtim si cum actionam. Segregarea educationala a individului care are probleme duce la izolarea lor de comunitatea in care traiesc.

Ocrotirea si educarea tinerilor, cu sau fara cerinte speciale, sunt pentru noi educatorii, obligatii profesionale si morale. Sau ar trebui sa fie . Intr-un asemenea demers, trebuie pornit de la faptul ca, invatarea este un process sociabil, niciodata complet, presupune schimbari in formularea obiectivelor, stabilirea continuturilor si strategiilor didactice si evaluarea individuala continua; ce se realizeaza intr-o scoala eficienta care asigura programe curriculare flexibile, ofera un climat securizant, de incredere si optimism pentru copii si profesori, scoala incluziva, “scoala pentru toti”, care slujeste integrarii educationale a copiilor. Toate acestea depind de un profesor eficient, capabil sa descopere, inventarieze capacitatile fiecarui copil si sa le valorifice, formuleaza obiective educationale si elaboreaza programe de actiune, ofera sansa accesului sau progresului pentru toti.

Fiecare copil prezinta particularitati individuale si de relatie cu mediul, care necesita o evaluare si o abordare personalizata. O filosofie a educatiei “pe masura” care sa evalueze si sa valorizeze individual copiii, sa le acorde sanse egale si sa se adapteze cerintelor si particularitatilor fiecaruia, este provocatoare. Copiii cu deficiente/handicap au si ei aceleasi trebuinte fundamentale de crestere si dezvoltare ca toti copiii: au nevoie de afectiune, de securitate , de mediu inconjurator stenic si experiente stimulative, de apreciere si intarire pozitiva, de incredere in sine, de responsabilitate si independenta.

Acceptand toate acestea ca firesti si necesare am pornit la integrarea in invatamantul public a unor copii cu dizabilitati, avand convingerea ca doar ceea ce n-ai incercat nu este posibil. Crina, este o fetita acum de 9/10 ani, care a frecventat gradinita noastra: o gradinita cu multi copii aflati in situatii dificile-saraci, familii monoparentale, aflati in plasament. La prima vedere te cucerea printr-o privire luminoasa pornita dintr-un albastru nefiresc al ochilor, o fata luminoasa, rozacee, curata, aproape ingereasca.

Pentru educatoare, si pentru mama, era o situatie extrem de delicat: cum sa o prezentam grupei de copii asa incat ei sa o priveasca normal, ca pe oricare alt copil, iar pentru ea, cu probleme de auz, intrarea in mijlocul copiilor sa nu se transforme in trauma.

Am pornit de la prezentarea Crinei folosind ca strategie “cercul de prieteni”- care promoveaza incluziunea indivizilor care se afla in situatia de a deveni izolati sau exclusi datorita faptului ca sunt diferiti. “Cercul de prieteni” este un concept vechi pentru construirea comunitatii si relatiilor intre membrii comunitatii intr-un context modern. Focusul grupului este de a gasi de a crea mijloace pentru persoana vulnerabila de a participa la viata comunitatii din care face parte.
Cercul nu este un program; nu este un exercitiu, este un mijloc de a fi cu cineva.

In ziua in care a venit Crina, copiii erau asezati in cerc. Cunosteau jocul: pe rand, fiecare isi spunea numele si ceva despre el:eu sunt Radu si am blugi albastri; eu sunt Ana si am codite; eu sunt Iulia si am rochita rosie;…
Cand a venit randul Crinei, educatoarea a prezentat-o;ea este Crina si nu aude. Si jocul a mers mai departe…

Intr-o alta zi un alt cerc si o alta caracterizare: Crina nu aude, ea citeste pe buzele tale ceea ce spui. Copiii au inteles ca nu e necesar sa tipe atunci cand i se adreseaza Crinei ci doar sa-i vorbeasca asa incat ea sa le poata “citi” buzele, ca sa-i inteleaga. In felul acesta Crina a devenit curand unul dintre liderii grupului, caci in activitatile care presupuneau exercitiu, abilitati practice, artistico-practice, era neintrecuta. Copiii au inteles repede ca nu putem fi toti la fel, dar asta nu inseamna ca suntem in afara normalului. Am sugerat apoi educatoarei sa invete cu copiii poemul lui Nichita Stanescu “Bunicul despre cele patru rase”. A refuzat la inceput, a incercat apoi , a sfarsit prin a fi incantata de modul cum au perceput copiii de 6/7 ani poemul:
“ Rasa galbena ,se stie,
Are pielea argintie
Si parul extreme de lung
Si lucreaza la un strung!
Rasa neagra, cum se stie,
Are pielea alburie
Si parul extreme de lung
Si lucreaza la un strung!
Rasa alba, cum se stie,
Are pielea visinie,
Si parul extrem de lung
Si lucreaza la un strung!
Asta este dragi nepoti,
Toti sunt oameni,
Oameni toti!

Crina a fost inteleasa si acceptata mai inainte de copii apoi de adulti. La toate aceste idei au aderat si le-au sprijinit competenta specifica celui care “ are valoare de pedagog atat cat pretuieste un om” (J.J. Rouseau).

Ne intrebam adesea : e mult?, e putin?,e bine? Un lucru e cert am gandit mult, am facut planuri mari dar si pasi mici. Si aceasta numai pentru ca “schimbarea” este posibila si necesara, deoarece fiecare copil are dreptul fundamental la educatie, la o viata normala in comunitate si la valorizare dar, in acelasi timp, schimbarea trebuie sa fie un process si nu un fenomen.
<sub>Referinte:
- Vrasmas, Traian, Scoala si educatia pentru toti, Editura Miniped, Bucuresti, 2004
- Vafley, Mary A., Curriculum bazat pe comunitate (traducere de Gabriela Chiroiu), Editura Reninco, 2001
- Szanton, Eleanor, Stockes, Educatia centrata pe copil 0-3 ani, Iasi, 1999
- *** O lume demna pentru copii, Editura Mark Link, Bucuresti, 2003
- *** Carte pentru profesionistii care lucreaza cu parintii, Editura Vanemonde, Bucuresti, 2005
- *** Dezvoltarea practicilor incluzive in scoli. Ghid managerial, Bucuresti, 1999
freeschoolclipart.com</sub>

---

Tag-uri: gradinita, discriminare, egalitate, drepturi, educatoare, integrare, incluziune

---

Categorie: Educatie  - ( Educatie - Archiva)

Data Adaugarii: 18 December '07

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---