Suntem adesea tentati sa ne acordam o dreptate necuvenita in mijlocul disputelor cu cei din jur, fie din pricina dorintei de afirmare, fie din egoism, orgoliu.

Cu totii, de la profesori, la educatorii nostri din gradinita, la parinti, colegi, de serviciu sau de clasa, vecini, prieteni, amici sau cunostinte, cu totii au un punct de vedere, iar uneori par sa te contrazica.

Straveziu si neindicat, isi ridica tonul si isi prezinta argumentele, care fondate sau nu, isi pierd importanta in lipsa ta de concentrare. Astepti linistit si plictisit sa ai dreptul la cuvant, un drept care in cazul disputelor cu cei mai mari in grad, exemplu : disputa professor - elev, intarzie sa apara.

Iti dai in sinea ta o dreptate la care stii ca te-ai gandit nopti la rand, ore sau minute bune si iti complaci cuvintele cu o linistitoare imagine, toate in timpul in care celalalt vorbeste.

Si totusi, nu mereu dreptatea e cu tine. Dar ce conteaza, tu ai puterea sa ti-o oferi mereu, fie ca e sau nu a ta, gandurile tale se bucura de sentimentul dreptatii auto impus.

E dureros in schimb cand ceilalti isi ofera nedrept acest sentiment de victorie, primare asupra celuilalt, iar in astfel de moment te gandesti ca nu ar trebui sa o mai faci si tu.

Poate ar trebui sa fim mai des obiectivi, sa oferim cinstit dreptatea si sa nu ne folosim de puterea cuvintelor noastre cand nu au nici macar valori minime. Am scapa de frustrarea pe care ceilalti ne-o ofera cand isi dau dreptate.

By Praph

---

Tag-uri: dreptate, argumente, contrazicere

---

Categorie: Eseuri  - ( Eseuri - Archiva)

Data Adaugarii: 22 February '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---