Familiile trebuie să fie implicate în îmbunătăţirea învăţării acasă, precum şi în şcoală, dacă avem copii care vor să devină persoane instruite. Familiile pot întări învăţarea acasă, prin implicarea în şcolile în care studiază copiii lor, încurajându-i pe aceştia să participe la lecţii şi susţinându-le interesul pentru discipline incitante şi lărgindu-le propriile abilităţi parentale.

Toate acestea sunt necesare pentru că familiile în societatea modernă se confruntă cu solicitări ridicate, cu o competiţie crescută pentru obţinerea atenţiei din partea copiilor lor, precum şi cu poveri economice, care forţează tot mai mulţi părin ţi să lucreze în afara căminului şi limitează serios timpul pe care aceştia îl petrec cu copiii lor. Provocările respective sunt complicate şi de lipsa comunicării între şcoli şi familii şi de faptul că adesea practicile şcolare eşuează în a veni în întâmpinarea nevoilor multor familii ale elevilor.

Familiile trimit copiii la şcoală, acolo unde speră ca ei să-şi dobândească instrumentele necesare pentru a reuşi în viaţă. Şcolile preiau copiii şi-i trimit înapoi la familiile lor, acolo unde presupun că le va fi furnizat sprijinul de care aceştia au nevoie pentru a creşte şi a învăţa. Cercul acesta, în care casa şi şcoala îşi împart acţiunea asupra capacităţilor copiilor, este unul ce a fost considerat centrul dezvoltării, al dezbaterilor şi al obţinerii informaţiilor de orice natură.

Este greu să creşti un copil , dar şi mai dificil este să-l educi.

Realitatea de zi cu zi a familiei este diferită azi de cea a generaţiilor anterioare. Părinţii şi copiii îşi petrec mult mai puţin timp împreună şi aproape toţi adulţii se confruntă cu o permanentă dorinţă de a echilibra cererile vieţii de familie, cu cele ale slujbei. Într-o vreme în care părinţii se află sub presiuni fantastice, care-i fac mai puţin capabili să participe la viaţa copiilor lor, există o nevoie şi mai mare de a se implica, mai ales în educaţie.

Şcolile trebuie să răspundă nevoilor părinţilor şi să le ofere acestora sprijinul necesar pentru ca ei să se poată implica în procesul de învăţare al copiilor. În acelaşi timp, părinţii trebuie să încetinească ritmul vieţii cotidiene, acordând mai multă importanţă deţinerii de către urmaşii lor a unei bune educaţii. E util ca ei să servească drept model pentru copiii lor.

Cei care au lucrat cu şcoli şi familii au sugerat un număr de acţiuni concrete, pe care părinţii, şcolile şi comunităţile le pot întreprinde pentru a-i ajuta pe copii să înveţe.

Astfel, ca primi profesori ai copiilor lor, părinţii şi familiile ar trebui:

1. să elaboreze un program zilnic pentru teme care trebuie să fie verificat zilnic;
2. să citească împreună cu copilul; să-l ducă la bibliotecă şi să-l ajute să-şi găsească cărţile potrivite;
3. să folosească televizorul cu înţelepciune. Să stabilească anumite ore pentru privitul la TV şi să-l ajute să-şi aleagă programele potrivite. Părinţii trebuie să le limiteze timpul de privit, dar şi să-i sprijine să selecteze programe educative.
4. să păstreze legătura cu şcoala. Nu trebuie să lase şcoala să fie cea care –i anunţă cum se descurcă copilul. Să ştie ce învaţă copilul care-i sunt temele şi cum şi le rezolvă.
5. să-i laude pe copii, să le aprecieze efortul. Să-i încurajeze să persevereze. Părinţii joacă un rol dominant în influenţarea încrederii şi motivaţiei copilului de a deveni un individ de succes.Ar trebui să-i încurajeze să-şi elaboreze toate temele, precum şi să-i introducă în programe de îmbunătăţire a activităţilor dar şi în cele de tip extraşcolar în care-şi pot valorifica talentul.
6. să le vorbească adolescenţilor. Să le cunoască prietenii şi locurile în care îşi petrec timpul liber. Să-i sprijine în activităţile extraccuriculare. Să-i implice în activităţile familiei.

Copiii şi părinţii pot învăţa multe unii de spre alţii printr-o simplă acţiune de comunicare. Pentru a realiza o schimbare reală în şcoli, părinţii trebuie să fie direct implicaţi în educarea copiilor. Astfel că, pentru a susţine aceasta, e nevoie şi de sprijin din partea şcolilor şi a comunităţilor.

ÃŽn efortul de a stabili cu ÅŸcolile, acestea ar trebui:

• Să încurajeze familiile şi profesori să stabilească acorduri de învăţare;
• Să instruiască pe cei din conducerea şcolii;
• Să ofere teme, care să-i atragă pe părinţi. Cele pe termen lung i-ar implica pe aceştia în procesul de învăţare, astfel încât i-ar putea de pildă să-şi construiască arborele genealogic, reconstruindu-şi istoria familiei;
• Să acorde părinţilor dreptul de a lua decizii;
• Să extindă programul de lucru din şcoală;
• Să creeze un centru de resurse pentru părinţi.

Dar şi comunităţile pot sprijini relaţiile dintre familii şi şcoli în mai multe moduri. Astfel, ar trebui:

• Să contribuie la educarea generaţiilor următoare prin voluntariat. Voluntarii pot asista şcolile fie cu ocazia unor evenimente speciale, fie prin acţiuni de consiliere. Implicarea familiei şi a comunităţii ar trebui să fie susţinută în scopul sprijinirii dezvoltării elevilor de toate vârstele;
• Să sprijine dezvoltarea copiilor ţi a familiilor. Să pună la dispoziţia familiilor şi a şcolilor resursele necesare;
• Să sprijine existenţa unor orare flexibile ale părinţilor la locul de muncă şi a unor programe speciale pentru ca aceştia să participe la activităţile şcolare ale copiilor lor.

Ce înseamnă de fapt „ implicarea familiei în educaţie”? Presupune o mulţime de activităţi. Unii părinţi şi unele familii poate că au timp să se implice în mai multe moduri, alţii doar în una sau două activităţi.

Răspunsul la întrebarea de mai sus poate fi: „a citi o poveste înainte de culcare…, a verifica temele în fiecare seară…, a discuta cu profesorii asupra progresului copiilor dumneavoastră…, a ajuta şcoala în a-şi stabili standarde de performanţă…, a limita vizionarea programelor TV la nu mai mult de două ore în timpul zilelor de şcoală…, a deveni un susţinător al unei bune educaţii în comunitatea căreia aparţineţi şi a insista în a impune standarde ridicate de comportament copiilor dumneavoastră”.

Iată câteva principii fundamentale ale colaborării familie – şcoală.

• Copiii să se implice ca participanţi activi în interacţiunile familie-şcoală, centrate pe învăţare;
• Să ofere tuturor părinţilor oportunităţi de a participa activ la experienţele educaţionale ale copiilor lor, chiar dacă vin sau nu la şcoală;
• Colaborarea şcoală- familie să fie folosită pentru rezolvarea problemelor dificile şi drept cadru de sărbătorire a realizărilor, a performanţelor deosebite;
• Relaţia dintre cele două instituţii atât de importante să constituie fundamentul restructurării educaţionale şi al reînnoirii comunităţii.
• Eficienţa profesională a cadrelor didactice, a administratorilor şi a întregului personal al şcolii să fie maximizată prin dezvoltarea unor abilităţi concrete, esenţiale conexiunii cu părinţii.

Scopurile aferente acestor principii ar fi:

• Să ajutăm şcolile să privească parteneriatele cu familiile ca pe o primă resursă, şi nu ca pe un ultim refugiu, în provocarea învăţării şi a dezvoltării;
• Să stabilim colaborarea şcoală- familie la nivel naţional, ca pe un standard al politicilor şi practicilor educative.
_{sursa imaginii : freeschoolclipart.com}

---

Tag-uri: crestere, educare, copii, familie, scoala

---

Categorie: Educatie  - ( Educatie - Archiva)

Data Adaugarii: 26 January '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---