Statistics:
Visits: 1,192 Votes: 0 Fame Riser |
Fame Rank
N/A
Fame Riser
|
|||||||||||
Alaturi de ei, socializare, adaptare, acceptare
Q: | Intreaba despre Alaturi de ei, socializare, adaptare, acceptare |
Este tot mai exprimată tendinţa de a crea şi sprijini cadrul necesar integrării şcolare şi socio-profesionale a copiilor /tinerilor cu deficienţe, nevoi speciale. Se conturează, din ce în ce mai organizat, interesul pentru cunoaşterea şi aplicarea prevederilor legislaţiei specifice.
Vom lua în consideraţie Convenţia ONU privind Drepturile Copilului, 1989 , ratificată de România prin legea nr. 18 / 1990 , Declaraţia mondială asupra educaţiei pentru toţi, 1990 (cunoscută şi ca Declaraţia de la Jomtien) , Regulile Standard privind egalizarea şanselor pentru persoanele cu dizabilităţi, 1993 ,Declaraţia de la Salamanca şi direcţiile de acţiune în domeniul educaţiei speciale, 1994 .
Aceste do cumente joacă un rol deosebit peste tot în lume când este vorba de formularea politicilor şi strategiilor din domeniul protecţiei persoanelor cu dizabilităţi. Mai jos sunt câteva exemple de declaraţii de bază acceptate peste tot în lume:
Introducerea de la Regulile Standard conţine afirmaţia: "Persoanele cu dizabilităţi sunt membri ai societăţii şi au dreptul de a rămâne în propriile comunităţi. Ei trebuie să beneficieze de susţinere în cadrul sistemelor obişnuite de educaţie, sănătate, încadrare în muncă şi servicii sociale". Lumea ar arăta altfel dacă această afirmaţie ar fi o realitate peste tot. Ea conţine şi baza pentru eforturile de a introduce educaţia incluzivă.
Conceptul de EducaÅ£ie Incluzivă a fost adoptat la nivel mondial cu ocazia DeclaraÅ£iei de la Salamanca de către participanÅ£ii de nivel înalt de la ConferinÅ£a Mondială din 1994 cu tema “EducaÅ£ia specială - acces ÅŸi calitateâ€, organizată de UNESCO ÅŸi Ministerul EducaÅ£iei din Spania: “Ne adresăm tuturor guvernelor ÅŸi le cerem să adopte la nivel legislativ principiile educaÅ£iei incluzive pentru înscrierea tuturor copiilor în ÅŸcoli obiÅŸnuite, cu excepÅ£ia situÅ£iilor în care se impune altă soluÅ£ie.â€
Cu aceeaşi ocazie a fost declarat şi faptul că "tendinţa politicilor sociale în ultimele două decenii a fost de a promova integrarea şi participarea şi de a combate excluderea. Incluziunea şi participarea sunt esenţiale pentru demnitatea umană şi pentru a beneficia de drepturi. În cadrul domeniului educaţiei, acest aspect este reflectat în dezvoltarea strategiilor care urmăresc să asigure egalitatea oportunităţilor. Experienţa din multe ţări demonstrează faptul că integrarea copiilor şi tinerilor cu nevoi educaţionale speciale este cel mai bine realizată în cadrul şcolilor incluzive care ajută pe toţi copiii din comunitate. Doar în acest context cei care au nevoi educaţionale speciale pot atinge progres educaţional şi integrare socială ... "
În România, Ministerul Educaţiei şi Cercetării a stabilit, încă din anul 1999,câteva direcţii de organizare şi structurare a sistemului de învăţământ special (vezi OMEN nr. 4378/ 7.09.1999); principala schimbare a constituit-o generalizarea la nivel naţional a acţiunilor de integrare a elevilor deficienţi în învăţământul obişnuit. În perioada 1995-1998 s-a derulat programul pilot de promovare a educaţiei integrate.
În anul 2000, a fost demarat Programul Naţional de modernizare a învăţământului special intitulat „Integrarea şi reabilitarea în/prin comunitate a copiilor cu deficienţe†(vezi OMEN 3634/17.10.2000). Obiectivul fundamental:
integrarea/incluziunea copiilor deficienţi în şcoala publică care să devină şcoală incluzivă. Are loc înlocuirea sintagmei „învăţământ special†cu „educaţie specialㆺi „copil/elev deficient†cu „copil/elev cu dificultăţi de dezvoltare sau de învăţare†(CES – cerinţe educative speciale). Se produc flexibilizări la nivel legislativ şi al structurilor de organizare specifice învăţământului special. În ideea apropierii conţinutului învăţământului special de acela al învăţământului public până la identificare în ceea ce priveşte obiectivele, strategiile, structura şi finalitatea educaţiei, sunt elaborate o serie de măsuri (OMEN 4232/1998, OMEN 3196/1999, OMEN 4229/1999, OMEC nr. 4653/2001) care să susţină strategia MEC privind egalizarea şanselor copiilor şi tinerilor cu deficienţe precum şi accesul acestora la orice formă de educaţie şi ocrotire.
În anul 2001, prin OMEC nr. 4653/8.10, se aprobă prima Metodologie de organizare şi funcţionare a serviciilor educaţionale pentru copii/elevi deficienţi, integraţi în şcoala publică, prin cadre didactice itinerante şi de sprijin.
Tot în 2001 s-a realizat Clasificarea Internaţională a Funcţionării, Dizabilităţii şi Sănătăţii (CIF) care contribuie la o mai bună evaluare şi expertizare a copiilor cu dizabilităţi.
În 2002 este aprobată Legea 519 care se referă la protecţia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, iar prin H.G. 1215/2002 a fost elaborată Strategia naţională privind protecţia specială şi integrarea socială a persoanelor cu handicap din România.
MEC a elaborat în anul 2002- 2003 Programul NaÅ£ional privind informarea, sensibilizarea ÅŸi pregătirea ÅŸcolii ÅŸi comunităţii în vederea integrării copiilor ÅŸi tinerilor cu deficienÅ£e (CES), intitulat „O ÅŸcoală pentru toÅ£i†.Acest program a fost continuat în anul 2003-2004 de un nou plan de acÅ£iune, iar în 2004-2005 de proiectul-pilot „Învăţ cât pot ÅŸi ce-mi placeâ€.La sfârÅŸitul anului 2004 a fost îmbunătăţită ÅŸi Metodologia de organizare ÅŸi funcÅ£ionare a serviciilor educaÅ£ionale prin cadre didactice ÅŸi de sprijin (vezi OMEN 5379/2004).Prin OUG nr. 75/ 2005 au fost stabilite condiÅ£iile de asigurare a calităţii educaÅ£iei, care sprijină reforma instituÅ£ională necesară realizării reformei ÅŸi educaÅ£iei incluzive.
Deşi situaţia persoanelor cu dizabilităţi s-a ameliorat după 1989, aceste politici şi schimbări au dus în faza iniţială la măsuri de integrare forţată, care au fost bine intenţionate, dar insuficient pregătite pentru a permite accesul real al copiilor cu dizabilităţi.
Pe parcursul ultimilor ani a avut loc o schimbare de orientare dinspre domeniul medical spre cel social. Astăzi se pune mai mult accentul pe barierele sociale ÅŸi fizice ale individului decât pe “defectele luiâ€. ÃŽn acelaÅŸi timp se doreÅŸte înlocuirea clasificărilor care pornesc de la categoriile de dizabilităţi cu definiÅ£ii mai ample precum “copii dezavantajaÅ£i†sau “copii care întâmpină piedici în învăţare ÅŸi participare†etc.
Atitudinile negative faţă persoanele cu dizabilităţi au început să dispară şi în acelaşi timp se urmăreşte ce pot face aceste persoane, nu ce nu pot face.
Scopul educaţiei este integrarea, toată paleta ei de obiective şi măsuri previne şi înlătură segregarea în plan şcolar, profesional, social sau societal a copiilor cu cerinţe educative speciale.Este un proces complex, de durată, plin de capcane, dificultăţi, în care trebuie să regăsim într-o îmbinare flexibilă mai multe nivele: integrarea fizică(exprimată doar de prezenţa copiilor/tinerilor cu CES alături de ceilalţi, folosirea comună a spaţiilor , resurselor, dar o comunicare şi o relaţionare minimă sau chiar absentă), integrarea pedagogică/funcţională ce duce spre demersuri didactice comune, învăţare şi participare la activitatea şcolară în condiţii asemănătoare pentru toţi copiii, integrarea socială( care absoarbe copilul cu CES în grupul de elevi, în activitatea clasei, a şcolii, atât în plan şcolar , cât şi extraşcolar. Sunt exprimate acceptarea, participarea, legăturile interpersonale, suporturi afectiv-pozitive), integrarea societală (care va asigura participarea la viaţa comunităţii, asumarea de responsabilităţi, exprimarea sentimentului apartenenţei, consolidarea stimei de sine, a respectului faţă de semeni, dar şi faţă de propria persoană).
Este evident că educaţia integrată este un demers extrm de complex, de perspective psihologice, pedagogice, sociologice, medicale. Strategiile trebuie să atragă eforturile conjugate ale copiilor/tinerilor cu CES, familiilor lor, comunităţii, alături de seviciile de sănătate, educaţie/învăţământ, protecţie socială.
Aceşti copii integraţi în învăţământul de masă vor fi antrenaţi şi stimulaţi de un mediu competiţional favorabil dezvoltării şi recuperării lor. Se va realiza acest lucru prin serviciile de sprijin specifice educaţiei integrate (prestaţii didactice ale specialiştilor în asistenţa psihopedagogică, psihodiagnoză, logopedie, consiliere educaţională şi vocaţională, cadru de sprijin, itinerant, etc.) .Serviciile sunt centrate pe diagnoză, stimulare, compensare, dezvoltare,recuperare şi impun abordări diferenţiate prin programe de intervenţie de tip personalizat, curriculum adaptat, evaluari, iniţiale, curente, sumative, posibilităţi de identificare a potenţialului real, a progresului sau stagnării şi în consecinţă mecanisme de autoreglare de proces.
Eliminarea izolării sau autoizolării copilului cu CES va reduce, în acelaşi timp, gama atitudinilor negative, de respingere din partea celorlalţi copii, contribuind la educaţia populaţiei şcolare în sensul acceptării, sprijinirii copiilor cu CES. Treptat se va ajunge la egalizarea şanselor de instruire şi educare , la integrare.Modalităţile de sprijin trebuie să aibă un caracter natural şi flexibil, în raport cu diferiţi factori care privesc necesităţile elevului, cadrului didactic, condiţiile şi resursele din şcoală, dar mai ales trebuie să fie articulate între ele, să fie organizate într-o abordare unitară.
Transpunerea în realitate a paradigmei „educaţiei pentru toţi†presupune comunicare eficientă, colaborare şi cooperare, iniţierea unor noi dezvoltări şi procese şi mai ales implementarea schimbărilor în şcoli.
Referinte:
Vrăşmaş Ecaterina- Şcoala pentru toţi, Invatamantul integrat si /sau incluziv
geocities.com/cippcluj
sursa imaginii : freeschoolclipart.com
Vom lua în consideraţie Convenţia ONU privind Drepturile Copilului, 1989 , ratificată de România prin legea nr. 18 / 1990 , Declaraţia mondială asupra educaţiei pentru toţi, 1990 (cunoscută şi ca Declaraţia de la Jomtien) , Regulile Standard privind egalizarea şanselor pentru persoanele cu dizabilităţi, 1993 ,Declaraţia de la Salamanca şi direcţiile de acţiune în domeniul educaţiei speciale, 1994 .
Aceste do cumente joacă un rol deosebit peste tot în lume când este vorba de formularea politicilor şi strategiilor din domeniul protecţiei persoanelor cu dizabilităţi. Mai jos sunt câteva exemple de declaraţii de bază acceptate peste tot în lume:
Introducerea de la Regulile Standard conţine afirmaţia: "Persoanele cu dizabilităţi sunt membri ai societăţii şi au dreptul de a rămâne în propriile comunităţi. Ei trebuie să beneficieze de susţinere în cadrul sistemelor obişnuite de educaţie, sănătate, încadrare în muncă şi servicii sociale". Lumea ar arăta altfel dacă această afirmaţie ar fi o realitate peste tot. Ea conţine şi baza pentru eforturile de a introduce educaţia incluzivă.
Conceptul de EducaÅ£ie Incluzivă a fost adoptat la nivel mondial cu ocazia DeclaraÅ£iei de la Salamanca de către participanÅ£ii de nivel înalt de la ConferinÅ£a Mondială din 1994 cu tema “EducaÅ£ia specială - acces ÅŸi calitateâ€, organizată de UNESCO ÅŸi Ministerul EducaÅ£iei din Spania: “Ne adresăm tuturor guvernelor ÅŸi le cerem să adopte la nivel legislativ principiile educaÅ£iei incluzive pentru înscrierea tuturor copiilor în ÅŸcoli obiÅŸnuite, cu excepÅ£ia situÅ£iilor în care se impune altă soluÅ£ie.â€
Cu aceeaşi ocazie a fost declarat şi faptul că "tendinţa politicilor sociale în ultimele două decenii a fost de a promova integrarea şi participarea şi de a combate excluderea. Incluziunea şi participarea sunt esenţiale pentru demnitatea umană şi pentru a beneficia de drepturi. În cadrul domeniului educaţiei, acest aspect este reflectat în dezvoltarea strategiilor care urmăresc să asigure egalitatea oportunităţilor. Experienţa din multe ţări demonstrează faptul că integrarea copiilor şi tinerilor cu nevoi educaţionale speciale este cel mai bine realizată în cadrul şcolilor incluzive care ajută pe toţi copiii din comunitate. Doar în acest context cei care au nevoi educaţionale speciale pot atinge progres educaţional şi integrare socială ... "
În România, Ministerul Educaţiei şi Cercetării a stabilit, încă din anul 1999,câteva direcţii de organizare şi structurare a sistemului de învăţământ special (vezi OMEN nr. 4378/ 7.09.1999); principala schimbare a constituit-o generalizarea la nivel naţional a acţiunilor de integrare a elevilor deficienţi în învăţământul obişnuit. În perioada 1995-1998 s-a derulat programul pilot de promovare a educaţiei integrate.
În anul 2000, a fost demarat Programul Naţional de modernizare a învăţământului special intitulat „Integrarea şi reabilitarea în/prin comunitate a copiilor cu deficienţe†(vezi OMEN 3634/17.10.2000). Obiectivul fundamental:
integrarea/incluziunea copiilor deficienţi în şcoala publică care să devină şcoală incluzivă. Are loc înlocuirea sintagmei „învăţământ special†cu „educaţie specialㆺi „copil/elev deficient†cu „copil/elev cu dificultăţi de dezvoltare sau de învăţare†(CES – cerinţe educative speciale). Se produc flexibilizări la nivel legislativ şi al structurilor de organizare specifice învăţământului special. În ideea apropierii conţinutului învăţământului special de acela al învăţământului public până la identificare în ceea ce priveşte obiectivele, strategiile, structura şi finalitatea educaţiei, sunt elaborate o serie de măsuri (OMEN 4232/1998, OMEN 3196/1999, OMEN 4229/1999, OMEC nr. 4653/2001) care să susţină strategia MEC privind egalizarea şanselor copiilor şi tinerilor cu deficienţe precum şi accesul acestora la orice formă de educaţie şi ocrotire.
În anul 2001, prin OMEC nr. 4653/8.10, se aprobă prima Metodologie de organizare şi funcţionare a serviciilor educaţionale pentru copii/elevi deficienţi, integraţi în şcoala publică, prin cadre didactice itinerante şi de sprijin.
Tot în 2001 s-a realizat Clasificarea Internaţională a Funcţionării, Dizabilităţii şi Sănătăţii (CIF) care contribuie la o mai bună evaluare şi expertizare a copiilor cu dizabilităţi.
În 2002 este aprobată Legea 519 care se referă la protecţia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, iar prin H.G. 1215/2002 a fost elaborată Strategia naţională privind protecţia specială şi integrarea socială a persoanelor cu handicap din România.
MEC a elaborat în anul 2002- 2003 Programul NaÅ£ional privind informarea, sensibilizarea ÅŸi pregătirea ÅŸcolii ÅŸi comunităţii în vederea integrării copiilor ÅŸi tinerilor cu deficienÅ£e (CES), intitulat „O ÅŸcoală pentru toÅ£i†.Acest program a fost continuat în anul 2003-2004 de un nou plan de acÅ£iune, iar în 2004-2005 de proiectul-pilot „Învăţ cât pot ÅŸi ce-mi placeâ€.La sfârÅŸitul anului 2004 a fost îmbunătăţită ÅŸi Metodologia de organizare ÅŸi funcÅ£ionare a serviciilor educaÅ£ionale prin cadre didactice ÅŸi de sprijin (vezi OMEN 5379/2004).Prin OUG nr. 75/ 2005 au fost stabilite condiÅ£iile de asigurare a calităţii educaÅ£iei, care sprijină reforma instituÅ£ională necesară realizării reformei ÅŸi educaÅ£iei incluzive.
Deşi situaţia persoanelor cu dizabilităţi s-a ameliorat după 1989, aceste politici şi schimbări au dus în faza iniţială la măsuri de integrare forţată, care au fost bine intenţionate, dar insuficient pregătite pentru a permite accesul real al copiilor cu dizabilităţi.
Pe parcursul ultimilor ani a avut loc o schimbare de orientare dinspre domeniul medical spre cel social. Astăzi se pune mai mult accentul pe barierele sociale ÅŸi fizice ale individului decât pe “defectele luiâ€. ÃŽn acelaÅŸi timp se doreÅŸte înlocuirea clasificărilor care pornesc de la categoriile de dizabilităţi cu definiÅ£ii mai ample precum “copii dezavantajaÅ£i†sau “copii care întâmpină piedici în învăţare ÅŸi participare†etc.
Atitudinile negative faţă persoanele cu dizabilităţi au început să dispară şi în acelaşi timp se urmăreşte ce pot face aceste persoane, nu ce nu pot face.
Scopul educaţiei este integrarea, toată paleta ei de obiective şi măsuri previne şi înlătură segregarea în plan şcolar, profesional, social sau societal a copiilor cu cerinţe educative speciale.Este un proces complex, de durată, plin de capcane, dificultăţi, în care trebuie să regăsim într-o îmbinare flexibilă mai multe nivele: integrarea fizică(exprimată doar de prezenţa copiilor/tinerilor cu CES alături de ceilalţi, folosirea comună a spaţiilor , resurselor, dar o comunicare şi o relaţionare minimă sau chiar absentă), integrarea pedagogică/funcţională ce duce spre demersuri didactice comune, învăţare şi participare la activitatea şcolară în condiţii asemănătoare pentru toţi copiii, integrarea socială( care absoarbe copilul cu CES în grupul de elevi, în activitatea clasei, a şcolii, atât în plan şcolar , cât şi extraşcolar. Sunt exprimate acceptarea, participarea, legăturile interpersonale, suporturi afectiv-pozitive), integrarea societală (care va asigura participarea la viaţa comunităţii, asumarea de responsabilităţi, exprimarea sentimentului apartenenţei, consolidarea stimei de sine, a respectului faţă de semeni, dar şi faţă de propria persoană).
Este evident că educaţia integrată este un demers extrm de complex, de perspective psihologice, pedagogice, sociologice, medicale. Strategiile trebuie să atragă eforturile conjugate ale copiilor/tinerilor cu CES, familiilor lor, comunităţii, alături de seviciile de sănătate, educaţie/învăţământ, protecţie socială.
Aceşti copii integraţi în învăţământul de masă vor fi antrenaţi şi stimulaţi de un mediu competiţional favorabil dezvoltării şi recuperării lor. Se va realiza acest lucru prin serviciile de sprijin specifice educaţiei integrate (prestaţii didactice ale specialiştilor în asistenţa psihopedagogică, psihodiagnoză, logopedie, consiliere educaţională şi vocaţională, cadru de sprijin, itinerant, etc.) .Serviciile sunt centrate pe diagnoză, stimulare, compensare, dezvoltare,recuperare şi impun abordări diferenţiate prin programe de intervenţie de tip personalizat, curriculum adaptat, evaluari, iniţiale, curente, sumative, posibilităţi de identificare a potenţialului real, a progresului sau stagnării şi în consecinţă mecanisme de autoreglare de proces.
Eliminarea izolării sau autoizolării copilului cu CES va reduce, în acelaşi timp, gama atitudinilor negative, de respingere din partea celorlalţi copii, contribuind la educaţia populaţiei şcolare în sensul acceptării, sprijinirii copiilor cu CES. Treptat se va ajunge la egalizarea şanselor de instruire şi educare , la integrare.Modalităţile de sprijin trebuie să aibă un caracter natural şi flexibil, în raport cu diferiţi factori care privesc necesităţile elevului, cadrului didactic, condiţiile şi resursele din şcoală, dar mai ales trebuie să fie articulate între ele, să fie organizate într-o abordare unitară.
Transpunerea în realitate a paradigmei „educaţiei pentru toţi†presupune comunicare eficientă, colaborare şi cooperare, iniţierea unor noi dezvoltări şi procese şi mai ales implementarea schimbărilor în şcoli.
Referinte:
Vrăşmaş Ecaterina- Şcoala pentru toţi, Invatamantul integrat si /sau incluziv
geocities.com/cippcluj
sursa imaginii : freeschoolclipart.com
Tag-uri: socializare, adaptare, acceptare, includere, copii cu ces, nevoi speciale, educare |
- Planul educational de interventie individualizata (9152 visits)
- Comportamentul civic al elevilor (6974 visits)
- Ora de Dirigentie - Toleranta si Intoleranta (6765 visits)
- Dreptul la odihna si timp liber, la joc si activitati recreative (6666 visits)
- Tehnici de terapie recuperatoare pentru copiii cu dislalie polimorfa (6443 visits)
- Doamna educatoare - a doua mama (6282 visits)
- Familie : definitie, structura, sarcini in educatia copilului (6261 visits)
- Viziune despre Scoala (5617 visits)
- Metode de lucru cu elevii cu CES (5038 visits)
- Rolul educatiei pentru mediu in formarea personalitatii umane (4988 visits)
- Integrarea scolara si educatia integrata (4561 visits)
- Familia - Functiile familiei (4561 visits)
- Socializarea copiilor cu dizabilitati (4462 visits)
- Familia si atitudinea copilului fata de invatatura (4418 visits)
- Gradinita - cadru de formare a comportamentelor civilizate (4386 visits)
- Educatia pentru ocrotirea mediului - parte integranta a unei educatii de baza
- Sanse egale prin educatia multiculturala
- Sustinerea educatiei de baza pentru prevenirea abandonului scolar
- Educatia religioasa - factor de cultivare a sentimentului religios
- Abandonul scolar - esecul integrarii sociale
- Pierderile si insuccesul scolar in randul minoritatilor
- Rapoarte cu privire la abandonul scolar in Romania
- Raportul dintre varsta copilariei si sistemul de valori
- Democratia se invata in scoala
- Cunoasterea si sustinerea ideilor si valorilor democratiei
- Subminarea democratiei prin violenta, intoleranta, neimplicare
- Promovarea tolerantei si valorificarea diversitatii intre tinerii din Romania
- Intelegerea si cultivarea drepturilor si libertatilor omului in invatamantul primar
- Gradinita - cadru de formare a comportamentelor civilizate
- Educatia - cel mai eficient mijloc de ridicare a standardelor de viata
- Modalitati de sprijinire a integrarii in viata scolara a copiilor cu dezabilitati
- Mijloace de cooperare eficienta intre familie si scoala in cazul copiilor cu dizabilitati
- Scoala ca ax existential al dimensiunii umane si al dezoltarii sociale
- Alternativa invatamantului integrat
- Etichetele sunt pentru marfa, nu pentru persoane
- Multicultura si intercultura - integrarea copiilor de emigranti
- Problematica educatiei copiilor rromi
- Rolul familiei in educatia moral-civica a copilului
- Diversitatea in randul fiintelor umane, un fenomen natural si firesc
- Problematica scolii incluzive pentru copii proveniti din grupurile dezavantajate
- Ora de Dirigentie - Toleranta si Intoleranta
- Familia si scoala - factori implicati in educatie
- Rolul familiei in educatia moral-civica a copilului
- Rolul educatiei pentru mediu in formarea personalitatii umane
- Educatie civica : autocunoasterea, respectul de sine, comunicarea, capacitatea de a decide
- Bazele educatiei se pun la 5 ani
- Respectarea drepturilor copiilor rromi
- Sanse egale pentru copiii cu deficiente de intelect
- Doamna educatoare - a doua mama
- Comportamentul civic al elevilor
- Transformarea unui elev intr-un bun cetatean
- Educatia pentru ocrotirea mediului - parte integranta a unei educatii de baza
- Rapoarte cu privire la abandonul scolar in Romania
- Educarea elevilor prin angajarea in experiente si practici sociale
Categorie: Educatie - ( Educatie - Archiva)
Data Adaugarii: 19 December '07
Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :