"Educaţia, spunea J. J. Rousseau, o primim din trei surse: natura, oamenii şi lucrurile. Dezvoltarea spontană a organelor şi a capacităţilor noastre constituie educaţia dată de natură. Utilizarea pe care suntem obişnuiţi să o dăm acestei dezvoltări constituie educaţia ce ne este transmisă de oameni. Dobândirea experienţei personale de la obiectele care ne înconjoară constituie educaţia dată de lucruri." Însă nu natura, ci societatea comandă, în esenţă dezvoltarea personalităţii. Astăzi a neglija educaţia unei persoane înseamnă a o condamna mâine la mediocritate. Acelaşi lucru poate fi spus şi despre ţări. Educaţia este baza unei societăţi libere, temelia pe care est e clădit un stat puternic şi sănătos. Educaţia începe din copilărie şi în condiţiile societăţii contemporane devine permanentă. Ea are un caracter prospectiv, fiind principalul canal prin care cultura şi civilizaţia sunt difuzate în masă. Ca zonă de interferenţă cu civilizaţia şi cultura ea poate acţiona spre fiecare şi împreună cu ele spre realizarea idealului social. Şcoala, prin idealul său educativ, umanist şi democratic, subordonat celui social, pe care-l urmăreşte, contribuie neîncetat la realizarea unei concordanţe şi la unificarea elementelor caracteristice modului de viaţă al unei colectivităţi.
Tradiţia condensează ansambluri de obiceiuri, credinţe, cunoştinţe, practici păstrate şi transmise din generaţie în generaţie. Ea constituie zestrea unei comunităţi, este dovada nivelului de viaţă al comunităţii în diferite perioade istorice. Este o componentă a identităţii.

Prin sistemul educaţional al comunităţii (formal, nonformal, informal) se transmite, selectiv şi după criterii valorice, creaţia materială şi spirituală a înaintaşilor. Mândria de a aparţine unei comunităţi sub emblema tradiţiei este un element de sprijin al siguranţei de sine. Respectul propriei identităţi trebuie să mijlocească respectul identităţii altuia, fundamentul comunicării intercomunitare. Respectul pentru sine (demnitatea) şi respectul pentru altul (altruismul şi generozitatea) favorizează înţelegerea, colaborarea şi toleranţa.

Pornind de la ideea celor patru piloni ai educaţiei: a învăţa să cunoşti, a învăţa să convieţuieşti, a învăţa să faci si a învăţa să exişti putem dezvolta metode pentru prevenirea abandonului scolar in randul minoritatilor.

De exemplu, învăţând tinerii să vadă lumea prin ochii altor grupuri etnice sau religioase este un mijloc de evitare a unor neînţelegeri care dau naştere urii şi violenţei printre adulţi.

Politicile educaţionale sunt menite aşadar a transforma societatea intr-o societate inclusivă, oferind fiecărui cetăţean şansa de a-şi valorifica propriul potenţial si totodata intr-o societate prosperă în cadrul căreia fiecare cetăţean participă. Prevenirea şi combaterea abandonului şcolar stimulează iniţiativele comunităţii în susţinerea educaţiei de bază pentru categorii defavorizate. Ameliorarea activităţii de învăţământ prin crearea de facilităţi pentru transportul elevilor din mediul rural propunand asigurarea condiţiilor de transport care să conducă la scăderea absenteismului, a abandonului şi a neparticipării elevilor din zonele defavorizate. Sprijinirea elevilor ce provin din familii cu venituri reduse prin acordarea de rechizite şcolare urmărindu-se creşterea participării şcolare prin asigurarea de facilităţi pentru elevii săraci.
Asigurarea de şanse egale pentru copiii/tinerii aparţinând minorităţilor naţionale promovandu-se :

- măsuri de asigurare a condiţiilor pentru derularea învăţământului în limba maternă şi pentru studiul istoriei.

- stimularea formării de personal didactic cunoscător al limbii Romane.

- înfiinţarea de clase/grupe în cadrul şcolilor normale şi a colegiilor
pedagogice pentru formarea viitorilor învăţători/institutori de etnie romă sau de
altă etnie, care vor lucra la clase de romi se adresează următoarelor grupuri-ţintă: populaţia de vârstă şcolară care nu a frecventat niciodată şcoala, populaţia de vârstă şcolară care a abandonat învăţământul obligatoriu, populaţia de vârsta şcolară care nu a continuat învăţământul post-obligatoriu, şomerii cu vârste între 14-25 de ani,persoanele de peste 25 de ani care nu şi-au completat educaţia obligatorie sau a căror pregătire iniţială a devenit inutilă dezvoltării sociale şi economice

- asigurarea rechizitelor şcolare pentru elevii provenind din familii cu venituri scăzute;

-asigurarea de ajutor social pentru transportul elevilor care se deplasează
dintr-o localitate în alta şi care provin din familii cu situaţie materială precară;
- acordarea unei mese gratuite pentru elevii din clasa I.

- analiza posibilităţii de organizare a unor instituţii de învăţământ primar, secundar şi profesional pentru romi (arte şi meserii, învăţământ vocaţional, formare şi reconversie profesională, etc.).

- conceperea şi implementarea unor programe de formare a mediatorilor şcolari şi de perfecţionare pentru cadrele didactice în domeniul educaţiei interculturale.
- introducerea temelor de prevenire şi combatere a discriminării în trunchiul comun al programei şcolare.

- introducerea în programele de pregătire ale specialiştilor în administraţie publică, asistenţă socială, sănătate, poliţie, învăţământ a unor module didactice dedicate problemelor sociale şi economice ale romilor.

- conceperea şi implementarea unor programe de încurajare a participării părinţilor romi la procesele educaţionale din scoală şi din afara ei.
Asigurarea învăţământului pentru minorităţile naţionale prin: asigurarea accesului fiecărui copil provenit din rândul minorităţilor (inclusiv a populaţiei rromă) la educaţia de bază şi stimularea participării acestora la niveluri superioare de educaţie; restructurarea curriculum-ului şcolar din perspectivă multiculturală; elaborarea manualelor şcolare în limbile minorităţilor naţionale ş.a. Accesul la educaţie al copiilor provenind din familii sărace este o problemă atât de natura educaţională, cât şi socio-economica.Cu alte cuvinte, cauzele pentru care acestor copii le este îngrădit accesul la educaţie sunt în egală măsură legate de disfuncţiile din sistemul educaţional, cât şi de problemele de natură socio-economică, pornind de la imposibilitatea asigurării hranei zilnice şi a pacheţelului pentruşcoală, a îmbrăcămintei şi încălţămintei adecvate fiecărui anotimp şi terminând cu
cheltuielile educaţionale care depăşesc cu mult posibilităţile părinţilor, care sunt confruntaţi astfel cu o situaţie paradoxală, încare beneficiile materiale condiţionate de frecventarea şcolii sunt cu mult sub costurile educaţionale pe care le presupune participarea şcolară.

Situaţia este cu atât mai dramatică cu cât reiese clar că majoritatea dintre ei valorizează şcoala foarte pozitiv, identificând-o ca unica posibilitate ca măcar copiii lor să iasă din sărăcie şi să aibă un viitor mai bun decât al lor. Cu toate acestea, tot ei realizează ca există puţine şanse pentru copiii lor de a urma o forma de învăţământ după învăţământul obligatoriu (în cazul încare reuşesc să îl finalizeze) şi de a obţine în viitor o calificare care să le asigure un loc de muncă şi un trai decent.
_{Referinte:
Zamfir,Cătălin –Politici sociale în România:1980-1998,Ed. Expert,Bucureşti,1999
Raport asupra Obiectivelor de Dezvoltare a Mileniului, Guvernul României, 2003
sursa imaginii: freeschoolclipart.com}

---

Tag-uri: educare, discriminare, marginalizare, abandon scolar, elevi, minoritati

---

Categorie: Educatie  - ( Educatie - Archiva)

Data Adaugarii: 18 December '07

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---