Problematica educaţiei integrate a devenit un domeniu de investigaţie prioritar care ar putea oferi soluţii viabile în contextul promovării unor politici educaţionale bazate pe valorificarea principiilor educaţiei pentru toţi şi a normalizării vieţii persoanelor cu cerinţe speciale. Avem posibilitatea să intervenim pentru a modifica sau ameliora unele reprezentări defavorabile, existente în rândul opiniei publice, despre copiii cu deficienţe sau cu dificultăţi de învăţare; se poate arăta că şi aceşti copii au aptitudini şi capacităţi de învăţare şi instruire care trebuie valorificate la maximum, iar ei pot fi utili societăţii. Avem posibilitatea de a apăra şi susţine dreptul acestor persoane la asistenţă şi la educaţie pe măsura potenţialului de care dispun.

Se cunosc diferite tipuri de probleme ale elevilor care necesită o atenţie deosebită din partea educatorului şi anume: medicale, senzoriale (tulburări de vedere, auz), dificultăţi de învăţare (generale, moderate, specifice), tulburări psihice. În oricare din aceste cazuri, elevii au nevoie de sprijin adecvat şi înţelegere. Ei pot învăţa după aceeaşi programă ca restul clasei, dar cu un timp mai mare pentru a atinge acelaşi nivel de competenţă.

Un rol important în integrarea acestor elevi îl joacă profesorul. Acesta trebuie să cunoască stilurile de învăţare ale tuturor elevilor (nu numai ale celor cu dificultăţi de învăţare), să folosească strategia de învăţare diferenţiată sau individualizată şi să implice elevii în stabilirea propriilor obiective de învăţare.
Stilul de învăţare este caracteristic personalităţii elevului şi, prin educaţie, acesta poate fi ameliorat sau îmbogăţit cu alte stiluri de învăţare pentru obţinerea nivelurilor de învăţare superioare.

Şcoala promovează în mod activ un mediu de învăţare, oferind elevilor o gamă largă de oportunităţi şi facilităţi care să satisfacă diferitele stiluri de învăţare. Activităţile cu elevii care cuprind toate stilurile de învăţare sunt instrumente importante pe care educatorii le pot utiliza să facă lecţii mai interesante, să sprijine elevii în înţelegerea conţinuturilor pe care să fie capabili să le aplice în viaţă.

Lucrul cu elevii cu cerinţe educaţionale speciale presupune o abordare bine structurată, cu o orientare explicită din partea profesorilor şi a şcolilor.
Profesorii trebuie să:

• identifice problema sau dificultatea
• să evalueze punctele tari şi dificultăţile întâmpinate de elev
• să elaboreze un plan (plan educaţional individual) cu obiectivele, orarul şi strategiile stabilite
• să examineze progresul făcut de elevi, iar apoi să plănuiască pasul următor
Şcolile trebuie să:
• se asigure că abordarea utilizată este pozitivă, la fel ca ambianţa şi etosul ce caracterizează lucrul cu elevii cu cerinţe educaţionale speciale
• dispună de politici şi strategii care să sprijine atât elevii cât şi profesorii
• celebreze reuşita şi progresele înregistrate de elevii cu cerinţe educaţionale speciale
Comportamentul profesorului
Controlul asupra clasei depinde de comportamentul profesorului, exprimat de obicei prin comunicarea non-verbală. Fiecare din comportamentele de mai jos contribuie la un control eficace asupra clasei şi îmbunătăţeşte prin urmare procesul de învăţare:
• contact vizual şi fizic corespunzător cu elevii
• mişcări relaxate ale corpului
• comportament verbal relaxat şi controlat
• capacitatea de a asigura rapid liniştea în clasă
• capacitatea de a se deplasa în persoană pe lângă toţi elevii din clasă
• mustrări scurte
• instrucţiuni clare, evitând repetiţia
• sincronizarea limbajului corporal cu cel verbal
• a face faţă întreruperilor din partea elevilor

Organizarea orei: ambianţa din clasă

Ambianţa propriu-zisă din clasă va influenţa reacţiile elevilor. Pentru a menţine un proces de învăţare şi un comportament pozitiv din partea elevilor se poate acorda atenţie următoarelor:
• Intensitatea zgomotului – activităţile diferite ar trebui să se desfăşoare la niveluri acceptabile de zgomot diferite
• Tipul de clădire/clasă – unele activităţi pot fi foarte dificil de executat din cauza construcţiei sau mărimii clasei
• A fi conştient de nevoia de spaţiu specifică fiecărui elev – elevii au nevoie de spaţiul lor propriu în clasă
• Activităţi diferite necesită diferite aranjări ale locurilor – poate fi necesar ca profesorul să decidă în privinţa unui loc pentru materiale, unor tipare legate de mişcările elevilor şi a băncilor în care stau
• În cursul fiecărei activităţi sau ore, profesorul trebuie să hotărască dacă el se duce la elevi sau dacă elevii vin la el; aceasta ajută la clarificarea tipului de comportament ce se aşteaptă din partea elevilor în cazul fiecărui tip de activitate.
Îmbunătăţirea procesului de învăţare în cadrul activităţilor/orelor
Felul în care profesorul îşi desfăşoară activităţile sau orele va influenţa de o manieră decisivă participarea şi reacţia elevului. Următoarele atitudini contribuie de obicei la desfăşurarea unor ore/activităţi eficace:
• asiguraţi-vă că activitatea începe la timp şi că toţi elevii se implică de la început
• asiguraţi-vă că obiectivele activităţii le sunt dinainte clare tuturor elevilor
• asiguraţi-vă că sunteţi deja familiar cu abilităţile diferite ale elevilor
• asiguraţi-vă că elevii realizează care sunt obiectivele personale şi de grup până la sfârşitul activităţii sau orei
• asiguraţi-vă că munca este dusă la bun sfârşit atunci când şi unde trebuie
• asiguraţi-vă că toţi elevii sunt atenţi
• în activităţi cu întreaga clasă, asiguraţi-vă că nu i se acordă atenţie unui singur elev sau unui grup restrâns
• Apreciaţi în continuu efortul depus, făcând comentarii şi reacţionând la performanţa elevului
• Puneţi întrebări detaliate pentru a facilita dialogul şi a încuraja elevul să vină cu observaţii, explicaţii şi descrieri
• Lăsaţi elevii să ceară ajutor
• Ţineţi ocupaţi toţi elevii, punându-i să dea socoteală de felul în care îşi folosesc timpul

Organizarea activităţii/orei

Majoritatea profesorilor au avut experienţa unei activităţi sau ore care de abia se târâie. În asemenea circumstanţe, profesorul ştie foarte bine ce efect are o astfel de activitate sau oră asupra procesului de învăţare şi asupra comportamentului elevilor. Organizarea lecţiei este importantă pentru toţi elevii, dar mai ales pentru aceia cu cerinţe educaţionale speciale.
• asiguraţi-vă că toate materialele sunt disponibile înainte de începerea activităţii
• asiguraţi-vă că toate materialele sunt adecvate nivelului abilităţilor elevilor implicaţi în activităţi diferenţiate
• fixaţi nişte hotare clare între o activitate sau oră şi o alta. Dacă este posibil, la începutul şi sfârşitul activităţilor, adunaţi elevii laolaltă, în grup
• Interveniţi discret cu prima ocazie în care un elev sau grup începe să dea dovadă de un comportament nepotrivit, nu lăsaţi situaţia să se înrăutăţească.
• Nu vă confruntaţi cu elevii în public, dacă puteţi să rezolvaţi mai bine situaţia între patru ochi
Unul dintre cele mai importante şi dificile aspecte ale organizării unui program pentru elevi este acela al fixării sarcinilor. Acest proces este indispensabil atunci când lucrezi cu un elev cu cerinţe educaţionale speciale. Profesorii trebuie să fie formaţi pentru a fixa astfel de sarcini, întrucât acestea sunt esenţiale pentru a asigura performanţa şi progresul elevilor. Sarcinile trebuie să fie simple, măsurabile, realizabile, demne de încredere şi să se încadreze în timp.

Ce anume este o sarcină?

• Realizarea sarcinilor presupune nişte etape ce evoluează treptat
• Etapele trebuie să fie clare, cumulative, concrete şi informative
• Ţinerea unei evidenţe a sarcinilor ar trebui să furnizeze informaţii amănunţite despre progresul făcut de-a lungul unei perioade de timp, oferind o imagine completă a realizărilor elevului
• Fixarea sarcinilor trebuie să facă parte integrantă din procesul de evaluare, organizare, predare şi examinare.
Sarcinile contribuie la integrarea procesului de evaluare în procesul de predare de zi cu zi. Este important ca sarcinile să fie stabilite în conexiune cu abilităţile relevante clasei şi/sau cu evoluţia emoţională/socială a elevului. Acestea vor furniza profesorilor informaţii despre evoluţia elevilor în diverse sectoare.
Strategii de predare pentru elevii cu dificultăţi comportamentale
Elevii cu dificultăţi emoţionale şi comportamentale sunt probabil obişnuiţi să fie mai degrabă pedepsiţi decât recompensaţi de către adulţi.

Alege nişte strategii pentru a schimba acest lucru:

• Concentrează-te numai asupra punctelor lor tari
• Slujeşte-te de sprijinul colegilor
• Foloseşte ecusoane, diplome etc
• Lasă-le timp să recupereze munca nefăcută
• Lasă-le timp de relaxare, în timpul/în afara altei ore
• Alcătuieşte o ierarhie a consecinţelor pozitive
• Atunci când este cazul, dă-le nişte avertismente verbale clare, între patru ochi
Relaţiile dintre elevi
Este posibil ca elevii care au dificultăţi emoţionale şi comportamentale să fie obişnuiţi să nu aibă nişte relaţii prea bune cu colegii lor.

Alege nişte strategii pentru a schimba aceasta:

• stabileşte nişte parteneriate de lucru pentru realizarea sarcinilor
• selectează nişte grupuri, incluzându-l pe elevul problemă, pentru a plănui activităţi la clasă/sociale
• pregăteşte nişte activităţi de rezolvare a problemelor la nivel de grup/clasă, de ex., brainstorming
• roteşte grupurile care fac respectivele activităţi
• foloseşte grupuri reprezentative de lucru pentru a găsi soluţii
• foloseşte o gamă largă de activităţi, bazându-te pe alegerea şi responsabilitatea elevului
• ocupă-te de cei care intimidează
• foloseşte-te de modele din film sau literatură
Relaţiile elev/profesor
Este probabil ca elevii care au dificultăţi emoţionale şi comportamentale să fie mai obişnuiţi cu relaţiile negative cu adulţii.

Alegeţi strategii pentru a schimba aceasta:

• fiţi politicoşi, pregătiţi şi punctuali
• comunicaţi non-verbal, într-o manieră pozitivă
• folosiţi-vă abilităţile de ascultare activă; verificaţi dacă aţi înţeles
• fiţi corecţi şi rezonabili
• începeţi odihniţi ziua
• rezolvaţi cu fermitate problemele, dar fiţi blânzi cu elevii
• controlaţi-vă, număraţi până la zece şi invers
• ţineţi-i sub control, deplasându-vă prin clasă
• aşezaţi-vă lângă elevi
• arătaţi-le efortul pe care îl faceţi pentru îmbunătăţirea situaţiei
• evitaţi confruntările de tipul pierde-câştigă
• negociaţi şi faceţi compromisuri
• anticipaţi şi evitaţi problemele
• implicaţi-i pe elevi în luarea deciziilor
• consemnaţi eforturile şi realizările elevilor
• apreciaţi-i ca elevi
• ascultaţi-i activ
• încearcă să proiecteze asupra lumii exterioare sentimentele pe care le încearcă înlăuntrul lor
• au nevoie să câştige încredere în sine, ceea ce necesită timp şi răbdare
• le va lipsi încrederea necesară acceptării de noi provocări
• sarcini care îi confirmă poziţia – alocaţi-i elevului sarcini care să-i confirme poziţia în clasă sau şcoală, ca de pildă să-i ajute pe alţii care sunt familiari cu sarcina respectivă
• creşterea respectului de sine – plănuiţi ca în fiecare zi să faceţi să le crească controlul şi competenţa, şi discutaţi despre îmbunătăţiri pentru a le arăta că îi apreciaţi
• program de control – puneţi elevul în poziţia de a se controla. Elevul trebuie să fixeze scopurile şi să-şi monitorizeze progresul relativ la ele
• acţionaţi ca şi cum – folosiţi jocul de rol pentru a permite elevilor să practice comportamentul care le place, ca de ex., în legătură cu intimidarea, găsiţi modalităţi de manifestare a unui comportament hotărât
• acte spontane de bunătate – plănuiţi şi celebraţi anumite ‚fapte bune’ zilnice
• grija de sine – învăţaţi-i pe elevi să gândească şi să acţioneze pozitiv vis-a-vis de propria persoană în fiecare zi
• management perfecţionist – atrageţi elevii cu o serie de tactici care să le dea posibilitatea să-şi fixeze şi să realizeze nişte obiective realiste
• sprijin din partea colegilor – implicarea receptivă a unor prieteni importanţi poate ajuta elevul să simtă că nu este izolat datorită anxietăţii
• confidenţi – implicarea receptivă a prietenilor importanţi poate ajuta elevul să nu se simtă respins. Stabiliţi o legătură regulată cu adultul preferat.
Predarea unor strategii elevilor cu dificultăţi de învăţare
Nu este ceva neobişnuit ca elevii să întâmpine dificultăţi când învaţă la şcoală.Dificultăţile de învăţare pot fi identificate când există o neconcordanţă între cererile adresate elevului şi resursele sale personale de a răspunde acestora. Acestea sunt interactive prin însăşi natura lor, adică nu pot fi percepute izolat de situaţia sau contextul în care apar. Dificultăţile de învăţare sunt rezultatul unei combinaţii atât de complexe de factori, încât este rareori posibil să identifici o cauză anume.
• Chiar şi în cazurile în care elevii suferă de limitări cognitive sau probleme medicale ce le îngreunează învăţarea, dificultăţile pe care le întâmpină şi cerinţele educaţionale ce rezultă variază în funcţie de atitudinile şi aşteptările celorlalţi.
• În toate cazurile, este clar că sprijinul, cunoaşterea şi înţelegerea pe care elevii cu dificultăţi de învăţare le primesc atât acasă cât şi la şcoală joacă un rol însemnat în progresul lor educaţional.

Termenul de dificultăţi de învăţare acoperă o gamă extrem de largă de dificultăţi, printre care acelea:

• serioase şi multiple, grave, medii sau minore
• specifice unui aspect al învăţării sau comune multor aspecte
• temporare sau de lungă durată
Majoritatea elevilor cu dificultăţi de învăţare vor întâmpina dificultăţi legate de abilităţile de citire, scriere şi calcul de bază, iar unii prezintă dificultăţi de vorbire şi limbaj. Pot să aibă abilităţi sociale puţin dezvoltate şi nu este ceva neobişnuit să observi că unii elevi au de asemenea dificultăţi de ordin emoţional şi comportamental. Această ultimă posibilitate nu este inevitabilă, deşi este mai puţin probabilă atunci când:
• elevii se simt sprijiniţi şi încurajaţi să înveţe
• li se oferă posibilităţi reale să reuşească
• realizările lor sunt apreciate

Este important să se înţeleagă că, chiar dacă pot fi descrişi ca având dificultăţi de învăţare generale, majoritatea elevilor prezintă potenţiale puncte tari în procesul de învăţare.

Care sunt implicaţiile pentru procesul de învăţare?
• Dificultatea de a asculta şi/sau a-şi aminti instrucţiunile
• Dificultatea de a realiza ce anume li se cere şi ce strategii să aplice
• Dificultatea de a se ocupa de aspectele relevante ale unei sarcini
• Memorie slabă în ceea ce priveşte cunoştinţele şi abilităţile recent dobândite
• Lipsă de organizare – cărţi, creioane, rigle etc
• Concentrare limitată
• Lipsă de încredere în abordarea unor noi sarcini
• Nevoia de asigurări frecvente
• Încetineală în a finaliza sarcinile
Profesorii trebuie să acorde o atenţie mai mare acestor aspecte, în contextul în care apar. Este posibil ca zăpăceala şi dificultatea de a urma instrucţiunile să fi apărut ca rezultat al unor dificultăţi anterioare sau al experienţei eşecului. În cazul în care elevii au avut experienţa unor eşecuri repetate în procesul de învăţare, aceasta poate cu siguranţă afecta percepţia pe care o au despre capacitatea lor de a învăţa.

Cum să evaluaţi şi să vă organizaţi sprijinul oferit
Este important să luaţi în considerare ciclul evaluării, organizării, acţiunii şi examinării în toate fazele. Evaluarea care oferă informaţii pentru planificare trebuie să cuprindă:

• evaluarea punctelor tari ale elevilor, precum şi a nevoilor lor
• evaluarea a ceea ce pot face, precum şi a ceea ce nu pot încă face
• evaluarea nu numai a realizărilor lor, ci şi a strategiilor de învăţare
• evaluarea modalităţilor în care sarcina şi ambianţa din clasă facilitează sau, dimpotrivă, împiedică învăţarea

Prin urmare, profesorii trebuie să aibă în vedere:

• observaţii la clasă, concentrate asupra comportamentului elevilor vis-a-vis de procesul de învăţare
• teste diagnostic / legături cu psihologii educaţionali
• discuţii cu elevii
• evaluarea muncii depuse de elev
• diferite strategii de învăţare (stiluri de învăţare) pentru a monitoriza reacţia elevilor la strategii diferite
Aceasta va ajuta profesorul să plănuiască strategii şi să fixeze sarcini pentru elevi.
Strategii de predare pentru elevii cu dificultăţi de comunicare şi interacţiune
Dificultăţile de vorbire, limbaj şi comunicare îmbracă diverse forme, iar unele dintre ele pot să nu fie imediat vizibile. Din acest motiv, elevii cu dificultăţi de limbaj pot fi prost înţeleşi. Pot fi învinuiţi de comportament dificil, dacă se arată frustraţi pentru că nu sunt înţeleşi; pot părea că nu ascultă, dacă le este dificil să urmărească limbajul vorbit. Sunt adesea consideraţi ‚înceţi’ sau se consideră că au alte dificultăţi de învăţare, dacă nu vorbesc clar sau nu-şi pot găsi cuvintele potrivite. Este important de observat că aproape toate caracteristicile identificate în limbajul elevilor cu ‚dificultăţi’ se regăsesc şi la vorbitorii ‚normali’ şi în vorbirea elevilor care se dezvoltă fără probleme. Cu toate acestea, elevii descrişi ca prezentând dificultăţi de vorbire şi limbaj specifice fac dovada lor mai frecvent şi într-o multitudine de contexte.
• Lăsaţi elevul să lucreze într-un loc liniştit, unde să nu-i fie distrasă atenţia
• Lăsaţi-i un timp pentru a asimila experienţa unei atenţii susţinute
• Alegeţi momentul potrivit pentru a-i da sarcini ce necesită o atenţie susţinută, când este probabil ca elevul să fie mai receptiv, de exemplu, la începutul zilei sau săptămânii
• Alegeţi activităţi potrivite ce sunt interesante şi motivante, şi nu aşteptaţi prea mult de la ei
• Fiţi conştienţi că intensitatea zgomotului poate să-i pună în dificultate pe unii elevi. Organizaţi sala de clasă astfel încât să existe nişte locuri liniştite, în care elevii să poată lucra dacă doresc
• Încercaţi să evitaţi prea multe discuţii cu întreaga clasă. Gândiţi-vă la organizarea muncii şi discuţiilor mai degrabă în grupuri mici
• Încercaţi să alocaţi un timp conversaţiilor cu elevii, mai ales cu aceia în privinţa cărora vă faceţi griji. Nu folosiţi întrebări solicitând răspunsuri da sau nu, ca de pildă ‚îţi place aceasta?’, ci încercaţi să vă faceţi o idee în privinţa competenţei lingvistice curente a elevului, având cu el o conversaţie lungă
• Consemnaţi succint descoperirile dumneavoastră – un dosar tip cutie, în care să ţineţi notiţele dumneavoastră cu observaţii ar fi o idee bună. Nu o transformaţi însă într-o sarcină împovărătoare. Făcând-o puţin şi des veţi obţine o imagine de ansamblu surprinzător de repede
<sub>Referinte:
1. Gherguţ Alois – „Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale”,Ed. Polirom, 2001
2. Neamţu Cristina – „Psihopedagogie specială”, Ed. Polirom ,Iaşi,2000
3. Păunescu Constantin – „Copilul deficient – cunoaşterea şi educarea lui”, Ed. Şt. şi Enciclopedică, Buc., 1983
sursa imaginii : freeschoolclipart.com</sub>

---

Tag-uri: strategii, educare, cerinte speciale, principii, probleme, elevi, tulburari, dificultati, deficiente

---

Categorie: Educatie  - ( Educatie - Archiva)

Data Adaugarii: 19 December '07

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---