Strategiile educaţionale şi sociale ale României plasează şcoala ca factor de dezvoltare a capitalului social în relaţia sa cu comunitatea pe care o deserveşte.
Una dintre problemele permanente înscrisă printre priorităţile şcolii şi societăţii noastre , o constituie şi orientarea şcolară şi profesională. Actualitatea şi importanţa ei este dată de contribuţia esenţială pe care şcoala o poate aduce la soluţionarea şi îmbunătăţirea acesteia. Contribuţia ei nu se reduce numai la pregătirea tinerilor pentru a şti cum să ia o decizie conştientă, liberă dar fermă cu privire la devenirea lor şcolară şi profesională, ci şi la pregătirea şi asigurarea u nei forţe de muncă în stare să acopere cu succes toate sectoarele activităţii sociale. Nu sunt exagerate opiniile celor care susţin că o asemenea pregătire trebuie să înceapă de timpuriu deoarece structura învăţământului permite elevilor să opteze pentru clase speciale pentru elevii cu aptitudini şi performanţe deosebite.
Considerată multă vreme o problemă individuală pe care fiecare familie o rezolvă în funcţie de statutul său social şi profesional, orientarea şcolară şi profesională nu trebuie lăsată în afara programelor şcolare, considerându-se că sunt suficiente informaţiile familiei şi ale copilului pentru a justifica o opţiune şcolară şi profesională adecvată.

O dată cu diversificarea domeniului muncii şi cu progresele realizate de şcoala contemporană, problema orientării şcolare şi profesionale a devenit o preocupare sistematică a mai multor organisme particulare şi de stat şi în special a şcolii.
Faptul că orientarea şcolară prezintă interes atât pentru individ cât şi pentru stat şi societate (privatizarea, cursuri de calificare, conversia cadrelor, şomajul, asistenţa socială, etc) a făcut ca problema să fie examinată de-a lungul anilor atât sub aspectul său pedagogic, psihologic, social cât şi sub cel umanitar, subliniindu-se caracterul său complex, interdisciplinar şi multicondiţionat.

Este nevoie de depistarea aptitudinilor, de cunoaşterea elevilor, de autocunoaştere, de îmbogăţirea strategiilor de lucru şi au apărut organizaţii şi instituţii care pot oferi o bancă de date privitoare la mobilitatea profesiunilor, la cerere şi ofertă, la perspectivele de dezvoltare a anumitor domenii de activitate.
Introducerea pe scară largă a calculatoarelor în atâtea domenii profesionale a impus modificări în programele de pregătire pentru multe profesiuni, ceea ce a sporit interesul tinerilor pentru şcolile sau secţiile cu astfel de profiluri. Informatica, tehnologiile moderne şi apariţia unor profesiuni noi au dus la modificarea conţinutului mai multor obiecte de învăţământ şi la apariţia unor monografii profesionale.

Coordonatele ştiinţifice ale orientării şcolare şi profesionale trebuie să aibă în vedere următorii factori: copilul, cerinţele social-economice inclusiv profesiunile şi şcoala.

Problema aptitudinilor şi a alegerii şcolii şi ulterior a profesiunii a devenit o problemă educativă de cel mai larg interes. Mai ales în clasele terminale ale ciclurilor şcolare munca diriginţilor a devenit un suport solid al orientării elevilor. Nu numai informaţiile furnizate, ci, mai ales, contactul elevilor cu diverse sectoare de activitate joacă un rol esenţial în consolidarea preferinţelor profesionale care stau la baza opţiunilor tinerilor.

Gimnaziul este perioada când se realizează procesul de preorientare profesională pentru că la sfârşitul acestui ciclu elevul va intra într-un liceu, iar opţiunea sa trebuie să bine pregătită. Liceul este etapa de şcolarizare în care interesele profesionale trebuie să dobândească cristalizarea necesară opţiunii pe care o vor face elevii şi părinţii la sfârşitul ei. Performanţele obţinute de elev în general şi mai ales la disciplinele de concurs precum şi alte rezultate ale activităţii şcolare şi extraşcolare vor deveni argumente pentru una din direcţiile de urmat. La acest nivel apar două posibilităţi din punct de vedere al orientării şcolare şi profesionale cum ar fi pregătirea elevilor pentru o activitate profesională şi pregătirea pentru continuarea specializării într-o facultate de profil.

Orientarea şcolară şi profesională trebuie să tină cont de unii factori cum ar fi cunoaşterea elevilor de către cadrele didactice, pregătirea lor în domeniul alegerii şcolii şi profesiei, informarea şcolară şi profesională şi discutarea opţiunii şi deciziei finale a fiecărui elev.

Conţinutul orientării şcolare şi profesionale trebuie să ofere argumentele cele mai puternice pentru a-i ajuta pe cei care ezită încă sau care au făcut o alegere greşită.

Obiectivele orientări şcolare au fost riguros studiate şi le putem prezenta în următoarea ordine:
- Cunoaşterea personalităţii elevilor
- Cunoaşterea potenţialului şi a capacităţii lor
- Cunoaşterea cerinţelor şcolii şi profesiunilor preferate de elevi
- Cunoaşterea locurilor de muncă existente
Punerea în concordanţă a personalităţii elevilor cu posibilităţile lor şi cu cerinţele şcolii şi profesiei preferate

Orientarea şcolară este o acţiune complexă atât prin numărul factorilor implicaţi (profesori, părinţi, sponsori, specialişti, etc) cât şi prin faptul că face parte integrantă din procesul instructiv-educativ. Este o acţiune permanentă care începe în prima zi de şcoală şi durează toată perioada şcolarizării.
Tinerii sunt îndrumaţi spre alegerea unei anumite şcoli şi profesii prin prezentarea de lecţii, expuneri, dezbateri, monografii şcolare şi profesionale, pliante ale şcolilor întreprinderilor, filme, casete, activităţi în laboratoare, etc.
Ţinând cont de aceste metode, în judeţul Olt se organizează la nivel local, în fiecare an, pentru elevii clasei a VIII a un târg de oferte de specializare şcolare unde fiecare liceu îşi prezintă oferta din punctul de vedere al posibilităţii de şcolarizare pe profiluri, cu realizările cele mai importante, succesele obţinute, dotarea tehnică, posibilitatea de pregătire în vederea reuşitei în învăţământul superior.

Pentru o bună orientare şcolară şi profesională trebuie implicate metode de cunoaştere a elevilor care pot fi: date biografice, observarea, convorbirea, chestionarul, testele de aptitudini şi, în final, realizarea unei fişe individuale numite „ Fişă de orientare şcolară şi profesională”.

Responsabilitatea realizării orientării şcolare revine şcolii, dirigintelui profesorilor, dar, nu în ultimul rând, consilierului care îşi desfăşoară activitatea în cabinetele special amenajate în şcoli. Scopul lor este dea realiza o bună informare şi orientate a tinerilor. Este nevoie de o bună corelare a acţiunii acestor factori, de o strânsă legătură între ei.

Orientarea şcolară şi profesională este influenţată negativ de aşa numita „modă a profesiunilor” şi de „ sfaturile” prietenilor şi colegilor. Moda profesiunilor exprimată prin opinia publică este un fenomen de psihologie socială, cu efecte negative asupra procesului de orientare şcolară. Sunt ani şi chiar perioade mai întinse în care anumite profesiuni „sunt la modă” şi au efecte de influenţare a preferinţelor şi opţiunilor elevilor şi părinţilor. A existat o „modă” a ştiinţelor juridice care a atras un număr mare de candidaţi la concursurile de admitere ale acestor facultăţi (18-20 candidaţi pe un loc). A existat şi se menţine „ moda” medicinei şi a ştiinţelor economice, dar la ora actuală facultatea cu cea mai mare „ atracţie” pentru tineri este Academia de Poliţie unde numărul candidaţilor a ajuns la 20-25 pe loc.

„ Moda” are efecte negative mai ales prin consecinţele ei, numărul mare de nereuşiţi la concursurile de admitere care creează tot atât de multe insatisfacţii pentru cei în cauză şi pentru părinţi.

Pentru o bună orientare şcolară se recomandă existenţa cu această specialitate în fiecare şcoală rolul de a-i cunoaşte pe elevi din toate punctele de vedere, de a le alimenta interesul pentru viitoarea profesiune şi de a pune problema autocunoaşterii aptitudinilor, abilităţilor şi performanţelor de care sunt capabili.
Mass-media poate furniza informaţii obiective, verificate şi actuale privitoare la funcţionarea diferitelor sectoare ale vieţii economico-sociale şi la cerinţele care există pe piaţa de muncă.

Unităţile economice se află în categoria factorilor de orientare, deoarece, mai ales dacă patronează şcoli şi licee, elevii acestora, viitori absolvenţi pot să devină muncitori în cadrul lor.

În cadrul şcolilor unde ne desfăşurăm activitatea am încercat prin toate mijloacele să acordăm importanţa cuvenită orientării şcolare şi profesionale şi, în special calităţii acesteia. După prezentarea iniţială a ceea ce reprezintă orientarea şcolară şi profesională vom aprofunda problema legăturii şcoală-familie care este vitală pentru viitorul copiilor.

Trebuie să ţinem seama de trăsăturile vârstei şcolar mijlocii când stabilim conţinutul calitativ al activităţii educative comune a şcolii cu familia, trebuie să ne ocupăm direct de procesul colaborării dintre cadrele didactice şi părinţii elevilor ca fiind un sistem integrat în complexul muncii instructiv-educativă.
În tradiţia şcolilor noastre s-au concretizat câteva forme de legătură cu părinţii elevilor şi anume: adunări, consultaţii, vizite acasă la elevi, lectorate pentru părinţi organizate cu concursul cadrelor didactice, gazete de perete pentru părinţi, adunări comune cu elevii şi părinţii, diferite sisteme de corespondenţă între cadre didactice şi familiile copiilor.

Sistemul activităţii comune a şcolii cu familia a dus la închegarea colectivului de elevi, a colectivului didactic şi la unitatea de vederi şi de acţiuni comune a părinţilor elevilor dintr-o clasă.

În luarea deciziilor privind orientarea şcolară şi profesională s-a colaborat cu familia folosindu-se următoarele metode: observarea, convorbirile colective şi individuale cu cadrele didactice şi consilierul educativ al şcolii, studierea documentelor şcolare şi a produselor activităţii elevilor. Anchetele ne-au furnizat date importante despre ideile şi concepţiile întregului colectiv de elevi şi ale părinţilor lor. Acestora din urmă le-am cerut să răspundă la un chestionar prin care urmăream să cunoaştem cum înţeleg ei colaborarea cu şcoala în luarea deciziilor privind viitorul copiilor lor şi ce propuneri au de făcut în această direcţie. Comentarea rezultatelor a dus la concluzia că părinţii trebuie să încurajeze interesul copiilor faţă de o anumită activitate. De exemplu, părinţii elevei, I.D din clasa a VIII a, care frecventa cursurile Palatului Copiilor secţiile muzică-desen au fost sfătuiţi să susţină interesul fetei faţă de pictură pentru a i se valorifica sensibilitatea faţă de frumos. Lipsa de iniţiativă şi de stăruinţă în desfăşurarea unor activităţi instructiv-educative, dar înclinarea spre acţiunile practice l-au desemnat pe elevul C.M. ca un posibil meseriaş, deşi familia insista ca el să urmeze cursurile unui liceu teoretic, chiar dacă el avea rezultate slabe la învăţătură şi se observa clar o orientare spre Şcoala de Arte şi Meserii. Părinţii au fost sfătuiţi să lase posibilitatea elevilor să-şi decidă viitorul, iar ei să-şi păstreze poziţia de observatori la distanţă şi îndrumători discreţi ai alegerii pe care o va face copilul lor în legătură cu cariera.

Nu trebuie să omitem importanţa şedinţelor cu părinţii când sunt prezentate aprecierile profesorilor asupra felului în care învaţă şi se comportă toţi elevii. De exemplu, profesorul de limba română a îndrumat părinţii elevelor B.N şi A. L să le lase să-şi pregătească în comun temele pentru că există o bună colaborare între ele şi din schimbul de păreri personale (brainstorming) rezultă o eficientizare calitativă a procesului de instruire. Cele două eleve au fost sfătuite să urmeze un liceu pedagogic care le va permite dezvoltarea simţului metodic în prezentarea informaţiei.

A.P., elev al şcolii Constantin Brâncoveanu este un copil inimos, tandru, darnic, are simţul umorului foarte dezvoltat, dar, el, personal, este dezordonat. Familia îi recunoştea ultimul aspect al caracterului şi-i marginaliza calităţile, dar la intervenţia profesorului diriginte, în urma unor discuţii colective cu părinţii, elevul, profesorii, au fost lămuriţi că A.P. este capabil să urmeze o secţie umanistă a unui liceu fără a avea probleme de adaptare şi chiar se poate remarca prin activităţile lui creative.

Părinţii au fost îndrumaţi ca în orientarea şcolară şi profesională să folosească obiectivitatea, cântărirea judicioasă a însuşirilor personale ale elevilor, compatibilitatea, spiritul critic şi autocritic şi să nu se lase influenţaţi de persoanele din jur care nu sunt avizate să emită păreri în legătură cu orientarea şcolară.
Au fost situaţii când un elev cum ar fi de exemplu I.C., elev acum la Colegiul Naţional Ion Minulescu, avea rezultate bune la învăţătură, deşi familia îi reproşa că pierde prea mult timp în faţa calculatorului, dar o dată intrat la liceu real, secţia informatică s-a observat în timp o evoluţie foarte bună, astfel încât „defectul” sesizat de familie la un moment dat s-a transformat într-un mare avantaj pentru că acesta a devenit unul din cei care au obţinut rezultate foarte bune la olimpiadă.
Cu ocazia unui sondaj realizat printre elevii clasei a VIII a de la şcoala C-tin Brâncoveanu cu privire la profilul liceal ales s-a constatat că sunt preferate cele umane (filologie, ştiinţe socio-umane, bilingve), cele reale (informatică) şi abia pe locul al treilea cele tehnice sau profesionale.

În concluzie, putem afirma că orientarea şcolară şi profesională realizată corect reprezintă premisa unei reuşite integrări socio-profesionale şi a unei afirmări sigure în domeniul pentru care individul a optat. Se evidenţiază rolul profesorului în ridicarea calităţii orientarea şcolară şi profesională şi chiar în deciderea viitorului unui şcolar pentru că el clarifică o situaţie, formulează un mod de gândire, intervine şi îndrumă elevul şi familia în luarea deciziilor. Părinţii în colaborare cu şcoala oferă copiilor deschiderea spre studiu şi accesul la sursele de cunoaştere care contribuie la efectul educaţional la şcolii asupra elevului pentru că şcoala este a comunităţii, iar părinţii sunt parte din comunitate.

_{Referinte :
• Moisin, Anton- Părinţi şi copii, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti 1995
• Boroş, Maximilian- Profesorul şi elevii, Editura Gutinul, Colecţia de pedagogie, Maramureş, 1994
• Narly Constantin- Pedagogie generală, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1996
• Iucu, B. Romiţă- Managementul şi gestiunea clasei de elevi, Editura Polirom, 2000
• Anghel, Petre- Stiluri şi metode de comunicare, Editura Aramis, Bucureşti 2003
• Alfred, Adler- Cunoaşterea omului, Editura Ştiinţifică, Bucureşti,1991
• Stanton, Nichi- Comunicarea, Societatea Ştiinţă şi Tehnică, Bucureşti,1995
• Elena, Zamfir, Marian Preda- Diagnoza problemelor sociale şi comunitare, Editura Expert, Bucureşti 2000
sursa imaginii : freeschoolclipart.com}

---

Tag-uri: scoala, calitate, strategii, romania

---

Categorie: Educatie  - ( Educatie - Archiva)

Data Adaugarii: 21 January '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---