Integrarea minorităţilor naţionale în cadrul statului român a fost un proces complex marcat de elemente pozitive, dar şi de multe situaţii tensionate.

Autorităţile guvernamentale s-au preocupat de crearea cadrului legal care să asigure deplina egalitate între toţi cetăţenii români, indiferent de naţionalitate. Întreaga legislaţie adoptată – începând cu legea electorală, Constituţia din 1923, legea administrativă şi continuând cu cele privind învăţământul, cultele, economia – avea la bază principiul nediscriminării pe criterii etnice .
Potrivit art. 5 al Constituţiei din 1923, “Românii, fără deosebire de origine etnică, de limbă sau de religie, se bucură de libertatea conştiinţei, de libertatea învăţământului, de libertatea presei, d e libertatea întrunirilor, de libertatea de asociaţie şi de toate libertăţile şi drepturile stabilite prin lege”.

Ioan Scurtu ne oferă informaţii despre organizarea ţiganilor în perioada 1930-1934. În 1933, fostul arhimandrit Calinic I. Popp Şerboianu a anunţat crearea Asociaţiei Generale a Ţiganilor din România. În acelaşi an, s-a constituit Uniunea Generală a Romilor din România, sub preşedinţia lui G.A. Lăzărescu-Lăzurică. Uniunea îşi propunea să conducă “lupta de redeşteptare şi de egalitate de tratament cetăţenesc din partea forurilor competente” . În septembrie 1934, organizaţiile ţiganilor s-au unificat fiind conduse de Calinic Şerboianu şi de Lăzurică. Programele anunţate erau generoase: Înfiinţarea de cursuri serale pentru adulţi, a unor biblioteci şi muzee ţigăneşti, crearea de grădiniţe pentru copii, a unei Universităţi populare, precum şi de cinematografe, cămine culturale, spitale, aziluri, băi populare. Ele, au rămas însă doar pe hârtie.

În documentele Partidului Comunist nu se vorbeşte despre existenţa rromilor, studiile arătând că s-a urmărit sedentarizarea şi atragerea lor în societate . Astfel, România ca şi alte ţări europene a subscris la mai multe documente internaţionale care au promovat principiile nediscriminării entice sau rasiale: Convenţia UNESCO privind discriminarea în educaţie – ratificat în 1964; Convenţia Internaţională asupra eliminării tuturor formelor de discriminare rasială (ICERD) - ratificat în anul 1970; Pactul Internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale (ICESCER) şi Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice (ICCPR) – ratificat în 1974.

Încercările de atragere a rromilor în societate au eşuat datorită insuficientei cunoaşteri a istoriei acestei etnii cât şi a lipsei unor organizaţii ale acestora prin care statul să poată avea o coordonare şi un control a măsurilor întreprinse. După 1989, statul a luat măsuri de ordin material şi moral creându-le posibilitatea de a se organiza în partide politice, sindicate, asociaţii profesionale care să le susţină interesele (60 uniuni , partide, federaţii, societăţi social-cultural-profesionale, asociaţii etnico-civice, sindicate etc.) . În anul 1990, România ratifica Tratatul privind Convenţia cu privire la drepturile copilului (CRC).

Urmărind înlăturarea procesului de izolare a romilor faţă de societate, Constituţia din 1991 stabilea că statul “recunoaşte şi garantează persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor entice, culturale, lingvistice şi religioase. Măsurile de protecţie luate de stat pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale trebuie să fie conforme cu principiile de egalitate şi de nediscriminare în raport cu ceilalţi cetăţeni români”.

În anul 1996 s-a înfiinţat Fundaţia pentru Schimbări Democratice (FDC), organizaţie neguvernamentală, nonprofit. Misiunea organizaţiei este promovarea drepturilor omului şi a drepturilor minorităţilor prin îmbunătăţirea dialogului şi construirea consensului în special între autorităţi şi societatea civilă utilizând tehnici de asistare de către o a treia parte neutră şi imparţială, respectiv medierea. Astfel, în conformitate cu procedurile Consiliului Naţional pentru Formarea Adulţilor s-a finalizat în mai 2006 un program de formare al Mediatorilor Sociali în mai multe judeţe ale ţării. În Consiliul pentru Minorităţile Naţionale s-a discutat despre înfiinţarea unei comisii care să se ocupe de problemele specifice rromilor şi de elaborarea unor programe de integrare socială a lor . Concluzia acestui Consiliu a fost că principala problemă rămâne cea a procurării unor fonduri necesare derulării unor programe pentru prevenirea abandonului şcolar în rândul etniei rrome. Părăsirea prematură a şcolii, decalajul între potenţialul personal şi rezultate, părăsirea şcolii fără o calificare, dificultăţile individuale de învăţare, repetenţia şi analfabetismul, incapacitatea de a atinge obiectivele pedagogice, eşecul la examenele finale sunt numai câteva caracteristici ale abandonului şcolar .

Pentru prevenirea abandonului şcolar în România s-au iniţiat o serie de proiecte finanţate prin programul PHARE, plecându-se de la ideea că, combaterea sărăciei poate prevenii abandonul şi se înlătură tendinţa de autoizolare a comunităţilor de rromi aflate în jurul sau la marginea localităţilor. Familiile rrome aflate în situaţii de risc au beneficiat de fonduri pentru încălzirea locuinţei, pentru lucrări de reabilitare a locuinţelor degradate sau în curs de degradare; s-au acordat pensii şi ajutoare de şomaj, au beneficiat de ateliere de lucru, grădiniţe şi cabinete medicale, s-au organizat “Bursa locurilor de muncă”.

Pentru prevenirea abandonului şcolar s-a pus accentul pe derularea unor activităţi precum “Grădiniţa sau şcoala de vară”, “A doua şansă”. Programul “Azi elev - mâine student” a acordat posibilitatea înscrierii în facultăţi. Pentru copiii rromi talentaţi s-au iniţiat formaţii artistice, s-au organizat spectacole inspirate din folclorul şi cultura rromilor care să pună în valoare tradiţia şi cultura acestei etnii. Pentru înlăturarea fenomenului de inadaptare socială a copiilor rromi s-a urmărit apropierea între copiii români şi rromi prin colaborare la lecţii, rezolvarea unor sarcini şcolare, împrumut de cărţi, petrecerea timpului liber (jocuri, plimbări, concursuri, drumeţii), toate ajutându-i la intrarea în contact cu persoane cu un alt comportament.

În judeţe ca Vâlcea, Prahova, Argeş, Giurgiu, Buzău, Centrul pentru Educaţie şi Dezvoltare Profesională, “Step by step” şi UNICEF derulează un program menit să încurajeze implicarea şi participarea părinţilor rromi la educaţia propriilor copii. Programul oferă: şanse egale de acces la educaţie şi instruire, formarea specifică a cadrelor didactice pentru a lucra în comunităţile de rromi, atragerea părinţilor prin întâlniri sistematice cu reprezentanţii primăriilor şi a inspectoratelor şcolare judeţene. În judeţul Dolj, în comuna Lipovu a fost finanţat de către PHARE, Centrul Social “Casa Romilor”, prin Programul “Consolidarea Societăţii Civile în România”. Localitatea Lipovu este una dintre cele mai sărace ale judeţului, un număr mare de persoane beneficiind de ajutorul social. La ora actuală, aici trăiesc 1500 de rromi dintr-un total de 3400 locuitori. 70% din elevii care frecventează cele două şcoli sunt rromi, dar cu toate acestea, numărul copiilor neşcolarizaţi este foarte mare. Faptul că un procent foarte mare de copii neşcolarizaţi provin din familii sărace demonstrează cât de puternic este condiţionat accesul la învăţământ de resursele economice ale familiei de origine. În comuna Lipovu se foloseşte preponderant limba rromani în familie şi comunitate, participarea şcolară este redusă, analfabetismul este sursa principală de excluziune .

În ciuda tuturor eforturilor, principala problemă a etniei rrome rămâne atragerea de fonduri pentru continuarea proiectelor începute dar şi pentru noi construcţii civile, grădiniţe, şcoli, cabinete medicale. Pregătirea mediatorilor sociali necesari pentru o bună comunicare interetnică rămâne în atenţia autorităţilor locale şi naţionale.
_{Referinte :
Băcanu M., Ţiganii – minoritate naţională sau majoritate infracţională, Bucureşti, Editura Bravo-Press, 1996, p. 110.
Cherata Lucian, Ţiganii- istorie, specific, integrare socială, Craiova, Editura Sibila, 1999.
Istoria românilor, Vol. VIII. România întregită (1918-1940),Bucureşti, Editura Enciclopedică, 2003.
Jigău Mihaela, Surdu Mihai (coord.), Participarea la educaţie a copiilor romi: probleme, soluţii, actori, Bucureşti, Editura Marlink, 2002.
Scurtu Ioan, Buzatu Gheorghe, Istoria românilor din secolul XX, Bucureşti, Editura Paidea.
site:freeschoolclipart.com}

---

Tag-uri: integrare, promovare, incluziune sociala, abandon scolar, romania, educatie, rromi

---

Categorie: Educatie  - ( Educatie - Archiva)

Data Adaugarii: 06 December '07

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---