Educaţia integrată este privită ca un proces cu o evoluţie total diferită de cea tradiţională în care au loc reformulări de concepte şi teorii legate de normalizare ca un proces prin care se asigură accesul la tiparele existenţiale şi la condiţiile de viaţă cotidiană pe cât mai apropiat posibil de caracteristicile de viaţă obişnuite, pentru toate categoriile de persoane, astfel încât să se aibă în vedere nu numai felul în care persoana / copilul cu dizabilităţi se adaptează la mediu ci mai ales la felul în care mediul este pregătit să primească şi să integreze aceste categorii de persoane.

Incluziunea este adeseori asociată cu elevi care au dizabilităţi, sau care au „nevoi educaţionale speciale”. De fapt, incluziunea se referă la educaţia s colara a tuturor copiilor şi tinerilor, conform conceptului "scoală pentru toţi".

Oferă posibilitatea autoevaluării şi a consemnării progresului dobândit în atingerea idealul "şcoală pentru toţi”, proces important din multiple perspective: a personalului angajat, a elevilor, a părinţilor precum şi a altor membri şi organizaţii din comunitate. Şcoala incluziva presupune o examinare detaliată a modului în care barierele în calea învăţării şi participării la educaţie pot fi reduse din calea fiecărui elev.

Iniţiativele actuale de îmbunătăţire a sistemului educaţiei inclusive se transformă în modalităţi interactive croite pe valorile incluziunii. Ele nu sunt o alternativă care să vizeze creşterea performanţelor şcolare, ci un ansamblu de propuneri menite să întemeieze educaţia elevilor pe relaţii de colaborare, pe îmbunătăţirea mediului de învăţare şi predare. În atingerea acestor deziderate, abordările psihopedagogice încurajează conturarea unei perspective asupra învăţării în care copiii şi tinerii sunt implicaţi activ integrând ceea ce li se predă cu propria lor experienţă de viaţă. Este un document practic, care analizează toate aspectele din şcoală relevante pentru incluziune: pregătirea şi atitudinile personalului, amenajarea clădirii şi a claselor şcolare, precum şi a terenurile de joacă, atragerea elevilor la transpunerea în practică a valorilor incluziunii.
Demararea procesului integrării ca şi al studiilor pe aceasta temă, continuă şi în present, când putem afirma că pe baza acumulării unei experienţe teoretice şi practice s-a conturat o concepţie şi o strategie mai clară, cu specific românesc din care au fost dominante traditii, principii şi valori ale şcolii româneşti susţinute de echipe de cadre didactice, părinţi, pedagogi, cercetători şi reprezentanţi ai unei organizaţii a persoanelor cu dizabilităţi,a şcolilor publice cu o bogată experienţă în încurajarea implementării educaţiei inclusive.

Demersurile iniţiale, experimentale până la urmă, din şcolile primare şi gimnaziale, iar apoi, versiunile modificate şi extinse la nivelul şcolilor profesionale şi liceale au ajutat în identificarea unor resurse de dezvoltare, care altfel ar fi fost omise. Ele au sugerat, de asemenea, modalitaţi specifice, uneori alternative care au permis îmbunătăţite actului educational, devenind specific aspectului incluziv urmărit.

Nu există o anume modalitate „corectă” de promovare a şcolii inclusive. Specificul scolii, deschiderea spre noile valori educationale ca şi categoriile de beneficiari ai serviciilor şcolare reprezintă standardul educaţional care face necesară formularea unor judecăţi de valoare privind practica şcolară a incluziuni, posibilele modalităţi de utilizare. Se porneşte de la asumpţia că procesul de incluziune este început şi condus din interiorul fiecărei şcoli. Cu toate acestea, multe şcoli găsesc util să apeleze la un evaluator din exterior pentru a demara procesul instruvctiv-formativ al elevilor cu dizabilităţi.

Cele mai multe şcoli integratoare s-au adresat şcolilor speciale cu care s-au asociat şi lucrează în colaborare cu personalul didactic specializat în problematica copiilor cu cerinţe educaţionale speciale, inspectoratelor şcolare, a inspectorilor de specialitate,deoarece au ajuns la concluzia că astfel de colaborări le dau un impuls pentru a continua eforturile de incluziune a copiilor cu nevoi speciale, că primesc răspunsuri la întrebările care până atunci nu existaseră ca o permanenţă, ca o constantă în şcolile de masă.

Modalitatea prin care fiecare şcoală a înţeles problematica integrării copiilor cu cerinţe educaţionale speciale a fost se pare unanimă, dar planificarea privind procesul de dezvoltare în egalizarea şanselor a fost diferită. Unele şcoli încep, de exemplu, cu folosirea materialelor cu scopul de a conştientiza nevoia incluziunii. Aceasta poate să conducă mai apoi la o muncă mai profundă. Alte şcoli au adaptat curriculum şcolar promovând modalitaţi alternative de predare şi de învăţare, într-un curriculum ascuns.

În alte şcoli s-a procedat la analize sociologice de tipul sociogramelor, s-au făcut cercetari individuale şi de grup realizate de cadrele didactice din şcolă pentru a analiza fenomenul incluziunii. Orice utilizare de metode şi observaţii o considerăm însă legitimă în condiţiile în care promovează reflecţia asupra incluziunii şi conduce la o mai mare participare a elevilor la atmosfera culturală, la curriculumul şi viaţa comunitară a şcolilor.

De aceea considerăm că este important să mai punctăm în sprijinirea reflecţiei asupra caracterului incluziv al şcolilor căteva concepte cheie:

• dimensiunile şi cadrul legislativ al educaţiei şcolare, inclusiv aspectele legate de evaluarea şcolilor , constituit de cadrul de referinţă
• identificarea şi implementarea priorităţilor pentru schimbare, prin formularea indicatorilor şi întrebărilor adecvate
• implicarea participanţilor în planificrea schimbările şi punerea planurile în practică , ceea ce nu este altceva decât însăşi procesul incluziunii
Noţiuni semnificative : „incluziune ”, „bariere în învăţare şi participare”, “restricţii în activitate”,„resurse pentru susţinerea învăţării şi participării”, „suport pentru diversitate”.

Ele oferă cadrul conceptual pentru analiza şi răspândirea educaţiei incluzive.
Mulţi dintre noi au o viziune proprie asupra ideii complexe precum este incluziunea. Dimensiunile, secţiunile, indicatorii şi întrebările prezentate în cele ce urmează vor oferi în mod progresiv o perspectivă mai detaliată. Sperăm să vă regăsiţi printre acele persoane care îşi clarifică noţiunea de incluziune pe măsură ce se implică în citirea acestor materiale.

O primă imagine a conceptului incluziunii este schimbarea. Incluziunea implică schimbare. Ea este un proces care poate creşte practic la nesfârşit nivelul învăţării şi al participării pentru toţi elevii. De fapt incluziunea are loc concomitent cu creşterea gradului de participare. O şcoală incluzivă este o şcoală în mişcare.

Incluziunea în educaţie presupune:

Valorizarea egală a tuturor elevilor şi a personalului.

Creşterea participării tuturor elevilor la educaţie şi, totodată, reducerea numărului celor excluşi din cultura, curricula şi valorile comunităţii promovate prin şcoala de masă.

Restructurarea culturii, a politicilor şi a practicilor din şcoli, astfel încât ele să răspundă diversităţii elevilor din localitate.

Reducerea barierelor în învăţare şi participare pentru toţi elevii, nu doar pentru cei cu dizabilităţi sau cei etichetaţi ca având „nevoi educaţionale speciale”.
Insuşirea cunoştinţelor rezultate din încercările de depăşire a barierelor de accesare a şcolii şi de participare din partea unor elevi.
Înţelegerea diferenţelor dintre elevi ca resursă pentru procesul de învăţare, nu ca o problemă ce trebuie depăşită.

Recunoaşterea dreptului elevilor la educaţie în propria lor localitate.
Evoluţia gradului de incluziune în şcoli, atât în privinţa personalului, cât şi în privinţa elevilor. Creşterea rolului şcolilor în construirea comunităţilor şi a valorilor lor, precum şi în creşterea performanţelor.

Cultivarea unor relaţii de susţinere reciprocă între şcoli şi comunităţi.
Recunoaşterea faptului că incluziunea în educaţie este un aspect al incluziunii în societate

Participarea şcolară înseamnă învăţarea alături de ceilalţi copii şi colaborarea prin împărtăşirea experienţelor de învăţare. Ea presupune implicarea activă în învăţare şi dreptul la opinie în ceea ce priveşte modul în care educaţia este trăită de către individ. Mai mult, participarea înseamnă recunoaşterea, acceptarea şi valorizarea ca personalitate. Guvernul României a adoptat o Strategie Naţională pentru persoanele cu dizabilităţi, strategie ce prevede o politică educaţională incluzivă şi are drept scop alocarea unor resurse, bazându-se pe principiul „fondurile urmează copilul”. În special, admiterea faptului că acei copii cu dizabilităţi grave şi accentuat au de asemenea dreptul la educaţie şi servicii, şi reprezină un pas important înainte în politica educaţională. Deşi, teoretic vorbind, legislaţia şi politica din România susţin educaţia copiilor cu dizabilităţi în şcolile publice, şi faptul că toţi copiii au, prin lege, dreptul la şcolarizare, de fapt, puţini copii chiar cu dizabilităţi intelectuale uşoare urmează cursurile unor şcoli obişnuite, deşi nu există cifre oficiale în acest sens. Majoritatea copiilor cu abilităţi intelectuale care merg la şcoalã, urmează cursurile unor şcoli speciale, unde profesorii de educatie specială abordează metode adecvate, diferenţiate pe tipuri de deficienţă, Abordarea încă deosebit de inflexibilă axată pe curriculum-ul şcolar în România a fost apreciată ca reprezentând o problemã pentru copiii cu dizabilităţi intelectuale.

Educaţia integrată este privită ca un proces cu o evoluţie total diferită de cea tradiţională în care au loc reformulări de concepte şi teorii legate de normalizare ca un proces prin care se asigură accesul la tiparele existenţiale şi la condiţiile de viaţă cotidiană pe cât mai apropiat posibil de caracteristicile de viaţă obişnuite, pentru toate categoriile de persoane, astfel încât să se aibă în vedere nu numai felul în care persoana / copilul cu dizabilităţi se adaptează la mediu ci mai ales la felul în care mediul este pregătit să primească şi să integreze aceste categorii de persoane.

Incluziunea este adeseori asociată cu elevi care au dizabilităţi, sau care au „nevoi educaţionale speciale”. De fapt, incluziunea se referă la educaţia şcolară a tuturor copiilor şi tinerilor, conform conceptului „şcoală pentru toţi”. Oferă posibilitatea autoevaluării şi a consemnării progresului dobândit în atingerea idealul „şcoală pentru toţi”, proces important din multiple perspective: a personalului angajat, a elevilor, a părinţilor precum şi a altor membri şi organizaţii din comunitate. Şcoala incluziva presupune o examinare detaliată a modului în care barierele în calea învăţării şi participării la educaţie pot fi reduse din calea fiecărui elev.

Aceste consideraţii ne permit să vorbim despre o şcoală în mişcare, ca despre o şcoală ale cărei principii metodologice se schimbă după nevoile elevului, ale tânărului beneficiar, al procesului educativ specificsau special pentru care a optat sau pentru care a fost stabilită o orientare.

„Mişcarea” privită în acest context înseamnă:

- abilitatea pedagogului, profesorului , educatorului de a înţelege „nevoia” elevului de formare psihopedagogică, pe de o parte ca o nevoie personală, intrinsecă, iar pe de alta ca o nevoie contextuală, extrinsecă ca o membru al clasei, şcolii, al grupului şcolar.

- formarea atitudinilor corecte la nivelul clasei în a întelege competentele elevilor, colegilor lor, cu cerinte educationale speciale, in a-I ajuta in castigarea independentei sociale si socio-profesionale.

- deschiderea comunitatii sub toate aspectele: culturale, artistice, sportive, religioase, medicale, sociale, in castigarea independentei personale si a incluziunii sociale.
_{Referinte:
GHEORGHE RADU, „Introducere in psiho-pedagogia scolarilor cu handicap”, Editura PRO-HUMANITATE, 1999;
VERZA EMIL, „Psiho-pedagogie speciala”, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1994;
RADULESCU SORIN, „Sociologia varstelor”, Editura Hiperion, 2000
POPOVICI DORU, „Elemente de Psihopedagogia Integrarii”, Editura PRO HUMANITATE, 2000;
USACI DOINA, „Imunodeficienta psihoafectiva si comportamentala in raport cu HIV/SIDA”, Editura Polirom, 2003;
CUCOS CONSTANTIC, „Metodogolia Educarii si Reeducarii Psihomotrice”, Editura Institutul European, 2006.
sursa imaginii : freeschoolclipart.com}

---

Tag-uri: scoala, incluziune, miscare, educatie, invatamant, copii cu ces, marginalizare, dizabilitati,

---

Categorie: Educatie  - ( Educatie - Archiva)

Data Adaugarii: 17 December '07

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---