Creatia lui N. Davidescu a cunoscut trei varste lirice: varsta simbolista careia i se circumscriu volumele: "Inscriptii (tiparit in anul 1916), Crini Albi (anii 1912-1916), varsta parnasiana, cu volumele: Cantecul omului (1927-1944), Leagan de catece (anul 1929) si varsta maturitatii poetice, cu volumul Stari de suflet (aparut in anii 1938-1948) .

In volumul "La fantana Castaliei", aparut in anu 1910, consolidate prin volumul ulterior "Inscriptii"- 1916 se acumulau stari de spirit si imagini amintind de celebrii "poetes maudits": Autoidentificari in registru macabru ("Ecce homo", "Oboseala", "Spleeen", "Sentimentalism" ), atractia spre morbid (prin poezia "Ruga unui bolnav", "Nevroza", "Seara", "Concert", "Cu gandul aiurea" ) si proiectii in demonic si titanic ("Titanii", "Cu senior Cr istos de vorba", "Parafraza sarutarii lui Iuda", "Daemonica", "Poemata", "Povestea celei ce s-a dus") .

La aceste trasaturi de continut se aduga cerebralitaea discursului cu raceala sa inerenta, acumularea de cuvinte rare cu parfum exotic,versul mestsugit, prea multe figuratii artificioase au facut ca placheta sa contribuie la impunerea modernismului la noi.
Primul volum intitulat "Inscriptii" 1916, s-a inscris in simbolism prin inepuizabilele resurse de polisemie, ambiguitate sau sugestie, ale limbajului poetic, transformand asa numitele probleme de forma in veritabile probleme de continut ale poeziei.

Ca obiect al artei este proclamat domeniul impalpabilului si al imaginarului, subconsitentul, inclinatia spre star sufletesti nedefinite. Atat in "Inscriptii" cat si in "Crini Albi", intalnim atmosfera simbolista cu nelinisti, nevroze, plictis, spleen, oboseala, agnoza disperare, amaraciune, macabru, exotism, lugubru si tristete. Profet moral moal era recunoscut Baudelaire de la care va prelua mitul poetului blestemat si cutivarea magiei limbajului a acelei sorcelleriesi evocatorie, pentru a gasi originile orfice ale poeziei.

Poeziile adaugate in cele doua editii ale "Inscriptiilor" au pornit, ce-i drept, din stari similare sau inrudite, dar acestea au fost transpuse in culori si imagini mai putin socante, cu exceptia uneia, a adorarii "sclipirii putrezitelor organe", din "Poza", cu un contur mai putin precis lasand camp mai larg sugestiei.

Inclinatia spre miniatura si ornament, vizibila aici in catva arabescuri, a fost valorizata complet abia mai tarziu, in versurile din volumul leagan de cantece (aparut in anul 1929) . In cele 122 de catrene duble, simbolismul de suprafata a fost parasit pentru un lirism mai decantat, in cae adorarea eternului feminin s-a impleit cu o simetrie mai intima a naturii. Cizelarea poeziilor a atins de multe ori perfctiunea constanta atitudinilor, a dat impresia de repetitie, de saturatie si chiar de registru minor. Aceasta tendinta a coexistat inca din anii 1915-1916, cu o alta, anume, teninta spre constructia monumentala.

Fascinat de arhitectonia "Florilor raului", apoi de a "Divinei Comedii", a lui Dante, a "Paradisului pierdut" ori a lui "Faust", atras pe de alta parte de conceptia lui Ernest Renan, asupra civilizatiei umane sprijnite pe trei piloni principali (civilizatia iudaica, cea greaca, si cea romana) .

Poetul a proiectat un vast "Cantec al omului", care s-a construit treptat pe durata a 3 decenii. Primul poem "Iudeea" (aparut in anul 1927) scris in mare parte inainte de primul razboi modial in vers liber, a adus o viziune sintetica, extrasa din paginile Bibliei. O senzualitate ardenta strabatuta de elanuri panteiste si de o religiozitte in care ua rasunat accente protestatare, in conditiile unei culori locale, sterse, au dat poemului o valenta expresionista anticipand realizarile din deceniul urmator. Nu mai intalnim aceeasi atitudine in ciclurile "Helada" (aparut in anul 1935), "Roma" (aparut in anul 1936), "Renasterea, aparuta in 1942 si "Evul Mediu, apartu in 1937.

Viziunea devine acum analitica, figuri apartinand mitologiei sau istoriei, tipuri ghicite sau personaje ale unor opere artistice se invecineaza fara sa respecte vreun desen prestabilit, incercand sa evoce atmosfera fiecarei civilizatii. Izbutite poeme parnasiene,in genul unui J. M. Heredia, le-am intalnit indeosebi in "Helada" si "Roma". Aici, piese de un lirism curat au stat langa acelea ce au alunecat in livresc si prozaic, alunecare potentata de multiple experimente in vesificatie si dislocari in topica frazei.

Ultimul ciclu, "Tara Romaneasca", aparut in anul 1946, difera de cele precedente prin rcursul masiv la folclorul national. O mare parte din poemele in tipar folcloric nu au avut o semnificatie mai profunda si nici nu au reusit sa sugereze o spiritualitate caracteristica. Nerealizat ca poem de mari dimensiuni, "Cantecul omului" ramane doar prin cateva insule de poezie autentica.

Titlul volumului "Stari de suflet" a fost ales dintr-o serie de alte 12 variante. Poemele acestui volum apartin celei de-a treia varste poetice (varsta maturitatii poetice), varsta ce a cuprins poeziile scrise intr anii 1938-1948. Poezia e de data aceasta rapunsul direct al relatiilor complexe ale poetului cu realitatea imediata. Fiorul religios gnereaza un univers in care cratura (poetul), luat partas la cratie de catre Demiurg (Creator), avand asadar onditia lui Adam si beneficiind de prerogativele acestuia- isi traieste destinul omenesc intre tragic si sublim, oferind prin poezie un model cosmic perfect in raport cu lumea profana.

Autor: Vancea Catalin

---

Tag-uri: educatie, literatura, nicolae davidescu

---

Categorie: Educatie  - ( Educatie - Archiva)

Data Adaugarii: 08 December '09

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---