Statistics:
Visits: 1,462 Votes: 0 Fame Riser |
Fame Rank
N/A
Fame Riser
|
|||||||||||
Insusirea cunostintelor si dezvoltarea comportamentului
Q: | Intreaba despre Insusirea cunostintelor si dezvoltarea comportamentului |
Educaţia moral-civică este parte constitutivă a formării ştiinţifice. În cadrul acestei discipline elevii dobândesc cunoştinţele necesare despre societate, reflectează asupra experienţelor lor şi îşi dezvoltă propriile capacităţi pentru înţelegerea şi rezolvarea problemelor etice.
Educaţia moral-civică are ca obiective esenţiale:
• însuşirea cunoştinţelor despre societate
• dezvoltarea comportamentului etic şi a capacităţilor necesare pentru o acţiune socială responsabilă
• dezvoltarea judecăţii morale şi complexe pe care se bazează comportamentul moral.
În grădiniţă educaţia moral-civică este numită educaţie pentru s ocietate. Aici copilul face cunoştinţă cu obiectivele educaţiei moral-civice raportate la nivel de vârstă şi capacităţi intelectuale de înţelegere, pricepere şi aplicare în practica de zi cu zi a cunoştinţelor.
În grădiniţă, copilul preşcolar se află la început de drum în viaţă, deci, se exprimă imperios nevoia formării unui comportament moral, a unei atitudini morale în raport cu normele societăţii în care trăieşte.
Aşadar, realizarea obiectivelor educaţiei moral-civice se realizează în grădiniţă nu numai în cadrul educaţiei pentru societate, ci în cadrul tuturor activităţilor desfăşurate de preşcolari. Dat fiind orizontul de cunoştinţe al preşcolarilor, puterea lor de înţelegere, formarea conduitei morale porneşte de la lucruri foarte simple ce îl înconjoară pe copil.
Este cunoscut faptul că la vârsta preşcolară educaţia morală se complementează într-o armonie perfectă cu educaţia religioasă.
Mai mult decât ceilalţi factori educativi, contribuţia familiei în educaţia morală şi religioasă se impune a deveni precumpănitoare şi prioritară. Climatul moral şi religios al familiei este considerat de către mulţi psihologi, pedagogi şi sociologi ca fiind condiţia de bază a succesului în formarea religiozităţii şi a caracterului moral al copiilor, cu atât mai mult cu cât vârstele mici sunt mai deschise punerii bazelor sentimentelor religioase.
Simplă dar convingătoare, poezia religioasă “Nimănui să nu-i faci rău†s-a dovedit de mare ajutor în temperarea atitudinilor negative ale preşcolarilor.
Sensibilitatea copilului şi disponibilitatea lui pentru a participa la descoperirea “misterelor†presărate în textele sacre sunt premise admirabile pentru educaţia religioasă.
Cu multă îndreptăţire spunea Mircea Eliade, unul din marii noÅŸtri specialiÅŸti în istoria credinÅ£ei religioase: “A fi, sau mai degrabă a deveni om, înseamnă a fi religiosâ€.
Apropierea religiei de morală influenţează sistemul metodelor de educaţie în general: bunătatea, căldura, iubirea, încrederea şi încurajarea. Înrudirea strânsă dintre ele duce la asociere.
De altfel, mulţi pedagogi au considerat că educaţia morală trebuie să fie şi religioasă. Tradiţia şcolii noastre a pus mereu în evidenţă colaborarea şcolii cu biserica.
De ceva ani am căutat să realizez o colaborare cu biserica, colaborare pe care am văzut-o şi practica mi-a demonstrat a fi benefică atât din punct de vedere moral, cât şi religios.
Acţiuni derulate în colaborare cu biserica au constituit o motivaţie în plus pentru preşcolar privind atât însuşirea de cunoştinţe, cât şi formarea unor deprinderi corecte de comportare în incinta lăcaşului, în societate, precum şi îmbunătăţirea relaţiilor cu cei din jur.
Copiii au înţeles că pot prin propriile acţiuni să fie utili şi celor din jur, nu numai membrilor familiilor lor.
Participând în mod organizat la acţiuni organizate în cadrul instituţiilor religioase copilul este pus în situaţia de a-şi însuşi normele esenţiale de comportare. Aceasta s-a realizat atât în cadrul discuţiilor purtate cu ei, copiii, înaintea acţiunii, dar şi după, cât şi prin observarea exemplului pozitiv al celor din jur.
Prezentând cu ocazia diferitelor sărbători religioase programe special organizate la care au participat pe lângă părinţi şi alte persoane străine pentru care acestea au constituit o adevărată încântare (bătrâni singuri, persoane cu probleme etc.), în sufletul copiilor s-a înfiripat bucuria de a putea dărui.
Întors în grădiniţă după o astfel de acţiune atitudinea copilului faţă de cei din jur se modifică în sensul pozitiv. El are convingerea că a realizat un lucru bun şi astfel apare dorinţa de mai mult.
Tot aici copilul are posibilitatea să înţeleagă şi alte aspecte ale vieţii. Biserica este locul unde poate întâlni oameni cu o situaţie precară – bătrâni singuri, persoane bolnave, copii orfani, dar şi personae cărora munca le este străină.
Văzând semeni în situaţii dificile, copiii manifestă compasiune şi dorinţa de a le veni în ajutor. Toate aceste cazuri au fost discutate la nivelul de înţelegere al copiilor pentru a fi bine subliniate cauzele care au condus spre astfel de situaţii, cât şi alternative evitării lor.
Aşa s-a accentuat mai mult rolul părinţilor în viaţa copiilor, precum şi rolul muncii în pregătirea lor pentru viitor.
În ziua de astăzi o problemă de actualitate este protejarea mediului înconjurător. Degradarea în ritmul alert care se simte astăzi are consecinţe negative asupra vieţii pe pământ.
Planeta este un organism viu, iar noi toţi suntem celule, fiecare cu rolul său specific, interconectate, susţinându-se una pe cealaltă şi susţinând întregul.
Un bun cetăţean nu poate rămâne indiferent problemei protejării mediului. Grădiniţă este prima treaptă de învăţământ care pune bazele formării unei atitudini morale corespunzătoare cetăţeanului de mâine.
În acest scop am întreprins acţiuni atât în interiorul grădiniţei cât şi în afară. Majoritatea acţiunilor s-au desfăşurat cu sprijinul colectivului de părinţi ( confecţionarea truselor ecologice şi a coşurilor de gunoi, acţiunile de înfrumuseţare a spaţiilor de joacă din incinta grădiniţei, plantarea de gard viu şi arbuşti ornamentali, realizarea pancartelor cu mesaje ecologice şi afişarea lor în spaţii publice).
Aşa s-a ajuns la o corectare a comportamentului moral chiar şi în rândul adulţilor.
Preşcolarului îi place ca munca lui să fie cunoscută şi apreciată de adulţi. În cadrul activităţilor din grădiniţă am sesizat că interesul copiilor este cu mult mai mare în realizarea unei lucrări atunci când ştie că lucrarea sa va fi expusă spre a fi văzută atât de părinţi cât şi de alte persoane.
El este mereu stăpânit de dorinţa de a-i bucura pe cei din jur. Partea frumoasă a lucrurilor este că copiii se solidarizează uşor între ei în realizarea lucrărilor.
Ei relatează cu uşurinţă ajutorul primit din partea unor colegi. Am organizat acţiuni în colaborare cu elevii claselor primare în vederea stabilirii unei relaţii de prietenie între copii şi a dezvoltării dorinţei preşcolarilor de a învăţa din experienţa celor mari.
Practica ne-a demonstrat că preşcolarul nu întelege din interdicţiile adultului, acestea nefăcând altceva decât să-i stârnească curiozitatea. El are tendinţa de a-l imita pe adult, de a-i prelua exemplul, fie văzut, fie povestit ( nu trebuie să-i vorbim copilului despre floarea călcată din rondul de flori, pomul îndoit de pe alee, hârtia aruncată la întâmplare; atitudinea corespunzătoare a adultului faţă de toate acestea este mai educativă: iau hârtia şi o pun la coş – mâine copilul va face chiar el acest lucru).
Activitatea din grădiniţă ne oferă posibilitatea participării la acţiuni desfăşurate în incinta lăcaşurilor de cultură – teatre, muzee, galerii de artă. Toate acestea implică o anumită conduită morală din partea copiilor.
Pregătirea lor se face atât în grădiniţă cât şi în familie. Prezentănd părinţilor scopul acestor acţiuni, eu, ca educator, le reamintesc de fapt adulţilor regulile de comportare impuse în aceste instituţii.
Şi aceasta este o cale de a forma sau de a corecta atitudinea morală a adultului ( copilul va trebui să aibă o ţinută vestimentară corespunzătoare; el nu va intra cu pacheţelul cu mâncare; îşi va ocupa locul fixat; va păstra liniştea necesară; îşi va exprima aprecierea într-un mod corespunzător).
Acestea sunt doar câteva din aspectele muncii cu preşcolarii din grădiniţă în vederea ridicării calităţii în educaţia moral-civică, a formării omului cu o conduită morală adecvată, a formării cetăţeanului de mâine.
sursa imaginii : freeschoolclipart.com
Educaţia moral-civică are ca obiective esenţiale:
• însuşirea cunoştinţelor despre societate
• dezvoltarea comportamentului etic şi a capacităţilor necesare pentru o acţiune socială responsabilă
• dezvoltarea judecăţii morale şi complexe pe care se bazează comportamentul moral.
În grădiniţă educaţia moral-civică este numită educaţie pentru s ocietate. Aici copilul face cunoştinţă cu obiectivele educaţiei moral-civice raportate la nivel de vârstă şi capacităţi intelectuale de înţelegere, pricepere şi aplicare în practica de zi cu zi a cunoştinţelor.
În grădiniţă, copilul preşcolar se află la început de drum în viaţă, deci, se exprimă imperios nevoia formării unui comportament moral, a unei atitudini morale în raport cu normele societăţii în care trăieşte.
Aşadar, realizarea obiectivelor educaţiei moral-civice se realizează în grădiniţă nu numai în cadrul educaţiei pentru societate, ci în cadrul tuturor activităţilor desfăşurate de preşcolari. Dat fiind orizontul de cunoştinţe al preşcolarilor, puterea lor de înţelegere, formarea conduitei morale porneşte de la lucruri foarte simple ce îl înconjoară pe copil.
Este cunoscut faptul că la vârsta preşcolară educaţia morală se complementează într-o armonie perfectă cu educaţia religioasă.
Mai mult decât ceilalţi factori educativi, contribuţia familiei în educaţia morală şi religioasă se impune a deveni precumpănitoare şi prioritară. Climatul moral şi religios al familiei este considerat de către mulţi psihologi, pedagogi şi sociologi ca fiind condiţia de bază a succesului în formarea religiozităţii şi a caracterului moral al copiilor, cu atât mai mult cu cât vârstele mici sunt mai deschise punerii bazelor sentimentelor religioase.
Simplă dar convingătoare, poezia religioasă “Nimănui să nu-i faci rău†s-a dovedit de mare ajutor în temperarea atitudinilor negative ale preşcolarilor.
Sensibilitatea copilului şi disponibilitatea lui pentru a participa la descoperirea “misterelor†presărate în textele sacre sunt premise admirabile pentru educaţia religioasă.
Cu multă îndreptăţire spunea Mircea Eliade, unul din marii noÅŸtri specialiÅŸti în istoria credinÅ£ei religioase: “A fi, sau mai degrabă a deveni om, înseamnă a fi religiosâ€.
Apropierea religiei de morală influenţează sistemul metodelor de educaţie în general: bunătatea, căldura, iubirea, încrederea şi încurajarea. Înrudirea strânsă dintre ele duce la asociere.
De altfel, mulţi pedagogi au considerat că educaţia morală trebuie să fie şi religioasă. Tradiţia şcolii noastre a pus mereu în evidenţă colaborarea şcolii cu biserica.
De ceva ani am căutat să realizez o colaborare cu biserica, colaborare pe care am văzut-o şi practica mi-a demonstrat a fi benefică atât din punct de vedere moral, cât şi religios.
Acţiuni derulate în colaborare cu biserica au constituit o motivaţie în plus pentru preşcolar privind atât însuşirea de cunoştinţe, cât şi formarea unor deprinderi corecte de comportare în incinta lăcaşului, în societate, precum şi îmbunătăţirea relaţiilor cu cei din jur.
Copiii au înţeles că pot prin propriile acţiuni să fie utili şi celor din jur, nu numai membrilor familiilor lor.
Participând în mod organizat la acţiuni organizate în cadrul instituţiilor religioase copilul este pus în situaţia de a-şi însuşi normele esenţiale de comportare. Aceasta s-a realizat atât în cadrul discuţiilor purtate cu ei, copiii, înaintea acţiunii, dar şi după, cât şi prin observarea exemplului pozitiv al celor din jur.
Prezentând cu ocazia diferitelor sărbători religioase programe special organizate la care au participat pe lângă părinţi şi alte persoane străine pentru care acestea au constituit o adevărată încântare (bătrâni singuri, persoane cu probleme etc.), în sufletul copiilor s-a înfiripat bucuria de a putea dărui.
Întors în grădiniţă după o astfel de acţiune atitudinea copilului faţă de cei din jur se modifică în sensul pozitiv. El are convingerea că a realizat un lucru bun şi astfel apare dorinţa de mai mult.
Tot aici copilul are posibilitatea să înţeleagă şi alte aspecte ale vieţii. Biserica este locul unde poate întâlni oameni cu o situaţie precară – bătrâni singuri, persoane bolnave, copii orfani, dar şi personae cărora munca le este străină.
Văzând semeni în situaţii dificile, copiii manifestă compasiune şi dorinţa de a le veni în ajutor. Toate aceste cazuri au fost discutate la nivelul de înţelegere al copiilor pentru a fi bine subliniate cauzele care au condus spre astfel de situaţii, cât şi alternative evitării lor.
Aşa s-a accentuat mai mult rolul părinţilor în viaţa copiilor, precum şi rolul muncii în pregătirea lor pentru viitor.
În ziua de astăzi o problemă de actualitate este protejarea mediului înconjurător. Degradarea în ritmul alert care se simte astăzi are consecinţe negative asupra vieţii pe pământ.
Planeta este un organism viu, iar noi toţi suntem celule, fiecare cu rolul său specific, interconectate, susţinându-se una pe cealaltă şi susţinând întregul.
Un bun cetăţean nu poate rămâne indiferent problemei protejării mediului. Grădiniţă este prima treaptă de învăţământ care pune bazele formării unei atitudini morale corespunzătoare cetăţeanului de mâine.
În acest scop am întreprins acţiuni atât în interiorul grădiniţei cât şi în afară. Majoritatea acţiunilor s-au desfăşurat cu sprijinul colectivului de părinţi ( confecţionarea truselor ecologice şi a coşurilor de gunoi, acţiunile de înfrumuseţare a spaţiilor de joacă din incinta grădiniţei, plantarea de gard viu şi arbuşti ornamentali, realizarea pancartelor cu mesaje ecologice şi afişarea lor în spaţii publice).
Aşa s-a ajuns la o corectare a comportamentului moral chiar şi în rândul adulţilor.
Preşcolarului îi place ca munca lui să fie cunoscută şi apreciată de adulţi. În cadrul activităţilor din grădiniţă am sesizat că interesul copiilor este cu mult mai mare în realizarea unei lucrări atunci când ştie că lucrarea sa va fi expusă spre a fi văzută atât de părinţi cât şi de alte persoane.
El este mereu stăpânit de dorinţa de a-i bucura pe cei din jur. Partea frumoasă a lucrurilor este că copiii se solidarizează uşor între ei în realizarea lucrărilor.
Ei relatează cu uşurinţă ajutorul primit din partea unor colegi. Am organizat acţiuni în colaborare cu elevii claselor primare în vederea stabilirii unei relaţii de prietenie între copii şi a dezvoltării dorinţei preşcolarilor de a învăţa din experienţa celor mari.
Practica ne-a demonstrat că preşcolarul nu întelege din interdicţiile adultului, acestea nefăcând altceva decât să-i stârnească curiozitatea. El are tendinţa de a-l imita pe adult, de a-i prelua exemplul, fie văzut, fie povestit ( nu trebuie să-i vorbim copilului despre floarea călcată din rondul de flori, pomul îndoit de pe alee, hârtia aruncată la întâmplare; atitudinea corespunzătoare a adultului faţă de toate acestea este mai educativă: iau hârtia şi o pun la coş – mâine copilul va face chiar el acest lucru).
Activitatea din grădiniţă ne oferă posibilitatea participării la acţiuni desfăşurate în incinta lăcaşurilor de cultură – teatre, muzee, galerii de artă. Toate acestea implică o anumită conduită morală din partea copiilor.
Pregătirea lor se face atât în grădiniţă cât şi în familie. Prezentănd părinţilor scopul acestor acţiuni, eu, ca educator, le reamintesc de fapt adulţilor regulile de comportare impuse în aceste instituţii.
Şi aceasta este o cale de a forma sau de a corecta atitudinea morală a adultului ( copilul va trebui să aibă o ţinută vestimentară corespunzătoare; el nu va intra cu pacheţelul cu mâncare; îşi va ocupa locul fixat; va păstra liniştea necesară; îşi va exprima aprecierea într-un mod corespunzător).
Acestea sunt doar câteva din aspectele muncii cu preşcolarii din grădiniţă în vederea ridicării calităţii în educaţia moral-civică, a formării omului cu o conduită morală adecvată, a formării cetăţeanului de mâine.
sursa imaginii : freeschoolclipart.com
Tag-uri: insusire, cunostinte, comportament |
- Planul educational de interventie individualizata (9152 visits)
- Comportamentul civic al elevilor (6974 visits)
- Ora de Dirigentie - Toleranta si Intoleranta (6765 visits)
- Dreptul la odihna si timp liber, la joc si activitati recreative (6666 visits)
- Tehnici de terapie recuperatoare pentru copiii cu dislalie polimorfa (6443 visits)
- Doamna educatoare - a doua mama (6282 visits)
- Familie : definitie, structura, sarcini in educatia copilului (6261 visits)
- Viziune despre Scoala (5617 visits)
- Metode de lucru cu elevii cu CES (5038 visits)
- Rolul educatiei pentru mediu in formarea personalitatii umane (4988 visits)
- Integrarea scolara si educatia integrata (4561 visits)
- Familia - Functiile familiei (4561 visits)
- Socializarea copiilor cu dizabilitati (4462 visits)
- Familia si atitudinea copilului fata de invatatura (4418 visits)
- Gradinita - cadru de formare a comportamentelor civilizate (4386 visits)
- Educatia pentru ocrotirea mediului - parte integranta a unei educatii de baza
- Sanse egale prin educatia multiculturala
- Sustinerea educatiei de baza pentru prevenirea abandonului scolar
- Educatia religioasa - factor de cultivare a sentimentului religios
- Abandonul scolar - esecul integrarii sociale
- Pierderile si insuccesul scolar in randul minoritatilor
- Rapoarte cu privire la abandonul scolar in Romania
- Raportul dintre varsta copilariei si sistemul de valori
- Democratia se invata in scoala
- Cunoasterea si sustinerea ideilor si valorilor democratiei
- Subminarea democratiei prin violenta, intoleranta, neimplicare
- Promovarea tolerantei si valorificarea diversitatii intre tinerii din Romania
- Intelegerea si cultivarea drepturilor si libertatilor omului in invatamantul primar
- Gradinita - cadru de formare a comportamentelor civilizate
- Educatia - cel mai eficient mijloc de ridicare a standardelor de viata
- Modalitati de sprijinire a integrarii in viata scolara a copiilor cu dezabilitati
- Mijloace de cooperare eficienta intre familie si scoala in cazul copiilor cu dizabilitati
- Scoala ca ax existential al dimensiunii umane si al dezoltarii sociale
- Alternativa invatamantului integrat
- Etichetele sunt pentru marfa, nu pentru persoane
- Multicultura si intercultura - integrarea copiilor de emigranti
- Problematica educatiei copiilor rromi
- Rolul familiei in educatia moral-civica a copilului
- Diversitatea in randul fiintelor umane, un fenomen natural si firesc
- Problematica scolii incluzive pentru copii proveniti din grupurile dezavantajate
- Ora de Dirigentie - Toleranta si Intoleranta
- Familia si scoala - factori implicati in educatie
- Rolul familiei in educatia moral-civica a copilului
- Rolul educatiei pentru mediu in formarea personalitatii umane
- Educatie civica : autocunoasterea, respectul de sine, comunicarea, capacitatea de a decide
- Bazele educatiei se pun la 5 ani
- Respectarea drepturilor copiilor rromi
- Sanse egale pentru copiii cu deficiente de intelect
- Doamna educatoare - a doua mama
- Comportamentul civic al elevilor
- Transformarea unui elev intr-un bun cetatean
- Educatia pentru ocrotirea mediului - parte integranta a unei educatii de baza
- Rapoarte cu privire la abandonul scolar in Romania
- Educarea elevilor prin angajarea in experiente si practici sociale
Categorie: Educatie - ( Educatie - Archiva)
Data Adaugarii: 20 January '08
Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :