Oţelul, aliaj al fierului cu carbonul (conţinutul de carbon putand fi cuprins între 0,018 şi 2,04%, se produce industrial pe baza catorva procedee tehnologice bine studiate. Oricare din aceste procedee comportă două faze importante şi anume : elaborarea şi turnarea.

După obţinerea oţelului în cuptorul de elaborare (convertizor cu oxigen, cuptor Siemens-Martin, cuptor electric cu arc etc), cu ajutorul unei oale speciale se toarnă în diverse forme pentru realizarea pieselor turnate sau a lingourilor. Lingourile sunt blocuri de oţel cu greutatea mai mare de 100 kg, putand ajunge pană la 300 tone, care constituie materia primă pentru producerea laminatelor sau a pieselor forjate. Peste 80% din producţia mondială de oţel se toarnă în forme metalice numite lingotiere und e are loc solidificarea oţelului sub formă de lingouri.

La evacuarea oţelului din cuptor, acesta poate să conţină o doză mai mare sau mai mică de oxigen rezidual, sub formă de oxid feros (FeO), care influenţează negativ proprietăţile mecanice, precum şi unele proprietăţi tehnologice (deformarea plastică la cald şi la rece) ale oţelului, avand tendinţa ca după solidificare să se depună la marginea grăunţilor cristalini. Din acest motiv, oţelurile cu proprietăţi superioare trebuie să prezinte un conţinut cat mai scăzut de oxid feros, fapt ce se poate realiza supunand oţelul lichid unuj tratament special, numit dezoxidare, efectuat fie în cuptorul de elaborare, dar mai ales în oala de turnare. La oţelurile obişnuite se admite un conţinut mai mare de oxid feros. Din punct de vedere al proporţiei de oxid feros, în momentul turnării în lingotieră, oţelurile se clasifică în două mari categorii : oţeluri calmate, avand un conţinut redus de FeO, şi oţeluri necalmate, cu un conţinut de FeO mai ridicat.

în timpul solidificării în lingotieră a oţelurilor necalmate, după formarea unei coji solide la contactul cu pereţii lingotierei, se produce o fierbere în toată masa oţelului. Deoarece fierberea oţelului în timpul răcirii vine în contradicţie cu legile din fizică privind fierberea lichidelor, multă vreme acest fenomen a fost considerat un paradox, ştiut fiind că pentru a fierbe un lichid este necesar a-l încălzi şi nu a-l răci. în realitate, fierberea are loc datorită formării oxidului de carbon care tinde să treacă prin baia lichidă, în atmosferă. Producerea oxidului de carbon se face pe baza reacţiei dintre oxidul feros şi carbonul pe care îl conţine otelul, astfel :
FeO + C = CO + Fe

La început, bulele de oxid de carbon străbat stratul de oţel lichid şi ajung în atmosferă producand în acelaşi timp fierberea băii metalice. Pe măsură ce temperatura scade oţelul lichid devine din ce în ce mai vascos şi bulele de oxid de carbon răman înglobate în masa oţelului.

---

Tag-uri: metal, aliaj, fier, otel

---

Categorie: Stiinta si Tehnica  - ( Stiinta si Tehnica - Archiva)

Data Adaugarii: 08 October '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---