Cunoaşterea alcătuirii şi funcţiilor organismului este un proces lung istoric. În antichitate, medicii egipteni cunoşteau unele date asupra alcătuirii corpului omenesc datorită experienţei dobândite în practica îmbălsămării. Totuşi , metoda principală de cunoaştere a anatomiei omului a fost şi a arămas disecţia. Dar studiul cu ochiul liber al corpului omenesc trebuia depăşi deoarece elementele anatomice de bază, atât la om cât şi la animale şi vegetale sunt celulare, care în cea mai mare parte sunt invizibile cu ochiul liber. Primele structuri celulare au fost văzute abia după descoperirea microscopului în secolul al XVII-lea.

Descoperirea celulei a contribuit la demonstrarea unităţii l umii organice tocmai prin existenţa acestui element comun.

Prima structură celulară a fost pusă în evidenţă la plante în 1665 de către R. Hooke, fizician englez care a perfecţionat microscopul şi l-a utilizat cel dintâi la studiul organismelor animale şi vegetale.

Procesul impetuos pe care l-a înregistrat medicina în acest ultim secol a dus la cunoaşterea în adâncime atât a structurii, cât şi a funcţiilor organismului. De exemplu, astăzi putem urmări pe ecrane cinematografice sau de televiziune, la mărimi convenabile, forma, mişcările şi funcţiile celulelor vii din organisme sau cultivate în medii speciale.

Celula se află într-un schimb permanent de substanţe în mediul în care trăieşte, luându-şi din mediu substanţele pe baza cărora îşi sintetizează compuşii specifici citoplasmei sale. Acest proces este asimilaţia sau anabolismul prin care celula îşi măreşte volumul şi creşte. Substanţele organice din citoplasmă sunt oxidate şi descompuse cu ajutorul oxigenului, eliberându-se energie chimică, ce este transformată în alte forme de energie necesare îndeplinirii funcţiilor vitale. Această descompunere a citoplasmei este dezasimilaţia sau catabolismul, în urma căruia rezultă şi substanţe de excreţie, care sunt eliminate din celulă. Respectivele procese prin care celula face schimb de substanţe cu mediul, formează metabolismul celular.

In celula tânără predomină asimilaţia asupra dezasimilaţiei, iar în celula bătrână dezasimilaţia este mai intensă şi creşterea celulei încetează. Odată cu oprirea metabolismului celular încetează şi viaţa celulei. Există procedee de măsurare a metabolismului întregului organism prin calcularea raţiei alimentare, a consumului de oxigen şi a eliminării azotului. S-a constatat că in copilărie anabolismul întrece catabolismul, în perioada adultă cele două procese sunt aproximativ echivalente, iar la bătrâni catabolismul depăşeşte anabolismul.

Diviziunea celulei se poate face printr-o simplă strangulare a nucleului şi a citoplasmei la mijlocul celulei mame, rezultând astfel două celule fiice. Aceasta este diviziunea directă, care se întâlneşte mai rar în organismul omului.

Diviziunea indirectă sau cariochineza este principalul mod de înmulţire a celulelor la om. In cele patru faze ale acestei diviziuni (profază, metafază, anafază, telofază) au loc următoarele procese principale în corpul celulei care se divide: centrul celular se împarte in două: cele două jumătăţi care rezultă se aşează la câte un pol al celulei, dar rămân unite prin nişte filamente ce vor avea roi mai târziu în aşezarea substanţei nucleare. In nucleu se condensează într-un filament substanţa nucleară care conţine linină şi cromatină, şi se formează, prin fragmentare transversală, nişte segmente numite cromozomi. Fiecare cromozom se va împărţi în doi cromozomi fii, rezultând un număr dublu de cromozomi faţă de numărul iniţial.

Perechile de cromozomi se aşează în regiunea ecuatorială a celulei, pe meridianele formate de filamentele ce unesc cei doi centri celulari. Cromozomii se despart şi alcătuiesc două grupe (fiecare conţine numărul iniţial de cromozomi) ce se îndepărtează una de alta şi se apropie de centrul celular corespunzător. Corpul celular se împarte în două părţi (celulele fiice, care reprezintă doua elemente noi ale organismului).

Fiecare celulă fiică, va avea un număr de cromozomi echivalent cu cel pe care 1-a avut celula mamă ia începutul diviziunii. Numai în procesul de diviziune al celulelor sexuale (spermatozoid şi ovul) la un moment dat cromozomii nu se mai împart în perechi, ceea ce va determina existenţa unui număr de cromozomi redus la jumătate în fiecare din cele două celule sexuale. Dar din contopirea spermatozoidului cu ovulul va rezulta celula ou, în care numărul de cromozomi se întregeşte, reprezentând numărul caracteristic al speciei umane.

Potrivit datelor geneticii moderne, substratul material al transmiterii ereditare se găseşte în cromozomi şi este reprezentat de gene; gena este un fragment din macromolecula de ADN (acid dezoxiribonucleic). Fiecare cromozom are în structura sa un număr mare de gene

Sursa Imaginii - michaelfarady4.blogspot.com

---

Tag-uri: microscop, organic, dezasimilatie

---

Categorie: Stiinta si Tehnica  - ( Stiinta si Tehnica - Archiva)

Data Adaugarii: 17 February '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---