Atmosfera este un strat de aer de aproximativ 100 de kilometri grosime, dispus în jurul pământului. Pe fundul acestui imens ocean de aer, fiecare centimetru pătrat de suprafaţă suportă o presiune atmosferică de un kilogram. Omul trăieşte pe fundul acestui ocean de aer. Pe suprafaţa pielii care măsoară 1,5 km pătraţi, atmosfera exercită o presiune de 15.000 kg. Această presiune formidabilă nici nu îl turteşte, nici măcar nu este simţită, pentru că omul respiră.

Presiunea atmosferică este echilibrată de gazele din aer, care datorită respiraţiei au ajuns în sânge şi ţesuturi şi care fac ca în corpul omenesc să existe o presiune egală cu cea din exterior. Presiunea atmosferic ă (externă) se află în echilibru cu presiunea (internă) a ţesuturilor. Presiunea internă este chiar mai puternică, pentru că lichidele corpului sunt o soluţie salină, în care moleculele dizolvate apasă prin mişcarea lor cu aşa-numita presiune osmotică, de mai multe atmosfere, asupra pereţilor corpului, care sunt astfel într-o permanentă tensiune.

Aerul este un amestec de gaze: azot 79%, oxigen 20%, gaze nobile (argon, heliu, neon) 1%, bioxid de carbon 0,03% şi urme de amoniac şi alte gaze. Omul are nevoie de 8 grame de azot pe zi; albuminele sunt combinaţii ale azotului şi organismului pierde zilnic 50 g de albumine, care trebuie înlocuite.

Nici un organism viu nu poate trăi fără azot, albuminele fiind strict necesare pentru fabricarea plasmei. Suprimând substanţele azotate din hrana animalului, aceasta sucombă, pentru că nu îşi poate construi albuminele. Dar, deşi omul inhalează zilnic 1000 litri de azot din atmosferă, timp de o viaţă întreagă nu poate utiliza nici un gram din acest azot. In opoziţie, oxigenul este cel mai mobil element chimic, toate combinaţiile chimice care intră în compoziţia Pământului conţinând oxigen (8/9 din compoziţia apei, 50% din compoziţia Pământului, 50% din greutatea corpului omenesc).

Maşina omenească are nevoie de oxigen, ca arderile să se facă în condiţiile maximului de randament. Transformările chimice survenite prin oxidări dau naştere la energie şi căldură. Toate arderile au loc pentru că omul respiră. Omul care respiră este ca o sobă cu ardere neîntreruptă pe toată durata vieţii, în care combustibilul generator de energie şi căldură arde la oxigenul introdus din aer în organism prin aparatul respirator.

Oxigenul inspirat se combină în organism cu carbonul din hrană, dând bioxidul de carbon, care este eliminat prin plămâni în atmosferă în cantitate de 500—1000 litri pe zi. în sângele omului este necesară o anumită concentraţie de bioxid de carbon, care joacă rol de excitant al centrului respirator din creier. Lipsa bioxidului de carbon din aer, respectiv din sânge, duce la oprirea respiraţiei, situaţie incompatibilă cu viaţa.

Sursa Imaginii - freeschoolclipart.com

---

Tag-uri: atmosfara, gaze, presiune

---

Categorie: Stiinta si Tehnica  - ( Stiinta si Tehnica - Archiva)

Data Adaugarii: 17 February '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---