Prin respiraţie tisulară se înţelege schimbul de gaze între sânge şi ţesuturi (respiraţia internă) şi ansamblul oxidoreducerilor celulare reprezentând respiraţia tisulară propriu-zisă.

Schimbul de gaze între sânge şi ţesuturi este determinat de presiunea parţială diferită a aceluiaşi gaz în sânge şi ţesuturi. Presiunea parţială a oxigenului este mai mică în sângele din capilarele tisulare decât în ţesuturi, datorită consumului său în celule. Oxihemoglobina se disociază şi cedează, ţesuturilor o parte din oxigenul fixat. Bioxidul de carbon difuzează din ţesuturi în sânge datorită presiunii sale parţiale mai mari în ţesuturi, ca urmare a for mării sale permanente în celule în cursul respiraţiei tisulare propriu-zise.

Respiraţia tisulară propriu-zisă reprezintă faza finală a catabolismului diferitelor substanţe (glucide, lipide, protide), desfăşurată pe seama unor oxido-reduceri anaerobe şi aerobe, în acest ultim caz prin intermediul ciclului acizilor tricarboxilici. în lanţul oxidoreducerilor ce alcătuiesc ciclul acizilor tricarboxilici este folosit oxigenul ca acceptor de hidrogen, rezultând apă metabolică, iar ca efect al unor decarboxilări succesive se eliberează bioxid de carbon.

Mobilizarea şi transportul electronilor de la donator la acceptor şi activarea acceptorului de electroni în cadrul oxidoreducerilor respiratorii tisulare se realizează prin intermediul unor enzime sau pigmenţi respiratori : deshidrogeneza, citocromi, citocromoxidaze etc.

În cursul oxidoreducerilor respiratorii, în special în cele aerobe, sunt puse în libertate cele mai mari cantităţi de energie în raport cu celelalte reacţii catabolice. Respiraţia tisulară, în special respiraţia aerobă, reprezintă deci pentru organism procesul energogenetic, furnizîndu-i energia necesară desfăşurării vieţii.

Transportul oxigenului şi bioxidului de carbon de către sânge - cea mai mare parte a oxigenului trecut din alveole în sângele venos se fixează pe hemoglobina din hematii formând complexul labil numit oxihemoglobină, iar o cantitate de 1% se dizolvă în plasma sanguină.

Bioxidul de carbon ajuns din ţesuturi în sânge se fixează în porporţie de 20% pe hemoglobina (rezultată din descompunerea oxihemoglobinei) cu care formează compusul labil carbhemoglobină, sub care formă ajunge la plămân. în proporţie de 80% se dizolvă în plasma sanguină : circa 10% este transportat la plamâni sub formă de CO3H2, din cealaltă parte de 70% o cantitate mică este transportată tot în plasmă sub formă de COaHNa, iar restul ajunge în globule care o transportă sub formă de CO3HK.


sursa imaginii .freeschoolclipart.com

---

Tag-uri: sange, tesuturi, gaez

---

Categorie: Stiinta si Tehnica  - ( Stiinta si Tehnica - Archiva)

Data Adaugarii: 21 October '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---