Wolframul. Metalul cel mai refractar, cu temperatura de topire de 3 380°C. A fost descoperit în 1781 de C. W. Schele în impurităţile care se formau la suprafaţa topiturilor de staniu şi denumite „Wolfrahm" (spuma lupului). Aceste impurităţi avand un aspect spumos, înglobau o mare parte din staniu. In Anglia şi Franţa se mai foloseşte şi astăzi denumirea de Tungsten (piatră grea) dată de vechii metalurgişti scandinavi.

Importanţa Wolframului a început din anul 1864, cand metalurgistul englez Robert Mushet a avut ideea să introducă în oţelul pentru scule o mică cantitate de wolfram. Efectul a fost de-a dreptul uimitor, sculele obţinute prezentand durităţi şi rezistenţe mult mai mari. In continuare, s-a ajuns la descoperirea oţelurilor rapide care pe langă wolfram mai conţin crom, vanadiu şi mangan. Expoziţia Internaţională de la Paris, au fost prezentate ca o „minune a metalurgiei" cuţitele de strung fabricate din aceşte oteluri putand rezista pană la 650°C şi la viteze de 30 m/min.

O altă mare calitate a wolframului se datoreaza rezistenţei de rupere la tracţiune, care poate ajunge pană la 400 daN/mm2 şi de aceea este a| mai rezistent metal. Deosebit de importa Iul că rezistenţa de rupere la tracţiune a wolframului se menţine la valori ridicate chiar şi la temperaturi mai mari (700-800°C). Pe langă aceasta este foarte maleabil şi ductil. Ca urmare, wolframul este utilizat în industria electrotehnică şi radiotehnica sub formă de sarme sau filamente în becuri electrice sau în tuburile electronice şi sub forma de ţevi, bare sau plăci în aparatele electrice de vid.

Wolframul este un metal alb argintiu, răspi natură numai sub formă de combinaţii chimici ţre proprietăţile sale fizice se menţionează : greutea specifică 19,32 kg/dm3, temperatura de fie 5 930°C, căldura specifică (la 20°C) de 0,134 J/g grade C, conductibilitatea termică (la 20°C) de 2,009 J/cm.s grade C şi rezistivitatea electrică (la 20°C) de 0,055 12 mm2/m.

Din punct de vedere chimic, wolframul este un element metalic din grupa a VI-a secundara a sistemului periodic cu numărul atomic 74 şi masa atomică 183,85. Se combină cu carbonul şi formează serie de carburi de wolfram (W2C, WC şi W3C2) care posedă o duritate asemănătoare cu a diamantului In consecinţă pulberea de carbură de wolfram se utilizează la confecţionarea diferitelor scule de aşchiere sau pentru şlefuirea materialelor dure. De asemenea, carbura de wolfram este utilizată şi la fabricarea dinţilor pentru maşinile de perforat rocile dure.

Avand în vedere influenţa pe care o are wolframul asupra calităţii oţelurilor, peste 90% din wolframul extras sub formă de ferowolfram se utilizează la elaborarea unor oţeluri speciale ca : oţeluri rapide, oţeluri rezistente la oboseală etc.

---

Tag-uri: metal, aliaj, fier, otel

---

Categorie: Stiinta si Tehnica  - ( Stiinta si Tehnica - Archiva)

Data Adaugarii: 09 October '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---