Mişcarea omului sau motricitatea este o însuşire a fiinţei umane, înnăscută, dar perfecţionată pe parcursul vieţii, de a efectua, prin intermediul muşchilor scheletici, deplasări ale segmentelor corpului sau ale acestuia în întregime, ca răspuns la stimulii externi sau interni, în scopul armonizării relaţiilor sale cu mediul natural sau social în care există.
La baza motricitatii stau o serie de factori neuro-endocrino-musculari şi metabolici care condiţionează deplasarea în spaţiu a corpului uman sau a segmentelor acestuia.
Elementele care definesc motricitatea fiinţei umane sunt actul, acţiunea şi activitatea motrică.
Actul motric - reprezintă un fapt simplu de comportare realizat, prin int
ermediul muşchilor scheletici, în vederea obţinerii unui efect elementar de adaptare la mediu sau de construire a unei acţiuni de mişcare. Deşi include şi actele reflexe, instinctuale sau automatizate, actul motric este, de regulă, efectuat în mod voluntar, sub controlul scoarţei cerebrale. Actul motric specific educaţiei fizice şi sportului este exerciţiul fizic, datorită intenţionalităţii şi finalităţii sale. Exemple de acte motrice: extensia gambei pe coapsă, flexia antebraţului pe braţ, strângerea degetelor în pumn, aplecarea capului etc.
Acţiunea motrică - reprezintă un ansamblu de acte motrice, astfel structurate încât realizează un tot unitar, în scopul rezolvării unor sarcini motrice imediate, care pot fi izolate sau înglobate în cadrul unei activităţi motrice. Ele sunt, prin urmare, deprinderi de mişcare cu un mecanism bine pus la punct: alergarea, căţărarea, aruncarea la poartă, scrisul, cusutul, etc.
Activitatea motrică - ansamblul de acte motrice încadrate într-un sistem de reguli şi forme de organizare în vederea obţinerii unui efect complex de adaptare a organismului şi de perfecţionare a dinamicii acestuia. Exemple: educaţia fizică, antrenamentul sportiv, activitatea competiţională, etc.
Capacitatea motrică reprezintă "ansamblul posibilităţilor motrice naturale şi dobândite prin care se pot realiza eforturi variate ca structură şi dozare" .
Cu alte cuvinte, capacitatea motrică a omului este aptitudinea sa de a efectua mişcări dintre cele mai diverse, reclamate de activităţile cotidiene (inclusiv practicarea exerciţiilor fizice) cu anumiţi indici de rapiditate, de amplitudine, de forţă, de coordonare sau de rezistenţă. Deci, capacitatea motrică este formată din deprinderi motrice şi din calităţi motrice.
În educaţia fizică şi sport, capacitatea motrică este de două feluri: - generală, cuprinzând:
- deprinderi motrice
- de bază: mers, alergare, săritură, prindere- aruncare;
- utilitar-aplicative: căţărare, escaladare, târâre, împingere-tracţiune, ridicare şi transport de greutăţi;
În mod natural, dezvoltarea fizică şi capacitatea motrică se află într-o relaţie de influenţare reciprocă, un nivel superior al indicilor somatici şi funcţionali constituind premisa unei însuşiri rapide şi corecte a deprinderilor de mişcare şi o bună dezvoltare a calităţilor motrice, iar în sens invers, efectuarea exerciţiilor de dezvoltare a calităţilor motrice şi de însuşire a diverselor deprinderi motrice are ca efect influenţarea pozitivă a nivelului indicilor somatici şi funcţionali ai organismului, Lipsa echilibrului în acest raport este generată de carenţele procesului instructiv-educativ şi aparţine, prin urmare, specialistului.
Perfecţionarea dezvoltării fizice şi creşterea capacităţii de mişcare a omului reprezintă, de altfel, însăşi esenţa educaţiei fizice şi a sportului ca activităţii sociale.