FamousWhy
ROM
Biografii, Celebritati, Vedete Vacante de vis, Destinatii, Regiuni Articole, Referate, Comentarii Download programe software FamousWhy Lucruri faimoase Forum Submit Content
|


Referate


Statistics:
Visits: 4,655
Votes: 1
Fame Riser
          
Fame Rank
1
Fame Riser
create pool

Articole


Intreaba despre Riga Crypto si Lapona Enigel

Tag-uri Populare


literatura   poezie   roman   poet   scriitor   proza   nuvela   poem   comedie   comentariu   opera literara   drama   basm   teatru   romantism   roman realist   curent literar   gramatica   personaje   istorie   comunicare   prozator   filozofie   caracterizare   opera   balada   genul epic   genul epic in proza   procedeu stilistic   roman subiectiv   naratiune   autor   dramaturg   pastel   povestire   genul dramatic  

All Tags

Famous Forum

 

Riga Crypto si Lapona Enigel

 Q:   Intreaba despre Riga Crypto si Lapona Enigel       
Riga Crypto si Lapona Enigel Încadrarea în epoca literară.

Curente şi orientări literare. Receptări critice.

Poemul apare în 1924, fiind inclus apoi în ciclul Uvedenrode, ce va face parte, mai târziu din volumul Joc secund din 1930. Ca realizare şi tematică poemul se poate înscrie în cictul baladic şi oriental din creaţia barbiana, ca şi celălalt ciclu mai vechi - Isarlîk. Ceea ce caracterizează această perioadă este îmbinarea dintre modernism şi tradiţionalism. Dacă hermetismul şi esenţializarea expresiei poetice ţin de modernism, tradiţională este doctrina omogenităţii universului. Acesta este, ca în gândirea anticilor, un întreg echilibrat şi omogen al prefacerilor. Mircea Scarlat afirma despre consecinţa acestei omogenităţi în Istoria poeziei româneşti: „Î n plan tematic, o consecinţă este lipsa rupturilor; cu excepţia păunului din poemul inaugural ciclului Uvedenrode, nimic nu moare în poezia lui Barbu. Ceea ce în contingent ar putea să pară mort este transferat într-un un plan de existenţă imaginar". Criticul ilustrează aceste afirmaţii cu referirea la nebunia finală a regelui Crypto, care nu „se împlineşte, dar nici nu moare".

Tradiţionalismul se face simţit şi în relaţia cu natura, mergând pe urma influenţei folclorice. Ca şi Blaga, Barbu se apropie de natură din dorinţa de comunicare a unei realităţi transcendentale ascunsă în ea. Interesul folcloric este unul distinct, răspunzând unei nevoi particulare de a descoperi folclorul ocult. Ceea ce-l interesează pe Barbu sunt descântecele, blestemele şi bocetele, care invocă forţele ascunse şi misterioase ale naturii prin practici magice. Astfel, pădurea şi zona muşchiului umed vor conţine un fel de mitologie întoarsă, originală, în care zeii se găsesc ascunşi în melci şi în ciuperci.

Tema şi semnificaţiile titlului. Influenţe.

Tema este eminesciană, iubirea ca atracţie şi cale de cunoaştere între două lumi diferite şi cea mai cunoscută etichetare a poemului e aceea de „Luceafăr întors"; pentru că la Barbu principiul superior e feminin şi nu masculin ca în poezia eminesciană. O altă interpretare a temei poate să fie aspiraţia tuturor fiinţelor spre desăvârşire, spre absolut, chiar dacă acesta se dezvăluie doar iniţiaţilor.
Titlul poemului are sonorităţi de mitologie nordică - vezi „lapona". În acelaşi timp, ciuperca, fiinţă inferioară în regnul vegetal poate sugera increatul, ascuns, latent care se lasă atras în aventura creaţiei şi a cunoaşterii prin „nuntă", cu efecte devastatoare pentru principiul inferior Ideea e ilustrată în finalul poemului - părăsindu-şi statutul, increatul aderă la existenţă, ceea ce-i este fatal, pentru că orice fiinţă vie este supusă morţii, sfârşitului.

Elemente de structură şi compoziţie

Poemul are o evidentă formă epică, adoptând formula povestiri cu ramă. Este compus din 27 de strofe, cu un număr variabil de versuri, de la patru la şapte. Incipitul poeziei este similar cu rama şi evocă o nuntă profană din timpuri neprecizate, cu parfum medieval, care îndreptăţesc balada. Atmosfera creată e una bucolică, uşor tristă, de cântec de lume zis „stins, încetinel/ La spartul nunţii, în cămară". Ea potenţează un orizont de aşteptare pe care se poate grefa balada simbolică a unei fiinţe inferioare ce aspiră la perfecţiune. Finalul îndreptăţeşte eticheta de "Luceafăr întors". Nebunia „rigăi Crypto" reprezintă condamnarea aspiraţiilor nejustificate, împlinirea blestemului confirmă imposibilitatea depăşirii propriei condiţii.

Nunta nebunească din final îi oferă rigăi iluzia împlinirii, dar în interiorul propriei condiţii.

Procedee şi mijloace artistice. Imagini şi figuri de stil.

Riga Crypto e un simbol al principiului inferior, dar şi al regenerării. în cadrul condiţiei sale, ciuperca e o fiinţă perfectă, egală cu sine. Metafora îi dezvăluie esenţa - „Crai Crypto, inimă ascunsă", simbol al încifrării. „împărăţia" sa e pădurea umedă, lumea ciupercilor şi a muşchilor, un Olimp răsturnat şi grotesc. Condiţia inferioară a rigăi Crypto e stabilită definitiv prin refuzul „înfloririi", al nunţii imaculate şi al desăvârşirii. Dacă ciuperca reprezintă principiul inferior şi sudul, principiul superior e lapona Enigel, asociată cu nordul. Epitetul ne dezvăluie condiţia ei superioară - „liniştită" înseamnă calmă, egală cu sine, conştientă de superioritatea sa. Ea se închină soarelui, simbol al perfecţiunii şi al vieţii, asociat cu înaltul şi cosmicul. Este semnul înţelepciunii unei fiinţe superioare - „Mă-nchin la soarele-nţelept".

În această lume de basm, simbolul cifrei trei - „trei covoare de răcoare" - e o trimitere la o desăvârşire întoarsă, limitată. Somnul nu mai are ca la romantici o conotaţie spirituală, e un somn fără vise, o reflectare a subconştientului şi a stărilor abisale, o aparenţă a morţii. Dialogul şi incantaţia: „Enigel, Enigel, / Ţi-am adus dulceaţă, iacă, / Uite fragi, ţie dragi, / Ia-i şi toarnă-i în puiacă" trimite la chemarea Luceafărului de către fata de împărat, dar într-o cheie ludică. Ezitarea laponei - „Lasă. Aşteaptă de te coace" ilustrează printr-un limbaj concret o realitate transcendentă. „Coacerea" este accederea într-un plan superior al existenţei, pe care consideră că riga nu l-a atins. Răspunsul simbolic al ciupercii - „Să mă coc, Enigel, / Mult aş vrea, dar vezi, de soare, / Visuri sute de măcel,/ Mă despart. E roşu, mare, / Pete are fel de fel; / Lasă-l, uită-l Enigel, / în somn fraged şi răcoare" nu este o acceptare a propriilor limite. E o încercare de a le impune fiinţei superioare, exact ca în Luceafărul: „... fii muritor, ca mine". Fiinţele superioare, spre deosebire de cele inferioare, se caracterizează prin o înţeleaptă respingere a tentaţiilor, având conştiinţa propriei naturi. Enigel, spre deosebire de Hyperion, e un simbol al cunoaşterii propriului loc în univers: „Mă-nchin la soarele-nţelept, / Că sufletu-i fântână-n piept". în simbolul „roţii" începutul şi sfârşitul se contopesc într-o imagine a perfecţiunii. „Roata albă" reprezintă semnul iniţiaţilor, al fiinţelor superioare, dotate cu o conştiinţă - „fântâna" e o trimitere la profunzime şi reflectare. Aceste principii superioare, prin corelarea cu simbolul soarelui: „La soare roata se măreşte" aparţin eternului şi se opun „umbrei", însemnând ispita materialităţii iluzorii, din care face parte şi ciuperca: „Şi somn e carnea, se dezumflă, / Dar vânt şi umbră, iar o umflă".

Asumarea vocii de regizor - narator face parte tot din ludic, iar metafora este principalul mijloc de construcţie al acestei alegorii. Ca şi în Luceafărul, în ciuda epicului, riga Crypto şi lapona Enigel nu sunt personaje, ci voci simbolice. „Nunta" la care aspiră Crypto nu e cu putinţă, iar „botezul soarelui otrăveşte făpturile inferioare" (Nicolae Manolescu) -„Că-i greu mult soare să îndure/ Ciupercă crudă de pădure". înţelepciunea o au doar fiinţele superioare, omul ca o „fiară bătrână". Accentul cade pe epitetul care sugerează experienţa, iar „fiară" e o trimitere la natură şi nu la animalic. Există în poem tonalităţi ale descântecului popular, folosit la evocarea nunţii din final - „Laurul- Balaurul/ Să toarne-n lume aurul". Nebunia rigăi Crypto constă în acceptarea iluziei desăvârşirii.

Limbajul

Limbajul are un parfum arhaic: „menestrel" - „eunuc" sau „vecinie" şi regional: „adăsta". Neologismele sunt puţine - „pol", iar imaginile concrete au conotaţii surprinzătoare. Accentul cade pe sensul figurat, pe conotaţie.

Versificaţie

Poezia conţine toate tipurile de rimă tradiţională, mai puţin monorima - împerecheată, încrucişată, îmbrăţişată şi chiar rimă complexă. Există şi versuri libere, iar măsura e variabilă. Rimele interioare creează o muzicalitate deosebită versului, stabilind un ritm interior.

Modurile şi timpurile verbale

Prezentul e majoritar în ramă, asumându-şi atmosfera - „zi" sau „încearc". Intrarea în poveste şi baladă e realizată prin imperfect -„împărăţeau" sau „bârfeau". Acelaşi rol îl are perfectul compus - „am adus" sau „ai zis". Prezentul revine în dialog pentru a sublinia atemporalitatea simbolurilor - „mă-nchin" şi „eşti umed". Incertitudinea e redată prin modul proiecţiei: conjunctivul - „să culegi" sau „să treacă" şi condiţional optativul - „aş culege". Virtualitatea şi iluzia sunt redate în final tot prin intermediul conjunctivului - „Să toarne-n lume aurul, / Să-l toace, gol la drum să iasă, / Cu măsălariţa-mireasă, / Să-i ţie de împărăteasă".

Concluzii

Poemul e o alegorie a dualităţii fiinţei umane, aflată într-o veşnică pendulare între ideal şi material, între raţional şi instinctual. Prin intermediul simbolurilor, Barbu face poezie de cunoaştere, conotând aspiraţia spre desăvârşire .

TRADIŢIONALISMUL

În sens larg, înseamnă orientarea sau curentul ideologic, cu consecinţe directe în domeniul politic şi cel literar-cultural, care acordă o valoare mai mare păstrării tradiţiei, a specificului propriu (naţional, local etc.) şi care, fără să se opună progresului, şi schimbărilor în genere, pretinde ca acestea să răspundă unor necesităţi reale, unor structuri efective şi potrivite în societate, adică să respecte tradiţia. Către sfârşitul secolului al XlX-lea tendinţa îmbracă forma sămănătorismului, propunând în linii mari un ideal etic şi estetic regresiv, bazat pe o imagine romantică a satului şi a ţăranului ca păstrător al tradiţiei. Invocat mai discret şi de poporanism, tradiţionalismul sub forma sa mai radicală, ortodoxă, a fost revendicat în perioada interbelică de mişcarea gândirismului. (M. Anghelescu, C. Ionescu, Ghe. Lăzărescu, Dicţionar de termeni literari, Buc, Ed. Garamond, 1996)

Caracteristici:

• continuă ideile şi formele vechi fără a repeta întocmai;
• apără „românismul" de „spiritul internaţionalist";
• promovează specificul „sufletului naţional", al „vieţii autohtone";
• este preluată ideea sămănătoristă conform căreia istoria şi folclorul sunt domenii relevante ale specificului unui popor;
• religia ortodoxă este element esenţial, structural al sufletului ţărănesc;
• în poezie se valorifică miturile autohtone, ritualuri, credinţe străvechi, practici magice, obiceiuri, tradiţii;
• se valorifică şi elementul primar, teluricul, sevele pământului, vigoarea existenţei, asprimea vieţii etc.
Reprezentanţi în lirica românească: Nichifor Crainic, Adrian Maniu, Ion Pillat, Vasile Voiculescu ş. a.


Tag-uri: literatura, poezie



Categorie: Comentarii  - ( Comentarii - Archiva)

Data Adaugarii: 22 November '11


Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :