Poezia a fost publicata in Revista romana’ (iunie, 1924) si, ulterior, in Antologia poetilor de azi alcatuita de Perpessicius si Ion Pillat si in volumul "Joc secund" (1930), unde este integrata ciclului Uvedenrode.

Subintitulata ‘balada’ abia la a doua tiparire in Antologia…, poezia apartine celei de-a doua etape de creatie barbiene, cea baladic-orientala. Complexitatea textului si ambiguitatea sensurilor produs, si in cazul acestui text barbian, lecturi diferite : Luceafara cu roluri inversate, cufundate in abisul orniric si halucinatoriu al infrarealitatii psihice, alegorie a raportului spirit-materie, basm al padurii, comentariu ironic al nuntii, ca ratare a uniunii si dezvaluire a incopatibilitatii intre parteneri etc.

Poemul este constituit dintr-un prolog si balada propriu-zisa.
Prologul evoca, prin dialog, momentul ‘zicerii’ baladei de catre ‘menestrel’ – cantaret, si nu autor al ei. Prezent la ospete, protrivit statutului sau, menestrelul e pus sa aleaga din repertoriul lui un ‘cantec larg’ In Timbru poezia e definita ca un ‘cantec incepator’ ca fosnirea matasoasa a marilor cu sare/sau lauda gradinii de ingeri…’) – discurs sublimat in muzica, purtand inteles esential si dimensiune spirituala.

Momentul ales pentru spunerea lui este nunta, aflata in spartul ei, cu alte cuvinte atunci cand calitatea evenimentului de inceput sfant e in declin. Rostirea ‘trist incetinel’ desi analoga momentului e independenta de semnificatia lui. Replicile dialogului sunt mai glumete, menestrelul e ‘mai aburit/Ca vinul vechi ciocnit la nunta’, iar ospatul a fript limba cuvantatorului provocand un hartag de chef, propriu momentului de declin al sarbatorii, cand aceasta se invecineaza cu parodia ei.

Balada zisa si in alte situatii similare (deci repatata ritualic) respecta structura acestei specii : prezentarea eroilor, aventura, deznodamantul.
Cadrul spatio-temporal participa la inscierea personajelor intr-o ordine a realului, dar prin reteaua de semnificatii, el trimite la o lectura simbolica, pe mai multe nivele.

Timpul se defineste prin ascensiunea anotimpurilor, determinate asadar, de ciclul solar, iar momnentul asteptarii, e unul al pragului, al trecerii ‘in noul an’.
Spatiul aventurii ii e caracteristic lui Crypto, pentru lapona el fiind doar locul de poapas in cadrul traseului parcurs ‘intre tari de gheata urgisite’ si locul de destinatie plasat vag ca o directie a miscarii ‘tot mai la sud’.

Regatul rigai Crypto, e un loc al cumpenei, al tranzitiei. Definit prin cateva atribute ale fertilitatii/sexualitatii/germinatiei ‘roua’, ‘pat de rau si huma unsa’, ‘somn fraged si racoare’ – imparatia este una nedesprinsa din increat si de aceea conectata la eternitate la fantana tineretii, la ‘vesnic tron’.

Personajele, cuplul predestinat dar imposibil, alcatuiesc o pereche groteasca mai ales datorita faptului ca personajul nonantropomorf – riga Crypto – apartine unei forme de viata familiare, ciuperca. Numele lui poate fi raportat la grupul criptogamelor (kryptos – ascuns, gamos – unire), forme vegetale ce se inmultesc prin spori, sugerand o existenta hermafrodita.

In tara padurateca numele eroului ce o imparateste e descifrat ca ‘inima ascunsa’ ca un ciclu al devenirii oprit (nu voia sa infloreasca). Inflorirea moment al iesirii din increat, este similar cu nunta. Astfel, Crypto este analog Oului din Oul dogmatic. Al doilea personaj lapona Enigel pastorita de reni, este originara dint tari de gheata urigistice, din Nordul ce apare in Umanizare ca spatiu al ‘castelului de gheata – Gandire’, parasit pentru caldul ‘taram de miazazi’. Cei doi protagonisti au, asadar, in comun doar timpul : ‘pe-acelasi timp traia cu el’, nu si spatiul sau regnul.

---

Tag-uri: ion barbu, poezie, prolog, balada

---

Categorie: Referate  - ( Referate - Archiva)

Data Adaugarii: 15 April '09

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---