În august 1844, Flandin a făcut următoarea depoziţie în faţa Curţii de judecată din Vendee. unde fusese chemat să precizeze dacă arsenul, extras din cadavrele lui Routier şi Martinie Chabot, era rezultatul unei intoxicaţii, sau provenea din terenul cimitirului Michelen-Lherni, care are un pămant recunoscut ca arsenifer şi în care cadavrele fuseseră îngropate : cel al femeii cu cateva luni înainte şi al lui Routier cu patru ani şi jumătate.

Cele 250 g de pămant prelevat de pe sicriul lui Routier a fost supus la trei analize separate prin procedee diferite, rezultatele evidenţiind cantităţi apreciabile de arsen. S-au repetat experienţele asupra unor eşantioane de pămant luate de pe sicriul Martin iei Chabo t ; rezultatele au fost identice.

La obiecţiunile făcute de procurorul regal, bazate pe experienţă şi pe expertizele efectuate asupra pămanturilor arsenifere din cimitirul Epinal, Flandin menţionează : ,.Dacă experţii m-ar contrazice, eu m-aş vedea obligat să nu fiu de acord cu danşii. Practic, şiiinţa nu a ajuns la rezultate absolut sigure. Nu sunt decat cinci sau şase ani de cand această problemă a fost luată in studiu. Teoretic, consider că nu trebuie să ne hazardăm să tragem concluzii. Arsenul din pămant este insolubil şi laboratoarele noastre, însă cel din natură nu diferă oare de al nostru ?" Apoi, între alte argumente pentru a explica prezenţa arsenului solubil în pămant şi a uşurinţei de„a traversa diferitele lui straturi, Flandin ţine seama şi de acţiunea acidului azotic provenit din ploile cu descărcări electrice, a amoniacului din fermentare şi în sfarşit, după Vandenbroock, profesor de chimie la Şcoala de mine din Hainaut, şi de influenţa acidului carbonic dizolvat în apa din sol, care dizolvă arseniatul sau arsenitul de calciu insolubil.

În anul 1841, Nicolas Noble şi femeia Jerome, bănuiţi că ar fi decedat prin otrăvire, au fost înhumaţi la doi metri unul de celălalt, în cimitirul din Epinal, cimitir al cărui teren conţinea arsen. A fost decisă de tribunal exhumarea : în corpul femeii nu a fost găsită nici cea mai rnică urmă de arsen, însă în stomac şi intestinele lui Nicolas Noble arsenul era prezent. Dezbaterile au condus la concluzia că se impunea o a doua exhumare, care a fost efectuată la şase luni după prima, dar rezultatele au fost aceleaşi : şi cu toate acestea, după prima exhumare, corpul femeii Jerome a fost imediat acoperit direct cu pămant din cimitir, afinat în ziua aceea de ploi abundente, el fiind tot atat de bogat în arsenic în jurul corpului femeii ca şi al bărbatului, aflate amandouă la o mică distanţă. Se găseau reunite toate condiţiile de putrefacţie şi de umiditate, favorabile formării unui arsenit sau al unui arseniat de amoniu, care ar fi condus la îmbibarea unui cadavru. Cu toate acestea, probele de pămant tratate cu apă fierbinte nu au transmis şi nu s-a identificat nici o sare arsenicală şi, ca şi prima oară, cadavrul femeii Jerome nu conţinea arsen ; la Nicolas, arsenul a fost găsit în stomac, intestine şi ficat, ca şi la prima expertiză.
O dublă condamnare la moarte a dus la revelări care coincideau cu concluziile experţilor.

---

Tag-uri: crima, otrava, omor, investigatie

---

Categorie: Istorie si Civilizatie  - ( Istorie si Civilizatie - Archiva)

Data Adaugarii: 22 November '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---