Fiecare admite astăzi că nivelul cultural este ridicat şi că numărul persoanelor şcolarizate n-a fost niciodată atât de mare.

În materie de cultură, lucrurile sunt întotdeauna complexe şi marele paradox în lumea puternic alfabetizată este că numărul analfabeţilor nu a fost niciodată mai mare ca astăzi. Sunt ele victime ale unui sistem de învăţământ inadaptat?

Cum va putea şcoala să promoveze învăţământul, lectura într-o societate în care învăţământul/cartea şi-a pierdut puterea de atracţie, şi aproape nimeni nu mai citeşte? Într-o societate în care 75 % din copiii de 7-13 ani petrec aproape 1000 de ore în faţa televizorului/calculatorului în fiecare an şi numai 800 în clasa, şi în care, mai mult de 1 elev din 4 nu citeste o singură carte pe an ?

Se spune peste tot că societatea contemporană este cea a comunicaţiei şi a informaţiei. Dar comunicarea şi informaţia culturală se efectuează astăzi prin mijloace care nu impun lectura: telefon, televiziune, calculator.

Sunetele şi imaginile încurajează elevul la o înregistrare pasivă, la o atrofiere a codurilor lecturii, devenite inutile. Astfel se manifestă la elevii care provin dintr-un mediu familial modest şi mai puţin vigilent primul pas spre marginalizarea şcolară, culturală, izolare, abandon.

Insesizabil, în această euforie a audio-vizualului, apare astfel un nou tip, cel al exclusului, al abandonatului. Atras de distracţii şi lipsit de mijloacele intelectuale de bază, el contemplă de departe o societate care, după ce l-a amuzat, îl abandonează spre indignarea lui.

Prea multe eşecuri şcolare

Generalizarea învăţământului până la 16 ani este un mare progres, dar şi una dintre cauzele eşecului şcolar: mai mult de 10 % din tineri părăsesc şcoala fără nicio diplomă.

Şcoala este făcută pentru elevi care să înveţe, dar nu are încă posibilitatea să ia în seama pe cei cu dificultăţi. Un elev care „nu ştie” trebuie să repete clasa. Dar s-a constatat că un elev care a repetat o clasă are puţine şanse să mai urmeze o şcolaritate normală.

Şcoala nu a rezolvat nici problema inegalităţilor, deoarece eşecul este legat deseori de originea socială. Elevii care au dificultăţi sunt în general cei care provin din medii modeste (minorităţi, someri, …), deoarece ei nu pot fi ajutaţi la nivelul şcolar de părinţii lor şi pentru că ei trăiesc întru-n mediu în care nu stăpânesc bine nici limbajul, şi nici raţiunea.

O selecţie nerecunoscută

În ciuda voinţei afirmate de a institui „o egalitate a şanselor pentru toţi”, o selecţie, mai mult sau mai puţin ascunsă, se exercită la toate nivelele. Cea care se numeşte „orientarea şcolară”. Elevii sunt orientaţi, nu în funcţie de aptitudinile lor, sau de aspiraţiile lor, ci după cum au fost repartizaţi în urma bunelor selecţii. Astfel, tinerii care provin din medii foarte modeste, în special minorităţi, se găsesc în general în învăţământul profesional, iar uneori, având probleme de adaptare şcolară, abandonează.

În cautarea soluţiilor

Ministerul Educaţiei Nationale, conştient de toate aceste probleme, reflectă asupra necesităţii reînnoirii sistemului educativ, şi în special, la reducerea eşecului/abandonului şcolar, punând accent pe atragerea în mijlocul grupelor de lucru a profesorilor, a asociaţiilor de părinţi, a administraţiei, al partenerilor din exterior (colectivităţi locale, asociaţii).

Condiţii materiale puţin atrăgătoare

Echipamentele sportive, culturale, audio-vizuale sunt insuficiente. Şcolile nu dispun în general de săli în care elevii să poată lucra singuri, sau pe grupe, sau pentru a se reuni să asculte muzică, să cânte, sau să regizeze spectacole.

Tradiţionala împărţire a sălii de clasa nu a dispărut total: catedra profesorului este aşezată în faţa băncilor elevilor, aliniate unele în spatele altora, elevii cei buni sunt în faţă, şi cei cu rezultate mai slabe, în general proveniţi din răndurile minorităţilor, în spatele clasei.

O pedagogie puţin activă

Învăţământul are reputaţia de a avea un nivel ridicat: elevii trebuie să asimileze cunoştinţe foarte variate.

Dar li se cere să înveţe multe lucruri „ pe dinafară”, uneori în detrimentul gândirii şi al descoperirii personale.

Învăţământul se desfăşoară încă sub forma unor cursuri, la care elevii au tendinţa de a fi foarte pasivi, în special cei aşezaţi în ultimele bănci. Deşi lucrul pe grupe s-a dezvoltat, lucrul individual rămâne privilegiat. Elevii sunt evaluaţi ăn general la temele personale efectuate în clasă sau acasă.

Puţină deschidere spre exterior

Şcolile organizează încă puţine ieşiri în exterior: vizite la muzee, expoziţii, instituţii diverse.

Această lipsă de legatura intre scoala si exterior, intre scoala si alte locuri de munca, nu contribuie suficient să pregătească tinerii pentru viaţa socială şi profesională, şi aceştia se simt deseori abandonaţi de către societate, nemaigăsind sprijinul necesar pentru a continua procesul de învăţământ.
_{sursa imaginii : freeschoolclipart.com}

---

Tag-uri: invatamant, societate, proces, organizare, educare

---

Categorie: Educatie  - ( Educatie - Archiva)

Data Adaugarii: 19 December '07

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---