Învăţarea ca stare de perpetua formare-interformare-autoformare a persoanei aflate in dialog cu lumea, cu ceilalţi, cu sine, polarizează, din perspectiva educatorului calificat, preocupări de factura preponderent pragmatica. Achiziţia teoretica in planul ştiinţelor invatarii ne furnizează o perspectiva larga asupra acestei activităţi care dobândeşte statutul de a fi inerenta structurării normale a personalităţii in toate etapele vieţii, factorii de creştere, dezvoltare, maturizare, sistemul referenţial si învăţarea, fundamentind transformarea persoanei in personalitate pe parcursul unui demers care înseamnă coparticiparea componentelor psihologice, sociale si biologice. Pe aceasta structura conceputa Jnvatarea şc olara devine învăţare a invatarii si are ca finalitate formarea capacităţii de a invata permanent. Putem adaugă viziunii formative, care priveşte acumulările de experienţa prin exprimarea lor in modificări de comportament, optica asupra comutării ponderii de la predare la invatare, precum si tipologia invatarii doritefpozitiva, inteligenta, creativa) obtininduse astfel o corelaţie directa intre comanda sociala si tentativa scolii de a-î răspunde eficient.

Am formulat astfel priorităţile scolii in viziunea, educaţiei permanente si a demersului interdisciplinar, necesitatea reflecţiei retro, dar mai ales prospective a educatorilor pe criterii de eficienta.

O analiza a abordării inter disciplinare in domeniul limbilor moderne se cere iniţiata printr-o redefinire a specificului acestora in cadrul disciplinelor de invatamant. A studia un nou cod presupune a-l considera, simultan, obiect de cunoaştere, dar si mijloc de realizare a acesteia. Ca instrument epistemologic, prin funcţia sa referentiala, limba moderna utilizează concepte (semnificaţii) din toate domeniile, in mare parte cunoscute elevilor de la studiul limbii materne, cărora li se atribuie, insa, un nou semnîficant. Aşadar, de la început, profesorul apelează, pe parcursul studierii textelor cuprinse in manualele şcolare, la un bagaj de concepte aparţinând mai multor discipline si operează asa-numitele "corelaţii obligatorii". Privita din acest punct de vedere, interdisciplinaritatea reprezintă o abordare intrinseca studiului oricărei limbi modeme, asigurând transmiterea unui volum de cunoştinţe si realizarea obiectivelor lecţiei. Astfel, daca supunem investigaţiei cazul particular al limbii engleze, constatam ca profesorul de specialitate efectuează, rând pe rând, incursiuni in geografie(The Geography Lesson), analizează texte literare aparţinând patrimoniului universal(The Adventures of Huckleberry Finn), trece in revista momente de referinţa din istorie(The Norman Conquest) sau prin texte cu caracter inter disciplinar si de sinteza semnalează marile descoperiri pe plan mondial in domeniul ştiinţei si tehnicii sau reactualizează probleme acute ale umanităţii. Fara a epuiza domeniile ce se interferează in manualele şcolare de limba engleza, reţinem ideea necesitaţii pregătirii multilaterale, inter disciplinare, a cadrelor didactice absolvente ale facultăţii de litere. Deşi conţinutul textelor si exploatarea aspectului referenţial fac, aşadar, abordarea interdisciplinara a limbilor moderne de neanlaturai, profesorului avizat ii revine sarcina de a sistematiza conceptele vehiculate, de a le stabili domeniile de aplicabilitate si aria semantica. De obicei, in momentul întâlnirii cu conceptul in noul cod, elevul ii cunoaşte deja semnificaţia in limba romana, polisemia implicata si valenţele pluridisciplinare. O familiarizare anterioara cu noţiunile in limba materna se impune si ca o cerinta de ordin pedagogic:conceptul deja format si clarificat este doar redefinit in limba moderna, cu eventuale completări de ordin semantic ce pot viza si latura interdisciplinara.

O alta cale de realizare a interdisciplinaritatii in studiul unei limbi presupune apropierea acesteia de materii de invatamant cu metodologii asemănătoare sau chiar identice. Ne referim, in primul rând, la limba maternaflimba romana) si, atunci când este posibil, la un alt cod studiatfa doua limba moderna). într-o asemenea perspectiva, limba este considerata obiect al investigaţiei, funcţia metalingvistica a limbajului devine preponderenta, ca si latura formativa a obiectivelor propuse la lecţie. Opunandu-se metodelor structurale care defineau fiecare cod drept un sistem aparte, noile metode considera limbile drept "sisteme cu un ansamblu de proprietăţi comune ". Progresele înregistrate in analiza contrastiva si teoria traducerii au contribuit substanţial la facilitarea accesului la limba, la prevenirea interferenţelor, printr-o conştientizare la elevi a elementelor de legătura sau contrast cu limba materna sau, eventual, cu un alt cod studiat. O astfel de analiza include toate nivelurile de limba (fonologie, lexical, morfo-sintactic), ca si contextul de comunicare (cultural) si are drept obiectiv final dezvoltarea competentei de comunicare in limba moderna si chiar in limba materna. Ne insusim ideea formarii la elevi a unor "competente de baza" pomindu-se de la limba materna, pe care sa se grefeze achiziţiile nou acumulate. Profesorul cu specializare in doua limbi moderne are posibilitatea de a stabili relaţii si intre acestea, oferindu-le elevilor un dublu sistem de referinţa:cel al limbii materne si cel al limbii moderne studiate. Predarea lexicului englez se pretează in foarte mare măsura unei asemenea abordări contrastiv-interdisciplinare. Pe langa parafraza si suport vizual se poate recurge si la echivalentul din limba materna sau din alta limba moderna studiataffranceza, germana), analizând, atunci când este cazid, asemănările. Exemplificam prin trei termeni englezi cu etimologii diferite:revolution, trace, wolf. Asociind simultan imaginea sonora cu cea grafica a lexemelor engleze elevii vor decoda cu uşurinţa sensul lor prin analogie cu revoluţie (romana), trace (franceza), Wolf (germana). Semnalam si cazul conceptelor aflate in raport de sinonimie parţiala sau totala, a căror explicare declanşează o incursiune in istoria Angliei. Este binecunoscut exemplul sinonimelor care denumesc prin cuvinte de origine germanica (anglo-saxona) animale domestice si prin termeni de origine latina (franceza) carnea acestora, cu explicaţiile de istorie respective. Elevii cunoscători ai limbii franceze si cei ai limbii germane decodează cu uşurinţa termenii unuia din lanţurile sinonimice. Analiza contrastiva isi poate dovedi eficienta si-n ortografierea corecta simultana in mai rmdte coduri.

Nivelul morfo-sintactic poate beneficia de un suport similar, cu condiţia formarii elevilor in acest sens. Subliniem ideea necesitaţii ca noţiunile fundamentale sa apară, mai intai in limba materna si apoi in limba moderna. Utilizarea analizei contrastive presupune introducerea la orele de limbi moderne a demersului metalingvistic axat pe asociaţie si transfer.

Abordarea interdisciplinara prin prisma pedagogiei integrate vizează formarea competentei de comunicare. Din acest punct de vedere, accentul pe practicarea limbii in situaţie se pune prea puţin in cadrul studiului limbii materne, analiza relaţiei limba-context de comunicare se preconizează mai ales de către metodologiile codurilor "străine". In ciuda diversităţii culturilor exista trasaturi socio-culturale comune care generează un comportament social asemănător in situaţii similare. O mai profunda conştientizare la elevi a actelor de limbaj in limba materna ar pute stimula vocaţia pentru dialog si in alte coduri. In structura manualelor şcolare, o buna ocazie in acest sens este oferita de "exerciţiile de comunicare ". Un bun antrenament in limba materna presupune studierea tuturor registrelor din limba-sursa, antrenament ce se poate ulterior, reflecta si asupra limbii moderne.

O aplicare sistematica si permanenta a interdiscipliniaritatii, sub toate aspectele ei, in domeniul limbilor moderne reclama o formaţie pedagogica si o informaţie deosebita a cadrelor didactice solicitate sa adopte multiple ipostaze si sa formeze la elevi o viziune asupra cunoaşterii.

Argumentele pe care le oferă in ultima instanţa aplicarea interdisciplîniaritatii in domeniul limbilor moderne si care justifica pe deplin eforturile depuse, au in vedere o metodologie mai funcţionala si raţionala, mai economica si mai bine organizata, care sa stimuleze in acelaşi timp munca independenta si se constituie intr-un procedeu euristic fara a se limita zonele idiomatice ale fiecărui cod in parte, care se cer investigate diferit. In al doilea rând, achiziţia limbilor moderne va putea coincide, in urma unei astfel de abordări, cu o cunoaştere mai nuanţata si mai profunda a limbii materne, va declanşa un nou tip de reflecţie asupra acesteia, va mari disponibilitatea elevilor de a-si insusi noi coduri, spre a putea stăpâni, tot mai cuprinzător, realitatea prin limbaj.
_{Sursa imaginii : freeschoolclipart.com}

---

Tag-uri: limba moderna, scoala, educatie, interdisciplinare, abordare

---

Categorie: Educatie  - ( Educatie - Archiva)

Data Adaugarii: 16 January '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---