In anul 587 la nord de Haemus au loc luptele dintre romani - conduÅŸi de Mauricius (582 - 602) ÅŸi avari;

-un episod anecdotic arată că de pe spinarea unui catâr care transporta proviziile unui soldat roman este gata să cadă un sac. Unul dintre tovarăşii săi de drum îi strigă în "limba băştinaşă": "retoma, retoma (reântoarnă, reântoarnă);
-luând aceste cuvinte drept semnal de alarmă, se provoacă panică, avarii şi romanii fug în direcţii opuse.

-Theophylactus Timocattes (570 - 640) povesteşte acelaşi episod în scrierea intitulată "Historiae".

-Theophanes Confessor (752 - 817) repetă anecdota în altă variantă ("în limba părintească a soldatului"): torna, toma, fratre.


-istoricul Jirecek consideră expresivă o comandă latină ce se încheie cu cuvântul: frater"

-alţi istorici consideră cele trei cuvinte drept o primă "menţiune de limbă românească"

-majoritatea lingviştilor sunt de părere că cele trei cuvinte dovedesc transformarea limbii latine în limbă maternă a locuitorilor vechiului spaţiu daco-moesian.

Sec. I şi II d.Hr. are loc "implantarea" limbii latine folosită într-o primă etapă:
"latina romanilor - vorbită în administraţie, armată, activitate comercială (în special de colonişti) si "latina autohtonilor" - vorbită cu "greşeli", cu influenţe de pronunţare locală. Autohtonii vorbesc între ei idiomul matern.

Sec. II - III, o a două etapă a romanizării:
-se tinde spre unificarea celor două tipuri de latină
-învăţarea mai corectă a limbii imperiului de către autohtoni
-trecerea pe plan secundar de comunicare a limbii autohtonilor, în mediu rural şi familial (I. Fischer)
-la sfârşitul secolului al III-lea, partea nord-dunăreană a vechii Dacii iese de sub administraţia romană, o serie de cuvinte cunoscute în limbile romanice occidentale (aviaticus, carruca, sugia) nu pătrund în Dacia (după acad. Al. Rosetti)
-în vestul Europei, după adoptarea cronologiei creştine calculate de Dionisie cel Mic, latina scrisă (clasică) rămâne limba bisericii apostolice.

Latina vorbită (populară) se diferenţiază din ce în ce mai evident;
Latinitatea continentală este divizată în:occidentală (N. Peninsulei Italice, Galia, Peninsula Iberică) si orientală (Peninsula Balcanică, spaţiul carpato-danubiano-pontic şi cel pannonic) se individualizează prin cei doi factori: slavii şi limba greacă
-acestea au trăsături unele asemănătoare, altele deosebite faţă de "latinitatea de sud" (părţile centrale şi meridionale ale Peninsulei italice, insulele Sardinia, Sicilia ş.a.)
-din secolul al VII-lea începe în Europa etapa de "tranziţie spre structura individualizată" a limbilor romanice"
- se remarcă semnificative transformări în sistemul fonologie:
- reamenajarea "vocalismului" în zona romanităţii occidentale "u" latin trece în "o" (forca), u latin se păstrează sub formă de u (furcă în română, furca în sardă) - aceasta denotă conservatorismul lexical de care dau dovadă limbile română şi sardă, la fel cuvântul "casa" în italiană, spaniolă, portugheză, "chez" în franceză.

-transformări ce ţin de "consonantism" căderea lui -m final în prjmele secole ale erei creştine căderea lui -s final după secolul al VI-lea în romană şi italiană înlocuit cu i (ex: post>post>poi; aus>voi), primul exemplu confirmă şi căderea lui t. evoluţia celor doi s din latinescul "fossatum"; unul este înlăturat pe măsura căderii literelor din final (-m, apoi -u) şi a vocalei "o" (încât rămâne fsat; ulterior sat)

-conservarea surdităţii unor "ociusive" k, p, t (în română: căpăstru, păcurar, roată; în italiană: capestro, rota - exact ca în latină, pecorario din lat. pecurarius)

- schimbările intervenite în "morfologie"

-substantive care provin din forma de acuzativ şi nu din cea de nominativ, flexiunea verbală ş.a.

-schimbări survenite în sintaxă, care, potrivit etnologilor, asigură un anumit mod de a gândi, evidenţiază trecerea treptată a limbii latine în limba română, proces ce se încheie în secolul al VIII-lea atestarea documentară a limbilor romanice încă din secolul al IX-lea:

-în 813, Conciliul de la Tours recomandă introducerea predicilor în Rustica Romana lingua opusă (...) latinei
-în 842, prin tratatul de la Strasbourg este confirmată limba franceză

-în secolul al X-lea sunt atestate italiana şi spaniola C. Daniel a comentat inscripţiile de la.Basarabi - Murfatlar din sec. al X-lea confirmă existenţa limbii române
Prin unele trăsături, româna "face parte din grupul lingvistic apenino-balcanic împreună cu dalmata, albaneză (care are însă numai împrumuturi romanice) dialectele italiene centrale şi meridionale (abruzzez, sicilian şi pugliez) şi cu sarda (Al. Rosetti)

-prin substrat şi adstrat, româna reprezintă o entitate lingvistică originală
sursa imaginii http://www.christmasgiftscollection.com

---

Tag-uri: razboi, daci, romani, regi, domnie

---

Categorie: Istorie si Civilizatie  - ( Istorie si Civilizatie - Archiva)

Data Adaugarii: 05 March '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---