Alături de şcoală şi organizaţiile de tineret, familia este unul din factorii care se preocupă de educaţia omului. De educaţia oamenilor se ocupă şi alte persoane, instituţii şi organizaţii sociale dar influenţele educative exercitate de acestea sunt mai puţin organizate decât cele ale familiei, şcolii şi organizaţiilor de tineret.

Familia exercită o influenţă deosebit de adâncă asupra copiilor. O mare parte dintre cunoştinţele despre natură, societate,deprinderile igienice, obişnuinţele de comportament, elevul le datorează educaţiei primite în familie.

Familia este un grup de persoane constituit pe baza unor legături de căsătorie, de sânge prin adopţie. Este legătura dintre soţ şi soţie, mama şi tată, între părinţi şi copii, fraţi, s urori. Familia elementară (nucleară) reprezintă grupul format din tată, mamă şi descendenţii imediaţi(copiilor). Copilul stabileşte primele relaţii şi experienţe sociale cu părinţii şi fraţii săi, deci în familie. Părinţii, familia joacă un rol foarte important în socializarea şi formarea copiilor: în familie copilul vine pentru prima dată în contact cu noţiunile de responsabilitate,datorie, normă, interdicţie. Integrarea lui va fi mai uşoară dacă va înţelege de timpuriu că alături de drepturi îi revin şi anumite responsabilităţi.

Funcţiile familiei :

1. Funcţia biologică- contă în perpetuarea speciei umane prin procrearea şi creşterea copiilor, condiţie primordială a existenţei societăţii. Capacitatea fiinţei umane de a avea uraşi este singura ei revanşă asupra morţii.

2. Funcţia psiho-afectivă Potrivit acestei funcţii familia conferă individului sentimentul de siguranţă, îl ajută să depăşească obstacolele, să dobândească echilibrul emoţional. În familie, individul găseşte căldura sufletească de care atâta nevoie.

3. Funcţia economică constă în crearea condiţiilor materiale necesare vieţii şi dezvoltării membrilor familiei. Familia trebuie să acumuleze bunurile şi veniturile necesare membrilor ei.

4. Funcţia educativă se referă la faptul că familia are un rol foarte important în transmiterea limbii, a obiceiurilor, a modelelor comportamentale, urmaşilor ei. În familie, copilul învaţă să se aprecieze pe sine şi pe ceilalţi, deprinde un anumit mod de viaţă, vine în contact cu valorile şi normele societăţii. Familia joacă un rol important în educaţia civică a copiilor.

Rolul familiei este forte important în dezvoltarea copilului din următoarele puncte de vedere:

- fizic
- intelectual
- moral
- estetic

Familia se preocupă de dezvoltarea fizică. Ea asigură hrana şi îmbrăcămintea copiilor, îi fereşte de pericole, le lasă timp de joacă, le creează condiţii cât mai bune de odihnă şi se îngrijeşte de sănătatea lor. Un regim raţional de viaţă nu poate avea decât urmări pozitive asupra dezvoltării sale fizice. Familia îi formează copilului primele deprinderi de igienă personală şi socială, obişnuindu-l să utilizeze factorii naturali(apa, aerul, soarele) pentru bunăstarea organismului. În perioada pubertăţii, schimbările fiziologice produse în organism pun probleme noi pentru dezvoltarea fizică a copilului; prin îndrumări perseverente şi afectuoase, prin modificarea regimului de odihnă, prin crearea unor noi deprinderi igienice, familia le va rezolva la timpul potrivit.

În cadrul familiei copilul îşi însuşeşte limbajul. Volumul precizia vocabularului şi corectitudinea exprimării copilului depind munca depusă de părinţi în această direcţie. Familia oferă copilului aproximativ 90% din cunoştinţele uzuale (despre plante, animale, ocupaţiile oamenilor,obiecte casnice etc). Ea se preocupă de dezvoltarea proceselor intelectuale ale copiilor, dezvoltându-le spiritul de observaţie, memoria şi vederea.

Părinţii încearcă să explice copiilor sensul unor fenomene şi obiecte pentru a le putea înţelege.

În jurul vârstei de 3-6 ani, copiii pun cele mai multe întrebări, iar părinţii îi ajută să-şi însuşească un număr mare de cunoştinţe, răspunzând cât se poate de corect şi exact.

Cel mai important este stimularea curiozităţii de a citi prin cumpărarea unor cărţi care să pună bazele unei mici biblioteci. Datoria părinţilor este de a îndruma copilul să citească ceea ce corespunde vârstei sale. Dorinţa de lectură poate deveni excesivă, copilul sacrificând orele de somn. Copilul obţine rezultatele şcolare în funcţie de modul în care părinţii se implică în procesul de învăţare. Părinţii trebuie să-i asigure copilului cele necesare studiului: rechizite şcolare, cărţi de lectură manuale şcolare etc., cât şi nişte condiţii bune de muncă: un birou, un computer şi nu în ultimul rând linişte pentru a se concentra.

Părinţii trebuie să-şi ajute copiii la învăţătură; ajutorul trebuie limitat la îndrumare sau sprijin, nefiind indicat să efectueze temele copiilor. Cu timpul, părinţii se vor limita la controlarea temelor de casă şi a carnetelor de note. Deci, atitudinea părinţilor trebuie să fie una de mijloc: să nu-l ajute prea mult pe copil, dar nici să nu se intereseze deloc de rezultatele acestuia.

În familie se formează cele mai importante deprinderi de comportament: respectul, politeţea, cinstea, sinceritatea, decenţa în vorbire şi atitudini, ordinea, cumpătarea, grija faţă de lucrurile încredinţate. În realizarea acestor sarcini părintele este un exemplu pentru copil. Părinţii le spun copiilor ce e bine şi ce e rău, ce e drept şi ce e nedrept, ce e frumos şi ce e urât în comportamente. Aceste noţiuni îl ajută pe copil să se orienteze în evaluarea comportamentului său şi acelor din jur. Tot în sens moral, familia îl îndrumă să fie sociabil, să fie un bun coleg şi prieten. Familia contribuie şi la educaţia estetică a copilului, părinţii fiind cei care realizează contactul cu frumuseţile naturii(culorile şi mirosul florilor, cântecul păsărilor, verdele câmpului etc.), cu viaţa socială(tradiţii, obiceiuri străvechi etc).

Mijloacele mass-media exercită o influenţă puternică asupra educaţiei estetice; pe de o parte există numeroase emisiuni culturale, de îmbogăţire, ar pe de altă parte sunt difuzate numeroase programe care pot deforma imaginaţia inocentă a copiilor într-un sens negativ.

În unele familii preocuparea pentru cultura estetică a copilului lipseşte cu desăvârşire, iar în altele este exagerată. Dacă copilul nu are aptitudini şi nici plăcere pentru diferite arte(balet, muzică, teatru etc.), părinţii trebuie să respecte opţiunea copilului.

Familia trebuie să fie un colectiv sănătos, între aceştia trebuie să fie relaţii de înţelegere, respect, întrajutorare, să trăiască în deplină armonie, să ducă o viaţă cinstită, onestă. Părinţii trebuie să fi un bun exemplu, având în vedere cât de puternic este spiritul de imitaţie la copii. În comparaţie cu familia cu un singur copil, familia cu mai mulţi copii reprezintă un mediu educativ mai bun. Copilul singur la părinţi tinde să fie mofturos, egoist, capricios datorită părinţilor care doresc să-i facă toate poftele. În familiile cu mai mulţi copii, afecţiunea părinţilor se îndreaptă către toţi copiii.

Părinţii trebuie să aibă o autoritate asupra copilului. Această autoritate nu trebuie obţinută cu ajutorul pedepselor sau a violenţei şi nici printr-un exces de bunătate şi satisfacerea oricărei dorinţe. A educa un copil nu este un lucru atât de uşor. Unii părinţi având concepţii învechite, cred că ei ştiu cel mai bine să-şi educe copilul neacceptând sfaturi din exterior.

Relaţionarea interumană a fost, este şi va rămâne o problemă dificilă şi complexă nu numai în şcoală, dar şi în familie şi societate deoarece oamenii, ca indivizi reprezintă unicate, sunt diferiţi din toate punctele de vedere: fizic (aspect, sănătate), social (profesie, avere), psihic (temperament, aptitudini, interese).

Într-un climat de respect reciproc, comunicarea este firească şi eficientă iar alegerea după competenţă şi performanţă nu mai este stimulată de o competenţă acerbă, ci de pasiune şi de bucuria dezvoltării personalităţii.

---

Tag-uri: familie, scoala, copii

---

Categorie: Educatie  - ( Educatie - Archiva)

Data Adaugarii: 27 January '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---