Orice societate, şi mai ales una în dezvoltare, este o societate a învãţãrii, pentru cã la baza ei se aflã instruirea, care asigurã priceperea necesarã în toate domeniile respective.Toate segmentele unei naţiuni ‘respirã’ prin învãţare, iar ţãrile dezvoltate şi prospere şi-au organizat un învãţãmânt de înalt nivel ştiinţific.

O viaţã economicã solidã nu se mãsoarã numai prin nivelul producţiei ci şi prin progresul tehnico-ştiinţific, iar acesta nu este de conceput fãrã un proces de învãţare bine structurat şi organizat. In acest context educaţia capãtã un rol hotãrâtor prin pregãtirea oamenilor nu numai pentru a fi în pas c u transformãrile societãţii dar, mai ales, pentru a-i modela în aşa fel ca ei sã poatã anticipa aceste transformãri.

In aceste condiţii educatorului îi revine o grea responsabilitate:aceea de a trezi şi cultiva aceste aptitudini încã din copilãria şi adolescenţa celor educaţi.Se pune însã întrebarea:oare dascãlul, educatorul dispune el de metodele cele mai bune pentru a realiza aceasta atâta timp cât el a fost format într-o societate în care democraţia era absentã? Poate el stabili relaţii constructive cu elevii, se poate adânci prin întreaga sa mentalitate în sufletul şi fiinţa omului în devenire? Poate el vedea în fiecare copil o întrebare, o ghicitoare dumnezeiascã, pe care sã o rezolve cu ajutorul artei sale educative bazate pe dragoste, pânã când tânãrul se descoperã pe sine?

Lumea contemporanã aflatã într-o rapidã şi continua schimbare a adâncit criza mondialã a educaţiei determinând creşterea continua a cererii de educaţie.Aceastã cerere nu poate fi satisfãcutã cu mijloace aparţinând unui sistem de învãţãmânt care se adapteazã greu sau deloc la schimbãrile ştiinţifice, tehnice şi economico-sociale şi, care, se întâmplã sã fie şi susţinut de conservatorismul cadrelor didactice faţã de schimbãri. A apãrut astfel soluţia acestei crize:reforma învãţãmântului, o nouã politicã a educaţiei care sã formeze un om receptive faţã de schimbãri şi capabil sã se adapteze la situaţii noi. In rândul noilor educaţii aduse de aceastã reformã se înscrie şi Educaţia pentru democraţie.

Tema democraţiei este astãzi una de interes general nu numai pentru ţara noastrã unde, în cea mai mare parte a evoluţiei societãţii moderne, democraţia a fost absentã.Istoria a demonstrat cã fãrã democraţie civicã, politicã, educaţionalã procesul modernizãrii nu poate fi realizat, democraţia fiind o strictã necessitate şi nu un obiect de lux pe care şi-l pot permite doar câteva categorii sociale. Ea trebuie trezitã în sufletul tinerilor şi cultivatã permanent fiind calea care le oferã şansa de a-şi defini şi delimita aspiraţiile, de a-şi exprima opţiunile în orice domeniu fãrã însã a le leza pe ale celorlalţi oameni. Totodatã, educaţia pentru democraţie promoveazã toleranţa, atitudinea sufleteascã de respect şi înţelegere fatã de ceilalţi oameni şi concepţiile lor de viaţã, acceptarea plinã de înţelegere a acţiunilor celorlalţi.

Tinerii trebuie sã înţeleagã cã diferenţele de concepţii ale oamenilor existã şi nu ne putem purta ca şi cum am vrea sã le ignorãm sau sã procedãm ca şi cum n-ar exista. Tot ce putem face este sã învãţãm sã trãim în înţelegere reciprocã, fiind conştienţi de aceste diferenţe lãuntrice profunde. Oamenii se pot preţui chiar când gândesc cu totul diferit. In drumul lor prin viaţã, au nevoie unul de altul, de cãldurã şi dãruire, de omenie şi de spirit de solidaritate fãrã de care n-ar putea exista nici ca fiinţe sociale şi nici nu s-ar putea împlini deplin omeneşte. Numai prin deschidere cãtre cel din faţa ta îl poţi cunoaşte şi te poţi înţelege regãsindu-te câte puţin în fiecare şi numai învãţând sã te cunoşti pe tine îl poţi înţelege pe cel din faţa ta.

Pentru finalizarea acestor ţinte, educaţia şi educatorii îşi asumã o responsabilitate uriaşã, ei fiind ca un far ce risipeşte întunericul neştiinţei luminând poteca spre lumina cea adevãratã care mocneşte în fiecare copil, deschizându-i mintea şi sufletul spre a putea distinge şi identifica adevãratele valori ale fiinţei umane.
Raportând toate aceste funcţii ale educaţiei-în general, şi ale noilor educaţii-în special-cred cã o contribuţie deosebitã la realizarea obiectivelor acestora îi revin şi disciplinei ‘Religie’, educaţia în spirit religios constituind o cale de perfecţionare a persoanei şi din punct de vedere intelectual, moral, estetic, civic, fizic etc.

Multe dintre obiectivele educaţiei pentru pace şi cooperare, cu privire la mediu, pentru participare şi democraţie se regãsesc printre cele ale Religiei, având ca scop final formarea şi autoformarea individului din perspectiva unor standarde valorice superioare.

Educaţia religioasã poate deveni un prilej de fortificare interioarã, de identificare a sinelui, de descoperire a idealurilor, de reconvertire a persoanei spre lumea valorilor înalte.

Intr-o perioadã de disoluţie a reperelor morale, educaţia religioasã poate ad
uce un suflu nou în aspectele relaţionale, comportamentale la nivel individual sau social.

Societatea româneascã trece astãzi printr-o perioadã de crizã moralã şi spiritualã, iar educaţia pentru democraţie şi, alãturi de ea, cea religioasã pot umple un gol sau pot ajuta omul sã depãşeascã anumite incertitudini de orientare existenţialã.
Numai în mãsura în care suntem instruiţi (şi religios) devenim mai generoşi cu alţii, nu mai suntem suspicioşi şi nu mai vedem în ceilalţi virtuale « pericole », nu mai fugim de celãlalt pentru a ne închide în noi.

Numai prin implicare conştientã şi activã se pot construi punţi de comunicare, se cimenteazã ideea de comunitate în care şi cu care omul este obligat sã trãiascã, şi nu în orice fel ci dupã standarde cât mai ridicate.

Toate acestea se pot realiza numai prin educaţie.Numai prin educaţie omenirea dureazã, ea fiind una din cele mai nobile şi mai complexe activitãţi umane.
Despre rolul ei în formarea omului, Confucius afirma : „Dacã-i dai unui om un peşte acesta va avea ce mânca azi ;dacã-l înveţi sã pescuiascã, va avea ce mânca toatã viaţa” .
_{Referinte orientative :
-Florian, Radu-« Controversele secolului xx » ;Bucureşti, Ed. Diogene, 1997
-Stoica, Marin-« Pedagogie şi psihologie » ;Craiova, Ed.Ghe. Alexandru, 2002
-Coordonate ale societãţii viitoare- ;Bucureşti, Ed. Newa, 1997
-Educaţie pentru libertate-Pedagogia lui Rudolf Steiner, Cluj, Ed. Triade, 1994
-Psihopedagogie pentru examenele de definitivare ÅŸi grade didactice, IaÅŸi, Ed. Polirom, 1998
sursa imaginii : freeschoolclipart.com}

---

Tag-uri: educatie, dezvoltare, societate, invatamant, democratie

---

Categorie: Educatie  - ( Educatie - Archiva)

Data Adaugarii: 05 December '07

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---