Educaţia în general poate fi definita ca "acţiune care permite fiinţei umane sa-şi dezvolte aptitudinile sale fizice şi intelectuale, ca şi sentimentele sale sociale, estetice şi morale, în scopul realizarii cât mai bine posibil a misiunii sale de om" ( Reboul Oliver).

În realizarea "misiunii de om" intervin tipurile de educaţii – educaţia intelectuala, educaţia moral-civica, educaţia estetica, educaţia fizica, educaţia tehnologica, precum şi noile educaţii - educaţia pentru drepturile omului, educaţia pentru democraţie şi participare, educaţia pentru pace şi cooperare etc. Noile educaţii au rolul de a rezolva problemele actuale cu care se confrunta societatea prin pregatirea forţei de munca în di verse domenii de activitate, prin producerea de noi informaţii, prin educarea preşcolarilor şi şcolarilor în spiritul toleranţei, al pacii şi cooperarii, al solidaritaţii şi ocrotirii mediului înconjurator.

Întregul proces educativ este influenţat de componentele relaţiei şcoala-familie-societate. Fiecare componenta a relaţiei intervine cu particularitaţile sale şi acţioneaza direct sau indirect asupra celorlalte componente.

Copilul îşi însuşeşte primele noţiuni de educaţie în familia sa, parinţii fiind cei care îşi asuma rolul de educatori. În cadrul familiei, copilul îşi formeaza anumite obiceiuri şi reacţii, strâns legate de condiţiile familiale, sociale, geografice, ereditare sau morale.

În familie, rolul parinţilor este de a învaţa copilul ce este viaţa în ansamblul ei, de a-i forma deprinderile igienice, care îi vor apara şi întari sanatatea, de a-i largi treptat orizontul intelectual şi spiritual şi de a-i oferi acel bagaj de cunoştinţe care îi vor permite sa se cunoasca în primul rând pe sine însuşi, sa dobândeasca echilibrul şi armonia interioara şi sa ştie sa recunoasca adevarul.

De asemenea, persoanele cu o excelenta comportare în societate au ceea ce se cheama "cei şapte ani de-acasa", ceea ce evidenţiaza rolul familiei în educaţia copiilor, educaţie care nu se opreşte nici la şapte ani, nici la vârsta adolescenţei şi uneori nici chiar la maturitate.

Educaţia copiilor devine astfel o sarcina de mare raspundere şi pentru a putea transmite propriilor copii lumina cunoaşterii, parinţii trebuie sa manifeste multa înţelepciune şi o dragoste profunda. Acolo unde dragostea este prost înţeleasa sau lipseşte caldura caminului, unde educaţia se bazeaza pe teorii închistate într-un noian de prejudecaţi, acolo unde parinţii nu au "timp" sa se ocupe de copii, dar mai ales au uitat ce înseamna universul copilariei şi sufletul de copil, educaţia nu realizeaza decât un dresaj, o îngustare a capacitaţii afectiveşi mintale care se traduce prin complexe, refulari, temeri, idei preconcepute şi intoleranţa.
Experienţa personala a copilului devine limitata, cunoaşterea vieţii apare sub forma de şabloane, iar în loc sa se dezvolte o personalitate care are capacitatea de a iubi, de a înţelege şi a cuprinde totul, formam un om cu o minte şi un suflet înguste şi strâmbe.

Dragostea parinteasca se manifesta sub diferite forme care au influenţa asupra comportamentului copilului. Autoritarismul anihileaza acţiunile spontane ale copilului. Extrema cealalalta, rasfaţul exagerat, sufoca personalitatea viitoare a copilului.

Copiii sunt nu numai componenţi ai familiei, ci şi nişte martori plini de curiozitate, dispuşi sa imite cu uşurinţa viaţa de familie. Jocurile copiilor la vârsta preşcolaritaţii sunt inspirate din viaţa de familie. Baieţii se joaca "de-a tata", ei "vin de la serviciu", iar fetiţele îşi îngrijesc "papuşile" mimând cel mai perfect sentiment matern. Jocul "de-a casa", "de-a familia", "de-a tata şi de-a mama" sunt tot atâtea exemple în care se manifesta atmosfera dintr-o familie.
Adolescentul însa judeca şi compara, discerne singur binele şi raul, ce-i este folositor şi daunator pentru viaţa sa. De asemenea, adolescentul devine raspunzator de acţiunile sale, de ţinuta sa morala şi de felul cum îşi construieşte viitoarea personalitate. La vârsta adolescenţei, tinerii beneficiaza de ajutorul şi exemplul atât al familiei, cât şi al şcolii şi societaţii. Se spune ca "aşchia nu sare departe de trunchi" şi trebuie sa înţelegem cât de importanta este educaţia copiilor în familie, cât de hotarâtor este pentru urmaşi exemplul bun al parinţilor.
În societatea actuala problema agresivitaţii preocupa în cel mai înalt grad pe parinţi, profesori şi societatea civila. Conceptul de agresivitate este greu de definit. În limba latina cuvântul aggredior are mai întâi semnificaţia de "a merge spre", "a se apropia" şi abia pe urma sugereaza ideea unui atac. Unii specialişti susţin ca agresivitatea ar fi unul dintre întristatoarele produse ale unei ereditaţi patologice şi ale unui mediu stricat. Dupa alţii, agresivitatea este un fenomen "firesc" şi la copilul sau adolescentul normal. Se spune ca fara agresivitate omul n-ar rezista în mediul în care traieşte, deoarece agresiunea este indispensabila cuceririi unui loc în grupul social, fiind baza constuctiva a oricarei activitaţi.
Se cuvine sa facem deosebirea între agresivitate şi ceea ce numim pragul ei maxim- violenţa, deoarece agresivitatea umana nu antreneaza inevitabil violenţa. Desigur ca agresivitatea nu poate fi numai de natura sociala, în producerea ei având un rol important şi matricea genetica. Aceasta poate fi redusa prin metodele de educaţie pe care şcoala le aplica, dar şi prin implicarea familiei pentru evitarea actelor de violenţa.

Se observa ca un copil care îndura în familie presiunea comportarii parinteşti dure, îşi însuşeşte şi el acelaşi fel de comportare : devine dur în relaţiile cu ceilalţi copii. Parerea ca bataia îndreapta ceva s-a dovedit a fi incorecta. Unii parinţi motiveaza ca propriul copil este agresiv, crud, brutal pentru ca "aşa s-a nascut". Daca ei afla ca propriul copil l-a batut pe altul, recurg la bataie, adica fac exact ceea ce nu trebuie sa faca. Situaţia scapa de sub control atunci când parinţii nu se pot stapâni, daca "se lasa scoşi din rabdari", adica sunt manevraţi de copii; daca parintele ramâne lucid, copilul îşi da seama ce înseamna stapânirea de sine, siguranţa reacţiei sale.

Parinţii trebuie sa analizeze cu multa atenţie ieşirile agresive ale copiilor, sa nu-i pedepseasca în mod subiectiv şi pe nedrept. Este normal ca parinţii sa aiba dreptul de a folosi mijloace de constrângere şi de recompensare, dar sa nu se exagereze.

Agresivitatea este un factor important al comportamentului uman, fiind întotdeauna dirijata împotriva cuiva. Motivele pentru care copiii devin agresivi sunt extrem de numeroase. Copilul trebuie sa aiba legaturi, cu grupul caruia îi aparţine, altfel resimte sentimentul de nesiguranţa care poate degenera în ostilitate. Copiii familiilor numeroase nu se arata prea dificili şi înţeleg repede regulile vieţii sociale, dar copiii care provin din familii reduse iau cunoştinţa cu regulile vieţii sociale abia când merg la şcoala. Familiile numeroase sunt un bun teren de pregatire pentru viaţa sociala. Felul în care parinţii îşi cresc copiii poate sa aduca un început de soluţie la problema agresivitaţii. Exista anumite condiţii care pot contribui la reducerea acesteia : fiecare sa fie în stare de a se respecta, trebuie evitata perturbarea relaţiilor esenţiale dintre indivizi, adulţii trebuie sa defineasca clar caracteristicile comportamentului admisibil. Experienţa a aratat ca daca dam destula dragoste şi ne ferim, pe cât posibil sa-i frustram, copiii nu se mai manifesta agresiv.

În prezent constatam ca învaţamântul suporta o serie de schimbari în ceea ce priveşte instrucţia şi educaţia copiilor, deoarece pâna nu demult se aprecia ca învaţamântul avea ca obiectiv instruirea sau transmiterea de cunoştinţe. Condiţiile sociale actuale s-au schimbat foarte mult şi de aceea, şcoala va trebui sa se adapteze acestor schimbari, îmbinând aspectele socio-afective cu cele intelectuale.

Jacques Delors afirma : "Asistam la o formidabila mutaţie a lumii care ar putea aduce mai binele sau ne-ar putea bascula spre mai rau. Într-o lume în plina mutaţie, educaţia are dificila misiune de a transmite o cultura acumulata de secole, dar şi o pregatire pentru un viitor în buna masura imprevizibil".
_{sursa imaginii : freeschoolclipart.com}

---

Tag-uri: copii, educatie, parinti, viata, scoala

---

Categorie: Educatie  - ( Educatie - Archiva)

Data Adaugarii: 29 January '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---