Educaţia religioasă este una din laturile educaţiei, alături de educaţia intelectuală, educaţia fizică, educaţia estetică, educaţia civică etc. Toate aceste componente contribuie la realizarea idealului educaţional.

Educaţia religioasă este importantă întrucât în lumea modernă există tendinţa de a considera viaţa morală independentă de exigenţele religiei. În trăirea religioasă îşi au originea influenţe adânci, care pot determina pe om la fapte morale, în conformitate cu imperativele divinităţii. Educaţia religioasă este temelia educaţiei morale; preceptele moralei creştine nu sunt produsul raţiunii omeneşti, ca în etica filosofică, ci sunt revelate. De ace ea, creştinul are certitudinea că Dumnezeu nu este o simplă construcţie a speculaţiei, ci că El există aievea.

Educaţia religioasă are şi însemnătate culturală, întrucât prin cultură spiritul transcende natura. Cultura este deci urmarea acestei năzuinţe şi, ca atare, este înzestrarea spirituală a omului care, chinuit de nostalgia după fericire şi desăvârşire, zămisleşte opere ce-l înalţă şi-l înnobilează.

Educaţia religioasă este importantă şi din punct de vedere social; ea înseamnă educaţia omului în comunitate , prin comunitate şi pentru comunitate.
Reperele axiologice ale educaţiei religioase sunt: iubirea, încrederea şi libertatea.

Când este apt copilul să asimileze valorile esenţiale ale umanităţii?

La ce vârstă e mai potrivit să introducem educaţia religioasă?

Care sunt argumentele de ordin psihopedagogic ce stau la baza unui astfel de demers didactic?

Sunt întrebări asupra cărora au meditat şi continuă să mediteze toţi cei ce se ocupă de educarea copiilor. Răspunsurile converg asupra ideii că educaţia începe – ea trebuie să înceapă – de la cea mai fragedă vârstă.

- Un argument se referă la faptul că la această vârstă copiii învaţă foarte uşor. Psihologii vorbesc de marea plasticitate a sistemului nervos, specifică primelor stadii şi dezvoltare psiho- motorie premergătoare şcolarităţii.

- Preşcolarii dispun de o bogată viaţă afectivă şi o mare sensibilitate, ceea ce-i face foarte receptivi la tot ce este adresat sferei sentimentelor.

- Aceasta este perioada "de ce-urilor", când copiii adresează o serie de întrebări părinţilor şi educatorilor, cum ar fi : Cine a făcut lumea? De ce vine Moş Crăciun? Cine este îngeraşul păzitor? Cine este Moş Nicolae? De ce ne aduce daruri?

Activităţile moral-religioase pot satisface curiozitatea copiilor, ajutându-i să găsească răspunsuri la problemele şi tulburătoarele întrebări pe care şi le pun.

Educaţia religioasă la vârsta preşcolară pune accent pe latura afectivă şi face apel la sensibilitatea copiilor.

Fiecare cadru didactic va avea libertatea de a-şi concepe modul în care va desfăşura acest tip de activităţi.

Preoţii vor avea rolul de consilieri pe teme religioase într-o relaţie de parteneriat profesional cu educatoarea sau învăţătoarea şi părinţii copiilor.

Se va ţine cont permanent de opţiunea părinţilor privind participarea copiilor la activităţi cu conţinut religios. Să nu uităm că educaţia religioasă a copiilor începe în familie şi trebuie să continue firesc la grădiniţă şi apoi la şcoală. Acest lucru va fi posibil numai dacă influenţele celor trei factori (familie, grădiniţă, şcoală) sunt unitare şi în concordanţă cu particularităţile de vârstă ale copiilor.

Fiecare sărbătoare religioasă va putea fi pregătită printr-o suită de activităţi, cum ar fi : povestiri, memorizări, activităţi muzicale, artistico- plastice, practice, serbări, plimbări şi vizite la locaşuri sfinte, vizionarea unor casete video şi audio etc. Toate acestea sunt foarte importante în pregătirea psihologică a copiilor, pentru înţelegerea şi trăirea afectivă a momentelor religioase propriu- zise.

Se vor folosi texte şi cântece cu conţinut moral- religios, accesibil vârstei preşcolare şi şcolare, precum şi planşe ilustrate, dar şi şabloanele (de exemplu : îngeri, cizmuliţe, clopoţei etc.) necesare activităţilor practice. De asemenea, casetele video şi audio, CD- urile pot constitui materiale didactice foarte preţioase în aceste activităţi. Din fiecare text (cântec) se vor extrage pilde cu conţinut moral- religios, folositoare comportamentului de zi cu zi al copiilor.

Textele şi cântecele sunt valabile pentru toţi copiii aparţinând tuturor confesiunilor religioase, acestea venind în sprijinul ideii de a- i învăţa pe copii să convieţuiască unii cu alţii.

Se vor avea în vedere finalităţile specifice acestor tipuri de activităţi : - la grădiniţă; - la clasa I; - pentru a realiza o "trecere" firească de la grădiniţă la şcoală, pe tărâmul educaţiei religioase.

Predarea elementelor de educaţie religioasă la preşcolari este facultativă. Nu va fi planificat un orar precis al acestor tipuri de activităţi. Acestea vor fi organizate cu prilejul diferitelor situaţii ivite în fiecare colectivitate de copii sau cu prilejul sărbătoririi diferitelor evenimente religioase, specifice fiecărui colţ de ţară.

Nu este important cât de des facem aceste activităţi sau cât de mult mergem la biserică cu preşcolarii şi şcolarii. Este importantă intensitatea trăirilor afective simţite de copii în aceste momente şi cum se răsfrâng ele în comportamentul lor moral de zi cu zi. Ei trebuie să fie ajutaţi să-şi deschidă mintea şi sufletul spre credinţă nu trebuie să facem din copiii noştri nişte fanatici din punct de vedere religios şi nici să riscăm să- i îndepărtăm de adevăratele valori spirituale, prin abuz de termeni şi concepte dogmatice, pentru că astfel riscăm să obţinem exact efectul contrar scopurilor pe care ni le- am propus.

Educaţia este posibilă la toate vârstele, dar pentru realizarea ei este necesar sinergismul între harul divin şi strădaniile pentru desăvârşire a celor educaţi : " Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el" (Apocalipsa 3, 20).

Educaţia religioasă este influenţată de anumiţi factori : predispoziţia religioasă a copilului, mediul în care trăieşte, experienţa copilului. Viaţa religioasă a oamenilor se aprinde din viaţa religioasă a altora, prin exteriorizările trăirilor religioase ale acestora, dar şi prin cuvânt : "credinţa este din auzire, iar auzirea prin cuvântul lui Hristos" (Romani 10, 17).

Este bine să cultivăm calităţi morale ca : integritatea, fermitatea, perseverenţa, deoarece ele îmbracă pe posesori cu o putere irezistibilă – o putere ce-l întăreşte să facă binele, să reziste răului şi să suporte împotrivirea – întocmai ca Cel care este "Lumina Lumii" – Domnul nostru Iisus Hristos. "Eu sunt Lumina Lumii. Cine mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric ci va avea lumina vieţii" (Ioan 8; 12)
Va invitam pe forumul FamousWhy dedicat Religiei.
_{sursa imaginii: caringfoundation.org.nz}

---

Tag-uri: educatie morala, religie, rugaciuni, educatia religioasa

---

Categorie: Viata Religioasa  - ( Viata Religioasa - Archiva)

Data Adaugarii: 24 January '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---